BUNELE MANIERE LA MASA
- PIATRA DE INCERCARE A EDUCATIEI -
Inca din cele mai vechi timpuri , masa s-a desfasorat dupa un anumit ritual. Desi era diferit de la tara la tara acesta a impus acele reguli care constituie astazi criterii importante in aprecierea unei persoane bine crescute.
Fara indoiala , masa pe care o oferim sau cea la care suntem invitati a devenit un prilej pentru intilniri importante si discutii interesante. Din fastuoasele mese de pe vremea romanilor sau din timpul Renasterii - daca ar fi sa ne referim numai la acele epoci care ne infierbinta si astazi imaginatia - transpare in zilele noastre obiceiul de a ne onora invitatii cu o masa elegant aranjata , impecabila. Privind inapoi , putem spune ca s-a renuntat , in general , la opulenta si lux ostentativ. Azi nu se mai bea din pocale de aur care poarta semnatura lui Benvenuto Cellini , de pilda. In schimb , a minca din farfurii de portelan de buna calitate si a bea din pahare de cristal a devenit un lucru obisnuit. In mod firesc , comportamentul mesenilor a cistigat in rafinament prin respectarea unor norme impuse de codul manierelor elegante.
Exista astazi tendinta de a adopta modul de viata modern in totala contradictie cu cel clasic. Ne deplasam in goana dintr-un loc intr-altul si de cele mai multa ori masa noastra este frugala. Pregatirea mesei si spalatul vaselor ne-ar rapi un timp pretios. Tindem spre simplitate si comoditate , renuntind la tot ceea ce ar incarca in mod inutil existenta noastra. S-ar parea ca ne contrazicem. Dar indiferent ca optam pentru un serviciu de masa din portelan de Sevres sau pentru unul din sticla incasabila , respectarea unor reguli este obligatorie, incepind cu pregatirea casei , aranjarea mesei si terminind cu felul in care mincam fructele.
CUM ARANJAM MASA
Masa familiala , cea de toate zilele trebuie sa fie si ea apetisanta si ingrijita , ca si cea festiva. Un vechi dicton spune ca " omul inteligent se hraneste cu ochii ". E de preferat o farfurie de faianta , intacta , uneia de portelan ciobit , chiar daca aceasta a fost cindva foarte frumoasa. E de preferat fata de masa din in , apretata , uneia dintr-o tesatura scumpa , dar acoperita de pete. Se intelege de la sine , ca in zilele de sarbatoare ne vom ocupa in mod deosebit de aranjarea mesei. Pentru mese festive , fata de masa si servetelele vor fi si ele festive , de o albeata imaculata , iar pentru reuniuni intime se pot folosi fetele de masa colorate. O fata de masa trebuie sa fie destul de mare ca sa ascunda , pe cit posibil , picioarele masei. In nici un caz nu vom folosi fete de masa din material plastic , chiar daca imita perfect cea mai sofisticata tesatura. E bine sa asezam sub fata de masa un molton subtire care protejeaza furnirul mesei. Trebuie sa asiguram un anumit spatiu pentru fiecare invitat , chiar si pentru cei foarte bine educati care stiu sa-si tina coatele pe linga corp. Ca musafirii sa se simta comfortabil , acest spatiu trebuie sa fie de cel putin 50 cm.
CUM ARANJAM MASA?
Atit masa familiala cit si cea festiva sunt asezate la fel , dar difera numarul farfuriilor , al tacimurilor si al paharelor in functie de felurile de mincare. Fiecare farfurie va fi dublata de o alta care se aseaza dedesubt , pentru serviciu , si care utilizata doar pentru a pune pe ea farfuria din care mincam. La mesele de fiecare zi ne putem lipsi de cea de-a doua farfurie.
O masa festiva se prezinta , de obicei , astfel : farfuria pentru primul fel este asezata deasupra farfuriei de serviciu. Pe ea se pune servetul frumos impaturit. Chiflele sau feliile de piine se pun in doua-trei cosulete speciale , repartizate simetric. Locul furculitelor este la stinga farfuriei. Aliniate de la dreapta spre stinga in ordinea utilizarii lor , acestea se aseaza cu dintii in sus. La dreapta , se pun cutitele , cu partea taioasa spre farfurie , tot in ordinea utilizarii - cel mai indepartat este pentru primul fel de mincare , adica pentru peste iar in fata farfuriei sta lingura de supa cu curbura in su s si uneori lingurita de desert ( daca e loc pe masa ). Nu vom aseza niciodata alaturi mai mult de trei cutite si de trei furculite. Restul tacimurilor - linguritele de tort , furculitele mici pentru baclava sau pentru fructe nu se pun pe masa ci pe o masuta de serviciu sau pe un bufet , pentru a fi la indemina.
