TIMPUL LIBER: JOCUL , SPORTUL SI FAIR-PLAY-UL
JOCUL - PORTRET AL OMULUI
Este un lucru bine stiut ca omul isi dezvaluie adevarata sa fire atunci cind joaca sau se joaca. Totusi daca in autobuz , pe strada sau la serviciu isi controleaza atent gesturile este necesar sa o faca si in timpul jocului.
S-a gasit printre hirtiile postume si ravasite ale lui Einstein o formula frapanta : viata = munca + joc. Aceasta ecuatie rostita de o fiinta care a fost in acelasi timp un mare savant si un om in deplinul inteles al cuvitului , poate fi considerata ca o demonstratie a importantei jocului in comportamentul uman. Jocul este fara indoiala cel mai bun mijloc de relaxare dupa o zi de munca , deoarece el destinde, recreaza si permite omului sa acumuleze noi forte pentru ziua urmatoare. Un mare sportiv , un campion in cursele automobilistice a fost intrebat in ce consta secretul succeselor sale. Acesta a raspuns : " Am actionat mereu ca si cum ceilalti au toate drepturile si eu niciunul ". Iata o regula minunata de urmat , nu numai cind jucam , dar si in toate imprejurarile vietii. Pentru ca acest principiu sa nu fie considerat drept un semn de slabiciune ar trebui sa nu avem nefericirea sa frecventam mediul rechinilor dar nici al fazanilor. Sa adaugam ca si pentru cei care au in vedere functia recreativa a jocului se impun anumite reguli de tact si de bun gust fara de care nu vor mai fi invitati niciodata intr-un grup care se reuneste pentru a se distra.
Prima conditie , bineinteles , este sa respectam strict regulile jocului. La ruleta , de exemplu s-au acumulat de-a lungul secolelor , reguli care domina jocul cu precizie si ne ajuta sa rezolvam toate situatiile posibile. Sa incepi o discutie pe acest subiect ar fi , nu numai de prost gust , dar si total inutil. Exista totusi anumite jocuri , de carti sau altele , pentru care exista fie reguli diferite , fie diferite interpretari , fie chiar reguli care variaza de la caz la caz. De exemplu , in rummy trebuie sa explicit jucatorului socotela de puncte necesare pentru etalarea cartilor , bonificatiile pentru hand-rummy , pentru flush si pentru flush-royal. In aceste jocuri cu variante se cade sa precizam totul cu exactitate inainte , pentru a evita o situatie neclara care ar genera discutii sau chiar dispute la sfirsitul jocului. Jucam pentru a ne juca si nu pentru a cistiga ! Fiecare da ce are mai bun in el pentru a ajunge la victorie si este perfect normal , ca in competitii , febra sa fie aceeasi pentru toata lumea , de la jocurile cele mai simple pina la cele mai complexe. Dar exista un singur cistigator , sau o singura echipa cistigatoare , adevar la mintea cocosului , a carui ignorare ii face pe cei care pierd sa se manifeste dezagreabil. Sa pleci de la masa de joc bine dispus , sa cistigi fara manifestari ostentative pare normal si ar trebui sa fie o regula pentru toata lumea. Totusi , din nefericire , vedem atitia jucatori care atunci cind pierd fac o mutra acra , tipa sau injura , sau cistigatori tratindu-i pe invinsi cu o ironie zdrobitoare , si marturisim ca nu ne plac nici unii nici ceilalti. Jocul este un test de discretie si de stapinire de sine. Impasibilitatea nu este ceruta la toate jocurile la fel de sever ca la poker , unde a devenit proverbiala , dar calmul si cind cistigi si cind pierzi este un semn de autocontrol indispensabil. Toate jocurile , cu exceptia sahului , sunt , mai mult sau mai putin , supuse hazardului , norocului fie ca acesta este simbolizat de zaruri, de carti sau de o minge care se rostogoleste. La unele jocuri , norocul este singurul criteriu. In altele sunt necesare inteligenta , prezenta de spirit si atentia.
Miza jocului se stabileste in functie de imprejurari si de parteneri. Majoritatea jocurilor de hazard isi pierd orice interes daca nu au macar un cistig simbolic. In schimb , la jocurile care ne solicita inteligenta si perspicacitatea , miza poate sa lipsaesca. Ea trebuie insa sa fie intotdeauna adaptata conditiilor materiale ale partenerului. Un jucator bogat sau caruia ii place gustul riscului nu trebuia sa propuna mize la care celalalt jucator nu poate face fata. Dar daca am pierdut , chiar daca sansa ne-a ocolit cu incapatinare nu e decit o solutie : datoriile de joc sunt datorii de onoare. E inutil sa-l deplingi pe cel care a pierdut deoarece s-a expus singur. E preferabil , intr-adevar , sa te gindesti inainte de a juca o suma mare , decit sa regreti mai tirziu.
Este incorect sa intrerupi jocul in momentul in care cistigi. Inseamna sa iei partenerului orice sansa de a-si lua revansa la urmatorul joc. Daca nu poti sa-ti permiti sa pierzi , nu trebuie sa te apropii de o masa de joc. Marea majoritate a jocurilor de societate sunt , in prezent , jocurile de carti. Fiecare tara are jocul sau national : belota in Franta , skat in Germania , tarok in Austria , jass in Elvetia. Alaturi de acestea exista o intreaga gama care merge de la 66 la bridge , la rummy , poker si ecarte. Dar oricare ar fi jocul si oricare ar fi regulile lui , exista anumite recomandari dictate de buna cuviinta. Se utilizeaza totdeauna jocuri noi sau bine intretinute. Ele trebuie sa fie puse in ordine. Cartile patate , rupte , cu colturile intoarse sint nu numai inestetice dar au si semne caracteristice care permit unora sa le recunoasca , de unde rezulta un avantaj neloial , fata de cei care nu le cunosc.
Nu aveti voie sa trintiti cartile , sa loviti masa cu pumnul , sa faceti glume proaste , sau sa va ridicati pentru a da mai multa forta aruncarii victorioase a unui care de asi. De asemeni nu veti face nici un fel de semne pentru a da informatii partenerului deoarece toate aceste gesturi sunt de prost gust.