Aceste reguli nu sunt batute in cuie. Numarul tacimurilor si asezarea lor difera in functie de menu-ul servit la masa. In desenele prezentate veti gasi solutiile la care trebuie sa recurgeti.
La toate mesele cit de cit solemne este obiceiul sa se schimbe tacimurile dupa fiecare fel de mincare. La o masa mai putin pretentioasa nu vom schimba tacimurile decit daca avem peste. In general vom folosi patru farfurii : farfuria pentru antreuri , farfuria de supa , farfuria intinsa sifarfuria de desert. Bolurile ( castronasele ) pentru supa limpede ( consome ) nu se pun de la inceput pe masa ci se aduc odata cu supiera. Tacimurile se pot pune si pe suportul destinat lor care va fi asezat la dreapta farfuriilor. Pe suport vom aseza , in dreapta , cutitul , cu partea taioasa spre farfurie , si in stinga lui furculita cu dintii in jos. Lingura si linguritele pentru desert vor fi asezate in fata farfuriei. Daca utilizam suportul de tacimuri vom pune servetelul la stinga , direct pe fata de masa. Tot in fata farfuriilor , spre drapta , este si locul paharelor. Trei tipuri de pahare sunt obligatorii : de tuica , de vin ( paharul de vin rosu e ceva mai mic decit cel de vin alb ) si de apa. Retineti ca ele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu. Nu improvizati - e o nota proasta - si va recomandam sa nu dati mese festive daca nu puteti. Dupa folosire , paharele de tuica se iau de pe masa. Nu va bagati degetele in ele. Folositi neaparat o tava in acest scop. Va va scuti de drumuri inutile.
Bauturile aperitive se servesc intotdeauna inainte de masa. Paharele speciale se gasesc pe o masa separata , pe o tava , si fiecare invitat se serveste cu ce-i place. E bine ca sortimentul de aperitive sa fie variat. Sticlele stau si ele la indemina , pe o alta tava. Sampania si coniacul nu se servesc decit la sfirsitul mesei. Va prezentam alaturat diverse tipuri de pahare , sticle si cani.
Sticlele de vin si apa vor fi dispuse simetric pe masa , la indemina barbatilor care fac oficiul de a servi bauturile. Pentru a nu pata fata de masa , sticlele se pun pe o tavita sau pe farfurioare speciale. Apele minerale se servesc in sticlele lor originale ca si vinurile straine.
Decorarea masei depinde de marimea ei , de rangul musafirilor si de imprejurari. Aproape indispensabile , florile si luminarile vor incinta privirea. Florile trebuie puse in vaze joase ca sa nu-i impiedice pe meseni sa se vada.
Nu vom pune pe masa decit ceea ce poate servi la o intrebuintare imediata. Exceptie fac solnitele si recipientele pentru piper care vor trebui sa fie suficiente ( una pentru circa trei - patru persoane ). Vom avea grija ca acestea sa nu fie infundate sau umede. O gospodina atenta pune in recipientul respectiv citeva graunte de orez. Daca nu folosim recipiente cu capac perforat , celelalte trebuie sa fie insotite de lingurite pentru ca nimeni sa nu fie silit sa se foloseasc de propiul cutit , ceea ce ar fi o greseala.
Sa retinem deci ca untdelemnul , otetul , mustarul , smintina etc. se vor aduce doar daca cineva le cere. O gazda atenta le are pregatite si le ofera. Pentru sosuri se foloseste o sosiera. Atentie : sosul nu se pune nici pe friptura dar nici pe piure sau pe alte garnituri ( macaroane , sote de legume etc ) deoarece e iestetic. Sosul se pune in farfurie si se moaie in el bucatelele de carne taiate perind. Nu se amesteca tot ce avem in farfurie de la inceput cu toate ca este gustos dar " pasta " obtinuta este imposibil de privit. Vom explica acest lucru adolescentilor care au ramas cu acest obicei de cind erau mici si li se " passa "mincarea. Odata intrebuintata sosiera va fi luata de pe masa.
Salata se serveste in castronele separate , pentru fiecare invitat in parte. Cind friptura este taiata la masa , gazda trebuie sa aiba la indemina tacimuri speciale. E de preferat insa ca acxesta operatie sa fie facuta in prealabil, iar friptura sa fie prezentata felii , pe frunze de salata. In multe tari salata se maninca separat dupa friptura.