Nu este necesar , desigur , sa pastram o tacere religioasa in timpul jocului de carti , dar nici sa lasam conversatia sa ajunga pe prim plan si jocul - pe al doilea. Daca se naste o discutie ea trebuie sa fie scurta si purtata pe un ton neutru. In cazurile neclare gazda accepta ca invitatul are dreptate !
Un spectator care nu joaca nu este neaparat purtator de noroc - joly-joker. El poate sa urmareasca o partida , sa accepte jocul fiecaruia dar - se intelege de la sine - se va abtina de la orice comentarii si de la orice sfat. Daca nu poate sa o faca si ofera informatii pe care ceilalti nu le au , trebuie exclus imediat.
A juca in public necesita un control permanent asupra reactiilor noastre nervoase. Nu lasam sa ni se vada bucuria sau teama ceeace ce tradeaza o totala lipsa de stapinire de sine. Chiar daca tocmai ne-am pierdut ultimul leu trebuie sa ne pastram calmul , deoarece este singurul capital care ne-a mai ramas.
Daca suntem jucatori pasionati trebuie sa ne ferim ca in orice ocazie sa propunem " o partida ".
Daca jucam la cineva acasa , acesta va asigura bauturile racoritoare , cafeaua , biscuitii si tigarile. Totul va fi asezat pe mici masute , alaturi de masa de joc. Aceste gustari nu trebuie , totusi , sa devina scopul principal al intilnirii. Un bun jucator nici nu le apreciaza , pentru ca a venit sa joace nu sa manince si jocul il acapareaza complet. Este motivul pentru care nu ai voie sa impui pauze in timpul jocului pentru a schimba un disc sau a discuta despre vreme sau despre politica. Jocul nu se intrerupe sub nici un motiv deoarece risti si sa-i deranjezi pe cei pasionati.
Cind ti se propune sa participi la un joc iti vei rezerva toata seara in acest scop si vei sta cit stau si ceilalti invitati.
Cind primesti cu regularitate prieteni pentru a juca trebuie sa te straduiesti sa aduni parteneri de forte egale. Cind se joaca pe bani , vom invita persoane carora le place sa riste si care dispun de mijloace financiare sensibil egale. Cind se joaca mai des intr-o casa nu e o dovada de proasta crestere - ci dimportiva - sa participam la cheltuielile pe care le face gazda.
BUNELE MANIERE IN CALATORIE
BUNELE MANIERE IN CALATORIE
Cineva a declarat ca sa calatoresti e mai important decit sa-ti atingi scopul. Aceasta afirmatie pare fondata pe experienta unuia dintre acesti " glob trotter-i " care stiu ca , daca uneori " telul dezamageste , calatoria niciodata ". Dar daca vom fi mereu nemultumiti fiind in alta tara ca nu e ca la noi , ar fi mai bine sa raminem acasa.
Un adevarat calator va retine ceea ce este frumos si isi va nota pe cit posibil lucrurile care l-au impresionat. O calatorie se face cu bucurie si placere , sentimente pe care le vom retrai cind vom rasfoi jurnalul de calatorie , vederile pe care le-am cumparat si cind ne vom uite la fotografiile pe care le-am facut. Frumusetea unei calatorii nu depinde de numarul de kilometri parcursi. Mai bine am petrece doua saptamini intr-o cabana la munte , in tara decit sa facem o calatorie in care am stat doua zile la Zurich , una la Milano , doua nopti la Venetia , o ora si jumatate la Florenta si o dimineata la Roma !
Sa fim foarte atenti la ce ne uitam si mai ales cum ne uitam. Lucian Blaga spunea ca : " Pe omul simplu il recunosti din aceea ca se mira de toate , dar simplitatea i-o recunosti si din aceea ca de unele lucruri nu se mira indeajuns ".
O calatorie cere un anumit timp de pregatire. Alegerea mijloacelor de calatorie , a itinerariilor , pregatirea hainelor si bagajelor , cumpararea de valuta straina , a biletelor de transport , etc. Pentru a evita chinul ultimei zile cu facutul valizelor , cel mai bine e sa stabilim cu citeva zile inaintea plecarii o lista precisa cu hainele si obiectele pe care trebuie sa le luam cu noi. Apoi sa cercetam cu calm aceasta lista si sa eliminam cu mintea clara tot ce e inutil. E mai bine sa repartizam greutatea in valize mici decit intr-unul sau doi monstri pe care nu i-ar putea duce decit un halterofil si care vor fi niste piedici teribile pentru fiecare etapa. Putem dealtfel sa ne multumim cu o mica valiza continind strictul necesar pe perioada calatoriei si sa ne trimitem bagajele prin vagonul de bagaje. Daca va fi prudent calatorul va fi cu citeva minute inainte la gara, incit sa-si poata lua de pe peron reviste de citit pe drum si eventual un suc de baut.
In tren isi va cauta un vagon mai putin aglomerat , va ajuta persoanele in virsta sa se urce in vagon si , ajuns la compartimentul vizat , va intreaba persoanele deja instalate daca mai e vreun loc disponibil. Trebuie sa indicam politicos si clar locurile libere fara sa cream o atmosfera ostila. Bagajele , bastoanele , umbrelela si hainele vor fi plasate in locurile speciale pentru bagaje si , pe cit posibil , fara sase ciocneasca de cele ale celorlalti calatori. Vom ajuta , fara exagerare , doamnele care vor sa-si aseze bagajele. Lasam persoanelor pe care vrem sa le onoram locurile in directia mersului si pe cel de linga fereastra.
Dam hamalului , peste taxa , un bacsis rezonabil. Daca persoanele din compartiment ne cer sa inchidem fereastra o vom face fara sa protestam. In caz de neintelegeri ne adresam controlorului evitind discutiile lungi si inutile cu cei direct interesati.
Nu fumam decit moderat , in vagoanele pentru fumatori si nici intr-un caz tigari ieftine care fac aerul de nerespirat si dau celorlalti calatori migrene violente. Se intelege ca ne vom abtine complet in vagoanele pentru nefumatori.
Vom ocupa cit mai putin posibil spatiul dintre banchete cu bagaje si o facem numai pentru a ajunge la un obiect ce ne este necesar si care se afla , de exemplu , intr-o plasa.