Scobitorile nu-si au locul pe masa pentru ca nu se folosesc in public.
Argintaria este obligatorie ? In cazul unor mese festive , da. Pentru mesele obisnuite exista tacimuri de otel inoxidabil care sunt frumoase si usor de intretinut. E adevarat ca argintaria confera mesei eleganta , dar sa nu uitam ca trebuie sa straluceasca de curatenie. Ca tot ce este pretios , argintaria cere o ingrijire speciala , iar daca nu avem timp pentru asa ceva e preferabil sa renuntam la ea.
Ca mesele festive sa nu ne sperie prin dificultatile ce la creaza , este necesar un exercitiu indelungat. Sa-l facem in cadrul meselor de Duminica , imaginindu-ne ca avem invitat cel putin un ministru , chiar daca suntem doar in familie. Va fi o placere ! Cu acest prilej , vom pune o fata de masa deosebita , tacimurile si vesela pe care nu le folosim zilnic si vom pregati o mincare speciala. Este obligatoriu ca toti membrii familiei sa respecte aceasta masa , fiind punctuali , ajutind sau , daca se plimba dimineata , aducind o floare sau cumparind un desert special (fructe ,prajituri ). Repetam : masa de Duminica e sfinta.
COMPORTAMENTUL IN TIMPUL MESEI
Regulile generale ale unei tinute corecte si pe care le-am definit intr-un capitol precedent sunt valabile si la masa. Stam drept , dar nu intepeniti. Nu punem picioarele nici sub scaun , dar nici prea departe in fata , pentru a nu-i incomoda pe vecini. Nu ne agatam de scaun. Pozitia miinilor are o mare importanta la masa. In nici un caz bratele si mai ales coatele nu trebuie sa stea pe masa. Nu tinem cu miinile farfuria din care mincam. Pozitia corecta , de repaos , este cea cu bratele lipite de corp si cu incheieturile miinilor sprijinite de marginea mesei. Aceasta tinuta se schimba cind mincam , pastrindu-ne insa coatele lipite de trunchi.
Ne vom verifica tinuta inainte de a intra in sufragerie , spalindu-ne miinile in prealabil. Eventualele retusuri necesare dupa masa se vor face numai in baie ca de exemplu improspatarea rujului , sau aranjarea parului. Daca nu avem o baie curata , nu invitam musafiri !
Nu trebuie sa mincam niciodata grabit sau nervos. Este nu numai o regula de politete , ci si o prescriptie medicala. Mai grave sunt discutiile neplacute din timpul mesei. Sa le evitam si sa ne impunem sa fim calmi. Si asa , viata noastra este destul de stresata. Sa ne bucuram de prilejul pe care ni-l ofera o masa impreuna cu familia.
Sa nu bem si nu vorbim cu gura plina. Este o regula care ar trebui sa fie destul de cunoscuta si n-am reveni asupra ei daca n-ar fi incalcata zilnic. Oamenii care incearca sa manince si sa povesteasca in acelasi timp fac o impresie dezagrabila. Trebuie sa fim atenti ca buzele sa fie mereu inchise in timpul mestecatului. Este de prost gust sa tinem degetul mic usor ridicat cind mincam sau cind bem. Daca avem ciini sau pisici , acesti n-au ce cauta in sufragerie oricit de mult i-am iubi. Este nu numai o lipsa de respect fata de musafiri , ci si prilej de incidente nedorite.
Un obicei prost , specific romanilor , de care acestia nu se pot debarasa , este acela de a-i obliga pe musafiri sa manince mai mult decit vor. Repetati si invatati formulele : " Da , va rog " , " Nu , multumesc " , " Yes , please " , " No , thank you " . Sa ne gindim bine cind le rostim. Sunt gazde la noi si chiar in alte tari care ne iau in serios. Daca ne imginam ca este de bun gust sa refuzam a doua felie de tort cu toate ca am mai minca o portie , riscam sa raminem fara ea , deoarece a doua oara nu ni se mai ofera daca am spus " Nu , multumesc ". Masa se transforma intr-un adevarat calvar cind inimoasa gospodina repeta insistent : " Dar mai luati o sarmaluta , sunt delicioase ! " Nu ne asezam la o masa ca sa mincam pe saturate. Se poate cere sau lua dintr-un fel care ne-a placut in mod deosebit sau se poate refuza o mincare care ne face rau sau nu ne place. Politicos este sa acceptam sa gustam din felul respectiv , pentru a nu jigni gazda. Tot de politete tine si tactul gazdei de a oferi mincare suficienta - nici prea multa , nici prea putina - fara a-si lauda excesiv preparatele culinare. Musafirii o pot face , cu moderatie insa , spre incintarea gospodinei , dar nu strigind peste masa si nici cerind in acel moment reteta. Cu atit mai mult nu este cazul sa se comenteze asupra procurarii dificile a unui produs.
Masa trebuie sa decurga firesc , fara ostentatie. Am putea spune ca aceasta e o norma ideala , greu de atins , la care trebuie sa contribuie si invitatii daca simt ca gazda este in impas datorita tineretii sau a lipsei de experienta. Cu discretie , cu tact ei pot trece peste momentele penibile ivite din te miri ce. Nu vor cere un antinevralgic si un pahar cu apa in momentul in care gazda este foarte preocupata sa nu i se raceasca gustarile calde. Nu vor cere ketchup , piper , smintina sau alte ingrediente daca nu le sunt oferite , pentru ca s-ar putea ca ele sa lipseasca si gazda sa se simta jenata.
Sa manincam asa cum gateste gospodina ! Obligatia ei este sa guste in prealabil din toate bucatele si sa le condimenteze moderat , iar a musafirului sa le accepte ca atare. E foarte neplacut sa dam sfaturi culinare in functie de preferintele noastre. Fie ca e o masa festiva , fie ca este una obisnuita , efortul gospodinei trebuie rasplatit cu o remarca de genul : " Delicioasa supa ! " , " Ce frumos arata salata ! ", " Ce bine miroase friptura ! ".
Ne vom abtine de la orice discutii sau observatii dezagreabile. Copilului cu care am venit ii vom face observatii acasa , ca si sotului care a depasit numarul de pahare. Ne vom impune sa nu stam cu ochii atintiti asupra membrilor de familie cu care am fost invitati , aruncindu-le priviri ucigatoare cind gresesc ceva. Educatia nu se face in acel moment , caci atmosfera va deveni insuportabila pentru toti.
MASA E SERVITA !
Viata profesionala poate sa modifice o ordine pe care o credeam stabilita odata pentru totdeauna. Astfel , pe masura ce pauza de prinz se micsoreaza , masa devine mai frugala si tinde sa fie inlocuita cu masa de seara. La aceasta contribuie si distanta din ce in ce mai mare dintre domiciliu si locul de munca. De obicei avem musafiri la masa de seara. Dam mai jos regulile pentru o masa pretentioasa. Ocazia , rangul musafirilor sau situatia noastra financiara permit unele simplificari. Oricum nu suntem obligati sa desfasuram un lux peste posibilitatile noastre. Pledam pentru moderatie si simplitate care nu exclud rafinamentul.
Chiar si in familiile cele mai modeste o anumita rezerva trebuie prevazuta pentru a face fata surprizelor de ultima ora. De asemeni , se va prevedea un fel de mincare pentru a fi inlocuit in cazul cind unii dintre musafiri nu-l suporta , din motive medicale eventual , pe cel oferit anterior. Persoanele condamnate de medicul lor la o dieta severa , de fapt , ar trebui sa nu accepte invitatii decit de la prieteni foarte apropiati care le cunosc regimul.
1 - Antreurile : se compun in mod obisnuit din feluri de mincare reci , picante , peste , mezeluriri si salate diverse. Se pot servi si antreuri calde : ficatei de pui , diferite placinte , pizza , sufleuri , pateuri. Antreurile reci pot fi combinate cu cele calde , insa multa atentie - daca incarcam masa cu antreuri greu de digerat ( salata de vinete , ciuperci cu maioneza etc ) si in continuare avem mai multe feluri de mincare , plus tort , plus baclava , plus inghetata , riscam fie ca musafirii nostri sa faca o indigesti serioasa , fie sa luam mincarurile de pe masa neatinse. Ne gindim inainte de a chema musafiri cit am putea sa mincam noi insine intr-o vizita , fara sa ne imbolnavim ! Tacimul : un serviciu pentru antreuri sau servicii obijnuite de masa de dimensiune mijlocie. Vinuri albe demiseci si rose.