Multor persoane , calatoria le trezeste o pofta de mincare formidabila. Le sfatuim sa pastreze totusi niste limite rezonabile pentru a-i scuti pe vecini de spectacolul unei lacomii exagerate. Vom evita sa luam cu noi lucruri de mincare urit mirositoare , ca de exemplu oua rascoapte , sau neglijent ambalate ca de exemplu o friptura cu sos. In general o persoana bine crescuta nu maninca intr-un compartiment de tren. In avion lucrurile stau cu totul altfel.
O conversatie intr-o calatorie , am mai spus-o , poate fi uneori fermecatoare dar poate sa provoace citeodata surprize dezagreabile. Ne vom abtine sa facem confidente intime , sa pronuntam nume si mai ales sa dam dovada de lipsa de tact. Nu vom uita ca orice intrebare pusa unor necunoscuti poate sa devina o indiscretie.
Chiar daca o conversatie este pasionanta , daca un roman este captivant , daca peisajul este minunat , nu trebuie sa uitam ca suntem cu copiii. Intr-o calatorie ei trebuie sa fie supravegheati permanent deoarece exista pericolul unor accidente.
Daca o calatorie e lunga , vagonul restaurant va ofera un moment de relaxare agreabil si constituie o solutie mai eleganta decit despachetarea nenumaratelor sandwich-iuri sau folosirea prea frecventa a termosului. Regulile de urmat in vagonul restaurant sunt cele valabile la orice alta masa luata in oras dar nu trebuie sa conversam prea mult ci vom intreba doar daca locul dorit este liber. Trebuie sa evitam sa fumam in vagoanele restaurant. Numarul restrins de locuri disponibile ne impune sa-l eliberam pe cel ocupat de noi imediat ce am terminat de mincat daca mai asteapta si alti clienti. Ne vom stradui sa ne hotarim repede asupra mincarii si a bauturii pe care le dorim fara sa protestam ca lista este atit de limitata. Chiar asa e o minune de organizare daca ne gindim la spatiul redus si la timpul presant de care dispune bucataria , pentru a prepara o masa convenabila. Sa evitam deci reclamatiile care nu sint perfect justificate si tot ce poate intirzia serviciul chelnerului.
Vagonul - lis are o eticheta speciala care tine si de logica si de tact. Patul de deasupra este mai incomod. O persoana bine crescuta il va oferi pe cel de jos unei persoane mai in virsta chiar daca il are rezervat de la Agentie. Ocupantul cusetei de sus isi face toaleta primul seara dar ultimul dimineata. Ajunge astfel in cuseta lui inaintea vecinului sau si o paraseste dupa el pentru a evita , sub ochii acestuia o escaladare si o coborire dizgratioase. In acest timp celalalt calator va sta pe culoar.
Un calator bine crescut nu va chema insotitorul pentru a-i aprinde sau a-i stinge lumina sau pentru a-i deschide si inchide fereastra. Ne descurcam singuri. Insotitorului ne adresam cu apelativul " Domnule " fara alt titlu. Cind coborim ii vom lasa o mica suma. Te prezinti in vagonul-lis ? Numai cind descoperim ca interesul este de ambele parti. In toate celelalte cazuri , un salut cordial si o urare de sfirsit bun de calatorie sunt suficiente. Este valabil si pentru tovarasul de calatorie intilnit in vagonul restaurant sau in compartiment. Un salut si , eventual , o stringere de mina la plecare sunt suficiente. La coborirea din tren aruncam sticlele goale si eventualele resturi de mincare , in cosul de gunoi si nu pe geam. Sa le lasam pe masa sau pe banca este total nepoliticos.
Pe un vapor se respecta acelesi reguli. Daca facem o calatorie la bordul unui transatlantic se intelege ca drumul e destul de lung si in acest caz e admis sa te prezinti comesenilor si vecinilor de cabina ca si tuturor persoanelor cu care ai de-a face. Cind suferim de rau de mare , e bine sa evitam salile comune si sa ne retragem pe punte sau in cabina proprie. Raul de mare este o calamitate impotriva careia omul este practic neputincios , mai ales daca nu-l ajuta nici medicamentele. E dezagreabil sa ne plingem prea mult de asta , mai ales in fata persoanelor , care , neresimtindu-l , nu ne inteleg.
Calatorii unui avion trebuie sa se supuna strict recomandarilor de bord. Ne punem centura la decolare si aterizare , mestecam chewing-gum-ul oferit de stewardeza , si ne straduim sa nu ne concentram gindul la ultima catastrofa aeriana vazuta la televizor. Regulile referitoare la masa si la comportamentul general ramin valabile si aici. Daca avem rau de aer , stwardeza ne inmineaza cornete speciale de hirtie pe care le ia dupa ce au fost folosite. E recomandabil ca sticlele si paharele sa nu fie prea pline , deoarece orice lichid cauta o iesire la altitudinile mari si e posibil sao gaseasca pe haina dumneavoastra ! Flirtul cu stwardezele este de domeniul literaturii ieftine. Calatorul care vrea sa treaca drept bine crescut va alege un alt loc pentru a trece drept un Don Juan.
ODATA AJUNS LA CAPATUL CALATORIEI
Prima regula consta in acordarea unui deosebit respect total fata de obiceiurile , oamenii si institutiile tarii care ne primeste. In unele tari , de exemplu , o femeie nu trebuie sa intre intr-o biserica cu umerii descoperiti , in pantaloni si , cu atit mai mult , in short. Un barbat va evita si el sa apara intr-o tinuta neglijenta. Pentru un indigen , oricare ar fi el , un strain este reprezentantul tipic al tarii sale. Mai ales cind este dezagreabil ! Si dezagreabil esti imediat ce nu tii cont de obiceiurile locurilor , imediat ce consideri tara respectiva ca o sucursala a patriei tale , imediat ce vorbesti prea tare sau cinti pe strada , sau atunci cind arborezi o tinuta de papuas si critici tot ce intilnesti in cale. Concluzia e logica : acest roman , acest francez se poarta prost , deci toti romanii , francezii sunt prost crescuti ! Inainte de a protesta , sa ne gindim ca pentru noi orice american este un domn care poarta ochelari cu rame de aur , fumeaza tigari de foi groase , bea lapte acru cu friptura si distribuie cu nemiluita dolari !
Sa calatoresti nu inseamna sa trimiti duzine de carti postale si sa aduci cu tine retete culinare sau , mai exact , nu e numai atit. Este , inainte de toate , efortul pe care trebuie sa-l faci pentru a te dezvolta , pentru a intelege modul de gindire al persoanelor pe care le descoperi. Dar cit este de dificil sa-ti lasi acasa toate obiceiurile mai ales cind esti sclavul lor timp de 24 de ore pe zi ! Cit de greu este cel mai mic efort pentru a te adapta la un alt mod de viata. Totusi numai cu acest pret vom vedea ceea ce este de vazut intr-o tara straina.
Cineva a declarat ca sa calatoresti e mai important decit sa-ti atingi scopul. Aceasta afirmatie pare fondata pe experienta unuia dintre acesti " glob trotter-i " care stiu ca , daca uneori " telul dezamageste , calatoria niciodata ". Dar daca vom fi mereu nemultumiti fiind in alta tara ca nu e ca la noi , ar fi mai bine sa raminem acasa.
Un adevarat calator va retine ceea ce este frumos si isi va nota pe cit posibil lucrurile care l-au impresionat. O calatorie se face cu bucurie si placere , sentimente pe care le vom retrai cind vom rasfoi jurnalul de calatorie , vederile pe care le-am cumparat si cind ne vom uite la fotografiile pe care le-am facut. Frumusetea unei calatorii nu depinde de numarul de kilometri parcursi. Mai bine am petrece doua saptamini intr-o cabana la munte , in tara decit sa facem o calatorie in care am stat doua zile la Zurich , una la Milano , doua nopti la Venetia , o ora si jumatate la Florenta si o dimineata la Roma !
Sa fim foarte atenti la ce ne uitam si mai ales cum ne uitam. Lucian Blaga spunea ca : " Pe omul simplu il recunosti din aceea ca se mira de toate , dar simplitatea i-o recunosti si din aceea ca de unele lucruri nu se mira indeajuns ".
O calatorie cere un anumit timp de pregatire. Alegerea mijloacelor de calatorie , a itinerariilor , pregatirea hainelor si bagajelor , cumpararea de valuta straina , a biletelor de transport , etc. Pentru a evita chinul ultimei zile cu facutul valizelor , cel mai bine e sa stabilim cu citeva zile inaintea plecarii o lista precisa cu hainele si obiectele pe care trebuie sa le luam cu noi. Apoi sa cercetam cu calm aceasta lista si sa eliminam cu mintea clara tot ce e inutil. E mai bine sa repartizam greutatea in valize mici decit intr-unul sau doi monstri pe care nu i-ar putea duce decit un halterofil si care vor fi niste piedici teribile pentru fiecare etapa. Putem dealtfel sa ne multumim cu o mica valiza continind strictul necesar pe perioada calatoriei si sa ne trimitem bagajele prin vagonul de bagaje. Daca va fi prudent calatorul va fi cu citeva minute inainte la gara, incit sa-si poata lua de pe peron reviste de citit pe drum si eventual un suc de baut.
In tren isi va cauta un vagon mai putin aglomerat , va ajuta persoanele in virsta sa se urce in vagon si , ajuns la compartimentul vizat , va intreaba persoanele deja instalate daca mai e vreun loc disponibil. Trebuie sa indicam politicos si clar locurile libere fara sa cream o atmosfera ostila. Bagajele , bastoanele , umbrelela si hainele vor fi plasate in locurile speciale pentru bagaje si , pe cit posibil , fara sase ciocneasca de cele ale celorlalti calatori. Vom ajuta , fara exagerare , doamnele care vor sa-si aseze bagajele. Lasam persoanelor pe care vrem sa le onoram locurile in directia mersului si pe cel de linga fereastra.
Dam hamalului , peste taxa , un bacsis rezonabil. Daca persoanele din compartiment ne cer sa inchidem fereastra o vom face fara sa protestam. In caz de neintelegeri ne adresam controlorului evitind discutiile lungi si inutile cu cei direct interesati.
Nu fumam decit moderat , in vagoanele pentru fumatori si nici intr-un caz tigari ieftine care fac aerul de nerespirat si dau celorlalti calatori migrene violente. Se intelege ca ne vom abtine complet in vagoanele pentru nefumatori.
Vom ocupa cit mai putin posibil spatiul dintre banchete cu bagaje si o facem numai pentru a ajunge la un obiect ce ne este necesar si care se afla , de exemplu , intr-o plasa.
Multor persoane , calatoria le trezeste o pofta de mincare formidabila. Le sfatuim sa pastreze totusi niste limite rezonabile pentru a-i scuti pe vecini de spectacolul unei lacomii exagerate. Vom evita sa luam cu noi lucruri de mincare urit mirositoare , ca de exemplu oua rascoapte , sau neglijent ambalate ca de exemplu o friptura cu sos. In general o persoana bine crescuta nu maninca intr-un compartiment de tren. In avion lucrurile stau cu totul altfel.
O conversatie intr-o calatorie , am mai spus-o , poate fi uneori fermecatoare dar poate sa provoace citeodata surprize dezagreabile. Ne vom abtine sa facem confidente intime , sa pronuntam nume si mai ales sa dam dovada de lipsa de tact. Nu vom uita ca orice intrebare pusa unor necunoscuti poate sa devina o indiscretie.
Chiar daca o conversatie este pasionanta , daca un roman este captivant , daca peisajul este minunat , nu trebuie sa uitam ca suntem cu copiii. Intr-o calatorie ei trebuie sa fie supravegheati permanent deoarece exista pericolul unor accidente.