2 - Consome-ul : se serveste o supa limpede in ceasca , cu o lingura de supa mai degraba mica. Daca n-am oferit antreuri , vom putea inlocui supa cu o ciorba care va fi servita in farfurie cu o lingura obisnuita. Se aduce castronul cu supa ( supiera ) si se ia de pe masa dupa golire. La aceste feluri nu e nevoie de bauturi.
3 - Pestii sau crustaceele : exista pentru peste un tacim special. Se recomanda vinuri albe , seci , spumoase si spumante. Cu cit pestele este mai gras cu atit vinul trebuie sa fie mai acid ( cum sunt cele din podgoriile Ardealului si Moldovei ).Cu stridii se poate servi chiar o sampanie seaca.
4 - Felul principal , felul de rezistenta : tacim normal. De regula acesta este o friptura sau un preparat din carne. Indiferent daca servim o friptura de porc , de miel , de pasare , din vinat sau una care trebuie sa fie in singe antricot sau muschi de vaca - se impune un vin rosu. La carnea alba se recomanda vinuri rosii usoare , iar la carnea rosie mai tari si mai puternice ; la vinat vinuri rosii seci, vechi , de calitate superioara. Vom evita sa aducem pe masa curcanul , purcelul , muschiul , intregi , chiar daca este foarte decorativ. Obiceiul este nepractic. Friptura se portioneaza in bucatarie si se aranjeaza pe un platou pe care il vom orna in mod deosebit. De pilda , vom pune carnea pe citeva foi de salata proaspata , iar deasupra vom aranja citeva frunze de patrunjel. Garniturile vor fi puse in castroane separate , iar pentru salate este ideal sa avem castronase mici rotunde sau patrate pentru fiecare musafir.
5 - Brinzeturile : lista poate fi infinita ; ceea ce trebuie retinut e ca brinzeturile se aduc la masa pe un platou frumos din lemn. Tacimul : cutite mici pentru intinsul untului si taiatul brinzei. Toate brinzeturile pun in evidenta buchetul vinurilor. Nu se aduc alte soiuri ci raminem la ultimul vin servit , deci vinul rosu. Exceptie face telemeaua de oi , la care se pot servi vinuri rose si chiar albe , din aceeasi zona de unde provine brinza.
6 - Desertul : pentru prajituri se foloseste un tacim special lingurite , cutite si furculite mici. Acum se recomanda vinuri dulci si semidulci , parfumate (Murfatlar, Pietroasele , Tirnave , Alba-Iulia ). Nu se servesc vinuri la deserturile din ciocolata.
7 - Fructe proaspete : sunt prezentate intotdeauna cu un cutit si o furculita speciale. Argintaria coexista in acest domeniu cu materiale noi , inoxidabile. Nu se servesc vinuri.
8 - Cafeaua si lichiorurile : cafeaua pretinde lingurite mici , cafeaua Mocca un serviciu mic de argint sau , eventual , argintat. Pentru doamne se vor servi lichioruri , iar pentru domni , cognac.
9 - Alegerea vinului potrivit fiecarui fel este o adevarata arta.
Este domeniul stapinului casei care , daca nu se pricepe trebuie sa se lase condus de un specialist , prieten sau negustor de incredere. Bauturile aperitive , cherry sau coctail , se servesc la temperatura pivnitei , 10 - 12 grade. O sampanie sau un spumos sec servit ca aperitiv nu trebuie sa depaseasca 8 sau 10 grade. Fiecere regiune are vinurile sale speciale a caror prezentare si temperatura ideala le sunt proprii. De asemeni , vom alege paharele potrivite pentru fiecare tip de vin. Pahar rotunjit sau cu picior scurt pentru vinurile albe , pahar cu picior inalt pentru vinurile rosii. Cupa pentru sampanie si spumos. Vinurile rosii vor fi servite la temperatura pivnitei daca sunt usoare si la temperatura camerei daca sunt mai tari. Vinurile trebuiesc racite treptat si nu brutal si , mai ales , nu trebuie sa fie asezate linga o sursa de caldura ceea ce risca sa le altereze. Trebuie sa le aducem in camera cel putin cu o jumatate de zi inainte. La vinurile tip Tamiioasa se deschide dopul in perioada incalzirii la temperatura camerei , oxidarea adaugind un parfum placut buchetului natural. Daca n-avem timp sa le aducem la temperatura camerei treptat , ramine solutia decantarii vinurilor , varsind foarte usor , intr-o carafa ce a fost in prealabil incalzita , si cu suficienta precautie ca rezidurile de pe fundul sticlei sa nu-l tulbure. Vinuriledulci , sampania dulce , sunt servite foarte reci.