Daca o calatorie e lunga , vagonul restaurant va ofera un moment de relaxare agreabil si constituie o solutie mai eleganta decit despachetarea nenumaratelor sandwich-iuri sau folosirea prea frecventa a termosului. Regulile de urmat in vagonul restaurant sunt cele valabile la orice alta masa luata in oras dar nu trebuie sa conversam prea mult ci vom intreba doar daca locul dorit este liber. Trebuie sa evitam sa fumam in vagoanele restaurant. Numarul restrins de locuri disponibile ne impune sa-l eliberam pe cel ocupat de noi imediat ce am terminat de mincat daca mai asteapta si alti clienti. Ne vom stradui sa ne hotarim repede asupra mincarii si a bauturii pe care le dorim fara sa protestam ca lista este atit de limitata. Chiar asa e o minune de organizare daca ne gindim la spatiul redus si la timpul presant de care dispune bucataria , pentru a prepara o masa convenabila. Sa evitam deci reclamatiile care nu sint perfect justificate si tot ce poate intirzia serviciul chelnerului.
Vagonul - lis are o eticheta speciala care tine si de logica si de tact. Patul de deasupra este mai incomod. O persoana bine crescuta il va oferi pe cel de jos unei persoane mai in virsta chiar daca il are rezervat de la Agentie. Ocupantul cusetei de sus isi face toaleta primul seara dar ultimul dimineata. Ajunge astfel in cuseta lui inaintea vecinului sau si o paraseste dupa el pentru a evita , sub ochii acestuia o escaladare si o coborire dizgratioase. In acest timp celalalt calator va sta pe culoar.
Un calator bine crescut nu va chema insotitorul pentru a-i aprinde sau a-i stinge lumina sau pentru a-i deschide si inchide fereastra. Ne descurcam singuri. Insotitorului ne adresam cu apelativul " Domnule " fara alt titlu. Cind coborim ii vom lasa o mica suma. Te prezinti in vagonul-lis ? Numai cind descoperim ca interesul este de ambele parti. In toate celelalte cazuri , un salut cordial si o urare de sfirsit bun de calatorie sunt suficiente. Este valabil si pentru tovarasul de calatorie intilnit in vagonul restaurant sau in compartiment. Un salut si , eventual , o stringere de mina la plecare sunt suficiente. La coborirea din tren aruncam sticlele goale si eventualele resturi de mincare , in cosul de gunoi si nu pe geam. Sa le lasam pe masa sau pe banca este total nepoliticos.
Pe un vapor se respecta acelesi reguli. Daca facem o calatorie la bordul unui transatlantic se intelege ca drumul e destul de lung si in acest caz e admis sa te prezinti comesenilor si vecinilor de cabina ca si tuturor persoanelor cu care ai de-a face. Cind suferim de rau de mare , e bine sa evitam salile comune si sa ne retragem pe punte sau in cabina proprie. Raul de mare este o calamitate impotriva careia omul este practic neputincios , mai ales daca nu-l ajuta nici medicamentele. E dezagreabil sa ne plingem prea mult de asta , mai ales in fata persoanelor , care , neresimtindu-l , nu ne inteleg.
Calatorii unui avion trebuie sa se supuna strict recomandarilor de bord. Ne punem centura la decolare si aterizare , mestecam chewing-gum-ul oferit de stewardeza , si ne straduim sa nu ne concentram gindul la ultima catastrofa aeriana vazuta la televizor. Regulile referitoare la masa si la comportamentul general ramin valabile si aici. Daca avem rau de aer , stwardeza ne inmineaza cornete speciale de hirtie pe care le ia dupa ce au fost folosite. E recomandabil ca sticlele si paharele sa nu fie prea pline , deoarece orice lichid cauta o iesire la altitudinile mari si e posibil sao gaseasca pe haina dumneavoastra ! Flirtul cu stwardezele este de domeniul literaturii ieftine. Calatorul care vrea sa treaca drept bine crescut va alege un alt loc pentru a trece drept un Don Juan.
ODATA AJUNS LA CAPATUL CALATORIEI
Prima regula consta in acordarea unui deosebit respect total fata de obiceiurile , oamenii si institutiile tarii care ne primeste. In unele tari , de exemplu , o femeie nu trebuie sa intre intr-o biserica cu umerii descoperiti , in pantaloni si , cu atit mai mult , in short. Un barbat va evita si el sa apara intr-o tinuta neglijenta. Pentru un indigen , oricare ar fi el , un strain este reprezentantul tipic al tarii sale. Mai ales cind este dezagreabil ! Si dezagreabil esti imediat ce nu tii cont de obiceiurile locurilor , imediat ce consideri tara respectiva ca o sucursala a patriei tale , imediat ce vorbesti prea tare sau cinti pe strada , sau atunci cind arborezi o tinuta de papuas si critici tot ce intilnesti in cale. Concluzia e logica : acest roman , acest francez se poarta prost , deci toti romanii , francezii sunt prost crescuti ! Inainte de a protesta , sa ne gindim ca pentru noi orice american este un domn care poarta ochelari cu rame de aur , fumeaza tigari de foi groase , bea lapte acru cu friptura si distribuie cu nemiluita dolari !
Sa calatoresti nu inseamna sa trimiti duzine de carti postale si sa aduci cu tine retete culinare sau , mai exact , nu e numai atit. Este , inainte de toate , efortul pe care trebuie sa-l faci pentru a te dezvolta , pentru a intelege modul de gindire al persoanelor pe care le descoperi. Dar cit este de dificil sa-ti lasi acasa toate obiceiurile mai ales cind esti sclavul lor timp de 24 de ore pe zi ! Cit de greu este cel mai mic efort pentru a te adapta la un alt mod de viata. Totusi numai cu acest pret vom vedea ceea ce este de vazut intr-o tara straina.
Labels:
BUNELE MANIERE IN CALATORIE
CUM NE COMPORTAM ÎN VIATA PROFESIONALA SI OFICIALA
CUM NE COMPORTAM ÎN VIATA PROFESIONALA SI OFICIALA. SA GASESTI O SLUJBA DAR SA O SI PASTREZI!
Normele de conduita în viata profesionala sau oficiala sunt aceleasi ca în viata sociala sau particulara. Nu exista decât o forma de a sti sa te porti frumos. Se poate însa ca în anumite profesiuni, sa existe o serie de reguli speciale necesare a completa aceste norme generale.
Sa retinem mai întâi ca arta de a trai, aplicata la viata profesionala, nu e numai cel mai bun mijloc de a facilita relatiile umane ci si cel mai bun mod de a evolua, de a ajunge cineva. Daca oricum o parte importanta din viata noastra ne-o petrecem la serviciu s-o facem onorabil si cu placere.
DACA AVEM ÎN VEDERE O SCHIMBARE DE SITUATIE
SCRISOAREA
Mai întâi ne oferim serviciile printr-o scrisoare care trebuie sa ne caracterizeze. Se utilizeaza hârtie de scrisori obisnuita pe care ne scriem numele. Locul si data, strada si numarul si eventual numarul de telefon vor figura în dreapta, la aceeasi înaltime cu numele. Pe acelasi rând cu numele, dar în stânga, se va indica adresa firmei destinatare. Fiecare paragraf trebuie sa continue o idee noua. Scrisoarea va fi scrisa la masina sau de mâna, însa fara greseli. Ea va face asupra destinatarului o prima impresie favorabila. Mai bine rescriem textul decât sa-l trimitem cu greseli. Unele firme cer ca scrisoarea sa fie scrisa de mâna ca apeleaza la grafologi în vederea testarii candidatului.
Va sfatuim sa revedeti capitolul consacrat corespondentei în ceea ce priveste antetul si formulele de politete recomandate. Veti gasi acolo diferite modele de "Curriculum vitae". Se cade sa indicam pe scurt scolile absolvite, functiile ocupate, cunostintele speciale si aptitudinile personale, apoi mentionam referintele si conditiile de angajare mai ales în cazul în care sunt special cerute. Aceste puncte sunt obligatorii într-o scrisoare în care ne oferim serviciile.
Nu se alatura certificate, recomandari si diplome în original. De regula le enumeram, iar la întâlnire le aducem în fotocopii. Firmele care au simtul afacerilor stiu ca aceste documente au necesitat un efort special, au costat bani si ele le vor înapoia imediat, daca nu intentioneaza sa-l angajeze pe candidat.
LA INTERVIU
Daca primim o invitatie de a ne prezenta personal, ne pregatim cu grija pentru aceasta întrevedere. Vom fi corect tunsi si rasi, ne vom îmbraca decent. Femeile vor încerca sa arate cât mai bine nedepasind însa linia elegantei si a sobrietatii. Ne vom pregati actele ca sa le gasim usor, si ne vom feri sa intervenim inutil în discutie, mai ales ca sa ne laudam cu relatiile pe care le avem. Nu vorbim primii, ci asteptam sa ni se puna întrebari.
Daca directorul sau seful întreprinderii intra în încaperea în care îl asteptam, ne vom ridica, chiar si femeile. În biroul sefului nu ne asezam decit dupa ce am fost invitati si raspundem scurt si clar la întrebarile sale. Interlocutorul nostru se ridica, trebuie sa facem la fel chiar daca ni se pare ca n- am spus înca esentialul. Nu insistam sa mai obtinem o întrevedere prin telefon si cu atât mai mult nu ne vom prezenta a doua oara daca nu suntem clar invitati sau angajati în mod sigur. În celelalte cazuri asteptam raspunsul în scris. Daca angajarea a avut loc în cursul acestei întrevederi, multumim pentru încrederea acordata si promitem sa îndeplinim serviciul cu cât mai multa constiinciozitate. Apoi, parasim încaperea fara graba excesiva dar si fara sa întârziem în mod inutil.
DUPA ANGAJARE
În prima zi de munca e de datoria sefului firmei, sau a unui reprezentant al sau, sa-l prezinte pe noul angajat colegilor lui de munca. Acestia se vor stradui, macar gândindu-se la propriile lor începuturi în munca respectiva, sa usureze noului venit integrarea în echipa existenta. "Bobocul" trebuie sa pastreze în primele zile mult calm stiind ca, la început, se va vorbi despre el în toata întreprinderea. Îsi va aranja locul de munca cât mai placut si ordonat si se va stradui, înca de la început sa se fac util. Odata introdus, când ajunge sa-si cunoasca seful si colegii, cu bucuriile si necazurile lor, judeca singur ceea ce este permis sau interzis, de exemplu pauza de cafea sau posibilitatea de a aduce ceva de mâncare de acasa. Sa precizam, ca locul de munca nu este cel mai indicat pentru a da telefoane particulare, chiar daca ceilalti se comporta cu discretia necesara.
În relatiile noastre cu colegii ne vom pazi ca de foc sa participam la intrigi si "comploturi". Se poate sa-ti creezi aici noi relatii, sa ai simpatii sau antipatii, dar nu trebuie sa confunzi relatiile de serviciu cu cele de prietenie. Trebuie sa fim buni colegi cu toti cei cu care lucram. Un barbat se va stradui, în limita posibilului, sa-si mai ajute colegele caci, în ciuda emanciparii, functionarele ramân înainte de toate femei si trebuie sa fie tratate ca atare.
Camaraderia nu te împiedica în nici un fel sa ai idei si sa le propui superiorilor. Este un mijloc cinstit si normal de a avansa fara bârfe si intrigi. A te remarca muncind cinstit nu are nimic comun cu intrigile, cu legea junglei si delatiunea, metode prin care unii considera ca reusesc în viata. Profesionalismul, buna crestere si modestia nu te vor arunca în anonimat ci dimpotriva.
CÂND AI FOST AVANSAT
Cine se comporta corect si interesele sale coincid cu ale patronului, se dovedeste demn de încredere, va putea sa urce treptele vietii profesionale. Dar, când devii sef, la rândul tau, sunt sanse sa vezi lucrurile cu un alti ochi. Noul avansat va aprecia politetea patronilor sai, gentiletea, felul lor de a se scuza când au gresit si vor încerca sa se poarte în acelasi mod. Fata de fostii lui colegi se va purta la fel ca înainte si în nici un caz dându-si aere de "sef".
Un bun profesionist stie ca trebuie sa dea exemplu prin disciplina de serviciu. Daca a acceptat onorurile functiei, a acceptat în acelasi timp si obligatiile ei. Nu trebuie sa asteptam de el laude exagerate pentru ceea ce facem corect, dar suntem îndreptatiti sa-i pretindem sa nu ne faca reprosuri nesfârsite pentru o greseala întâmplatoare. Un sef corect va asculta toti solicitantii cu aceeasi atentie caci stie ca bunele manierele fac parte din obligatiile sale. Nu va face sa astepte inutil pe cei care doresc sa-i vorbeasca, dupa procedeul folosit de unii avocati, medici sau dentisti, care pentru a acredita iluzia unei clientele cu care nu mai stiu ce sa faca îi lasa pe solicitanti sa astepte la nesfârsit. Tocmai persoanele cele mai ocupate gasesc mai mult timp pentru a-i primi pe solicitanti. Ele stiu ca ai mereu ceva de învatat de la altii.
Adesea ora închiderii suna mai târziu pentru sef decât pentru subordonati, dar acesta trebuie sa-si aminteasca ca o zi de munca este de ajuns si ca nici o grija nu se va evapora daca o ia cu el acasa!
ÎN FATA AUTORITATILOR SI A TRIBUNALULUI
Autoritatile si tribunalul au în comun faptul ca intra în vietile particulare fara sa fie chemate. Aceasta constatare nu face mai agreabila vizita pe care trebuie sa o facem în aceste locuri. Revistele comice ar dispare rapid daca n-ar avea ca tema sacrosanta birocratie. Daca cel mai adesea aceste reviste exagereaza, nu este mai putin adevarat ca ghiseul separa doua lumi în care nu se vorbeste aceeasi limba. De o parte si de cealalta ar fi posibil sa se amelioreze aceasta stare de lucruri cu un minimum de cordialitate, de întelegere si de umor.
Am fost de curând la un notar despre care stiam ca este acru si antipatic. Pentru ca i-am vorbit clar si frumos iar problemele pe care le aveam erau foarte complicate, m-a invitat sa stau jos si mi-a oferit o ceasca de cafea!
Nu uitati când bateti la o usa sa asteptati mai întâi raspunsul care va permite sa intrati.
Daca esti convocat în fata unui tribunal este absolut necesara te duci, daca n-ai o problema majora care sa te împiedice. Martorul trebuie sa soseasca punctual având asupra lui convocarea. Asteapta în anticamera sa fie chemat si, bineînteles, îsi scoate palaria când intra în sala, dupa ce în prealabil si-a stins tigara. Inutil sa spunem ca trebuie sa-ti mentii depozitia respectând strictul adevar, caci cea mai mica inexactitate poate sa te coste foarte mult si sa fie pe deasupra cauza unor grave nedreptati. Fie ca suntem martori sau parte în proces, raspundem presedintelui sau, daca e cazul, avocatului, dar niciodata altor persoane. Ne adresam cu "Domnule judecator" sau "Domnule Presedinte" celui care prezideaza un tribunal sau cu "Maestre" daca este vorba de un avocat. În schimb, în prezenta altor puteri decât judiciare putem sa ne adresam cu "Domnule" daca nu-i cunoastem exact titlul.
Normele de conduita în viata profesionala sau oficiala sunt aceleasi ca în viata sociala sau particulara. Nu exista decât o forma de a sti sa te porti frumos. Se poate însa ca în anumite profesiuni, sa existe o serie de reguli speciale necesare a completa aceste norme generale.
Sa retinem mai întâi ca arta de a trai, aplicata la viata profesionala, nu e numai cel mai bun mijloc de a facilita relatiile umane ci si cel mai bun mod de a evolua, de a ajunge cineva. Daca oricum o parte importanta din viata noastra ne-o petrecem la serviciu s-o facem onorabil si cu placere.
DACA AVEM ÎN VEDERE O SCHIMBARE DE SITUATIE
SCRISOAREA
Mai întâi ne oferim serviciile printr-o scrisoare care trebuie sa ne caracterizeze. Se utilizeaza hârtie de scrisori obisnuita pe care ne scriem numele. Locul si data, strada si numarul si eventual numarul de telefon vor figura în dreapta, la aceeasi înaltime cu numele. Pe acelasi rând cu numele, dar în stânga, se va indica adresa firmei destinatare. Fiecare paragraf trebuie sa continue o idee noua. Scrisoarea va fi scrisa la masina sau de mâna, însa fara greseli. Ea va face asupra destinatarului o prima impresie favorabila. Mai bine rescriem textul decât sa-l trimitem cu greseli. Unele firme cer ca scrisoarea sa fie scrisa de mâna ca apeleaza la grafologi în vederea testarii candidatului.
Va sfatuim sa revedeti capitolul consacrat corespondentei în ceea ce priveste antetul si formulele de politete recomandate. Veti gasi acolo diferite modele de "Curriculum vitae". Se cade sa indicam pe scurt scolile absolvite, functiile ocupate, cunostintele speciale si aptitudinile personale, apoi mentionam referintele si conditiile de angajare mai ales în cazul în care sunt special cerute. Aceste puncte sunt obligatorii într-o scrisoare în care ne oferim serviciile.
Nu se alatura certificate, recomandari si diplome în original. De regula le enumeram, iar la întâlnire le aducem în fotocopii. Firmele care au simtul afacerilor stiu ca aceste documente au necesitat un efort special, au costat bani si ele le vor înapoia imediat, daca nu intentioneaza sa-l angajeze pe candidat.
LA INTERVIU
Daca primim o invitatie de a ne prezenta personal, ne pregatim cu grija pentru aceasta întrevedere. Vom fi corect tunsi si rasi, ne vom îmbraca decent. Femeile vor încerca sa arate cât mai bine nedepasind însa linia elegantei si a sobrietatii. Ne vom pregati actele ca sa le gasim usor, si ne vom feri sa intervenim inutil în discutie, mai ales ca sa ne laudam cu relatiile pe care le avem. Nu vorbim primii, ci asteptam sa ni se puna întrebari.
Daca directorul sau seful întreprinderii intra în încaperea în care îl asteptam, ne vom ridica, chiar si femeile. În biroul sefului nu ne asezam decit dupa ce am fost invitati si raspundem scurt si clar la întrebarile sale. Interlocutorul nostru se ridica, trebuie sa facem la fel chiar daca ni se pare ca n- am spus înca esentialul. Nu insistam sa mai obtinem o întrevedere prin telefon si cu atât mai mult nu ne vom prezenta a doua oara daca nu suntem clar invitati sau angajati în mod sigur. În celelalte cazuri asteptam raspunsul în scris. Daca angajarea a avut loc în cursul acestei întrevederi, multumim pentru încrederea acordata si promitem sa îndeplinim serviciul cu cât mai multa constiinciozitate. Apoi, parasim încaperea fara graba excesiva dar si fara sa întârziem în mod inutil.
DUPA ANGAJARE
În prima zi de munca e de datoria sefului firmei, sau a unui reprezentant al sau, sa-l prezinte pe noul angajat colegilor lui de munca. Acestia se vor stradui, macar gândindu-se la propriile lor începuturi în munca respectiva, sa usureze noului venit integrarea în echipa existenta. "Bobocul" trebuie sa pastreze în primele zile mult calm stiind ca, la început, se va vorbi despre el în toata întreprinderea. Îsi va aranja locul de munca cât mai placut si ordonat si se va stradui, înca de la început sa se fac util. Odata introdus, când ajunge sa-si cunoasca seful si colegii, cu bucuriile si necazurile lor, judeca singur ceea ce este permis sau interzis, de exemplu pauza de cafea sau posibilitatea de a aduce ceva de mâncare de acasa. Sa precizam, ca locul de munca nu este cel mai indicat pentru a da telefoane particulare, chiar daca ceilalti se comporta cu discretia necesara.
În relatiile noastre cu colegii ne vom pazi ca de foc sa participam la intrigi si "comploturi". Se poate sa-ti creezi aici noi relatii, sa ai simpatii sau antipatii, dar nu trebuie sa confunzi relatiile de serviciu cu cele de prietenie. Trebuie sa fim buni colegi cu toti cei cu care lucram. Un barbat se va stradui, în limita posibilului, sa-si mai ajute colegele caci, în ciuda emanciparii, functionarele ramân înainte de toate femei si trebuie sa fie tratate ca atare.
Camaraderia nu te împiedica în nici un fel sa ai idei si sa le propui superiorilor. Este un mijloc cinstit si normal de a avansa fara bârfe si intrigi. A te remarca muncind cinstit nu are nimic comun cu intrigile, cu legea junglei si delatiunea, metode prin care unii considera ca reusesc în viata. Profesionalismul, buna crestere si modestia nu te vor arunca în anonimat ci dimpotriva.
CÂND AI FOST AVANSAT
Cine se comporta corect si interesele sale coincid cu ale patronului, se dovedeste demn de încredere, va putea sa urce treptele vietii profesionale. Dar, când devii sef, la rândul tau, sunt sanse sa vezi lucrurile cu un alti ochi. Noul avansat va aprecia politetea patronilor sai, gentiletea, felul lor de a se scuza când au gresit si vor încerca sa se poarte în acelasi mod. Fata de fostii lui colegi se va purta la fel ca înainte si în nici un caz dându-si aere de "sef".
Un bun profesionist stie ca trebuie sa dea exemplu prin disciplina de serviciu. Daca a acceptat onorurile functiei, a acceptat în acelasi timp si obligatiile ei. Nu trebuie sa asteptam de el laude exagerate pentru ceea ce facem corect, dar suntem îndreptatiti sa-i pretindem sa nu ne faca reprosuri nesfârsite pentru o greseala întâmplatoare. Un sef corect va asculta toti solicitantii cu aceeasi atentie caci stie ca bunele manierele fac parte din obligatiile sale. Nu va face sa astepte inutil pe cei care doresc sa-i vorbeasca, dupa procedeul folosit de unii avocati, medici sau dentisti, care pentru a acredita iluzia unei clientele cu care nu mai stiu ce sa faca îi lasa pe solicitanti sa astepte la nesfârsit. Tocmai persoanele cele mai ocupate gasesc mai mult timp pentru a-i primi pe solicitanti. Ele stiu ca ai mereu ceva de învatat de la altii.
Adesea ora închiderii suna mai târziu pentru sef decât pentru subordonati, dar acesta trebuie sa-si aminteasca ca o zi de munca este de ajuns si ca nici o grija nu se va evapora daca o ia cu el acasa!
ÎN FATA AUTORITATILOR SI A TRIBUNALULUI
Autoritatile si tribunalul au în comun faptul ca intra în vietile particulare fara sa fie chemate. Aceasta constatare nu face mai agreabila vizita pe care trebuie sa o facem în aceste locuri. Revistele comice ar dispare rapid daca n-ar avea ca tema sacrosanta birocratie. Daca cel mai adesea aceste reviste exagereaza, nu este mai putin adevarat ca ghiseul separa doua lumi în care nu se vorbeste aceeasi limba. De o parte si de cealalta ar fi posibil sa se amelioreze aceasta stare de lucruri cu un minimum de cordialitate, de întelegere si de umor.
Am fost de curând la un notar despre care stiam ca este acru si antipatic. Pentru ca i-am vorbit clar si frumos iar problemele pe care le aveam erau foarte complicate, m-a invitat sa stau jos si mi-a oferit o ceasca de cafea!
Nu uitati când bateti la o usa sa asteptati mai întâi raspunsul care va permite sa intrati.
Daca esti convocat în fata unui tribunal este absolut necesara te duci, daca n-ai o problema majora care sa te împiedice. Martorul trebuie sa soseasca punctual având asupra lui convocarea. Asteapta în anticamera sa fie chemat si, bineînteles, îsi scoate palaria când intra în sala, dupa ce în prealabil si-a stins tigara. Inutil sa spunem ca trebuie sa-ti mentii depozitia respectând strictul adevar, caci cea mai mica inexactitate poate sa te coste foarte mult si sa fie pe deasupra cauza unor grave nedreptati. Fie ca suntem martori sau parte în proces, raspundem presedintelui sau, daca e cazul, avocatului, dar niciodata altor persoane. Ne adresam cu "Domnule judecator" sau "Domnule Presedinte" celui care prezideaza un tribunal sau cu "Maestre" daca este vorba de un avocat. În schimb, în prezenta altor puteri decât judiciare putem sa ne adresam cu "Domnule" daca nu-i cunoastem exact titlul.
Subscribe to:
Posts (Atom)