Berea nu va fi niciodata oferita la o reuniune citde cit festiva. Ea insoteste totusi foarte bine in intimitate anumite specialitati regionale. Se serveste foarte rece in pahare mari fara picior sau in halbe. In mod exceptional , adevarata Pils , nemteasca , este servita in pahare speciale cu picior scurt. Un mic carton circular nu trebuie sa lipseasca niciodata de sub un pahar de bere.
Apa naturala sau minerala este servita intotdeauna foarte rece in pahare obisnuite.
Tuica de fructe cu simbure este servita rece. Tuica de vin , coniacul si diferitele brandy-uri sunt servite la temperatura incaperii le fel ce si tuica de fructe de tip whisky. In acest caz , nu vor lipsi de pe masa cuburile de gheata puse intr-un vas special sau improvizat dintr-o compotiera eleganta de sticla. Sa evitam sa imitam arta barmanilor de prost gust si sa inmuiem paharul in zahar pentru a oferi un cocteil. Este agreabil , dar neadmis de bunul gust sa incalzim in palma miinii paharul special numit Napoleon.
Lichiorurile si vinurile lichioroase , Malaga , Cabernet , Madera , Porto , muscaturile se servesc la temperatura camerei , in pahar special , mai mic si jos. Whiskiul se serveste intr-un pahar special numit tumbler , scurt cu fundul gros.
Toate vinurile se servesc in sticle , in afara cazului decantarii , si aceasta se va face la masa. Daca tragem vinul obisnuit din butoi il servim in carafe. In anii deosebit de buni pentru vinuri , vestiti ca atare , se servesc in cos. Sampania in galeata cu gheata - frapiera. Dopul se scoate la masa , dar trebuie sa taiem capsula cu cutitul , pina cind reusim sa scoatem dopul. Sampania se desfunda in galeata ei si este usor sa nu facem din aceasta deschidere o scena de comedie , lasind sa iasa putin gazul carbonic.
Am vorbit despre asortarea felurilor de mincare cu vinurile. Iata citeva regului suplimentare :
• nu se serveste niciodata un vin dulceag intre alte doua vinuri albe sau rosii , seci. De exemplu nu se serveste Porto daca s-a servit un vin alb la antreuri ;
• trebuie sa servim vinurile albe seci inaintea celor rosii;
• vinurile albe foarte dulci , in schimb , se servesc dupa cele rosii;
• ordinea este totdeauna crescatoare : mai intii vinurile slabe , apoi cele tari;
• mai intii vinul nou apoi cel vechi;
• vinurile tip Sampanie sau spumante pot fi servite dupa sau inaintea celor nespumante dar , niciodata intre ele.
Pentru a servi vinurile , acasa ca si la restaurant , gazda ia inainte intr-un pahar un esantion si-l gusta pentru a-si da acordul. Daca serveste el insusi o va face cu mina dreapta si cu eticheta in partea din fata ; nu se apuca niciodata o sticla de git. Nu se umple un pahar pina sus ci doua treimi , cel mult trei sferturi. Sticla de vin este tinuta in mod obisnuit iar bratul trebuie sa fie intins. Gitul sticlei este normal sa fie la o distanta de circa 5 centrimetri de gura paharului si poate urca pina la 15 centimetri daca servim un vin ce straluceste si poate sa faca , asa numita stea , apreciata de cunoscatori. Vinurile rosii , in schimb , si mai ales soiurile deosebite servite in cos trebuie sa fie turnate aproape de pahar , foarte incetisor , pentru a nu amesteca vinul , ceea ce ar fi nociv buchetului si parfumului sau. Si , in plus , acest fel de a servi are avantajul ca nu ameninta albeata fetei de masa. Nu se ridica deasupra mesei , in timpul servirii , decit cupele de sampanie , cele de spumos ramin pe masa. Paharele de bere le tinem usor inclinate cind turnam , astfel nu vor face o spuma exagerata.
Coniacul si bauturile de tip tuica sint intotdeauna servite pe tavi de metal sau de lemn. Cu exceptia apei cu care ne servim dupa voie , bauturile si vinurile , mai ales , sint totdeauna servite de stapinul casei , de catre ceilalti barbati sau de catre personalul de serviciu. Doamnele trebuie sa se abtina de la " self service " si , mai ales , de la tentativele de a ajunge la o sticla asezata departe de ele. Gazda trebuie sa fie avizata daca s-a intimplat ceva neprevazut la bucatarie pentru a putea sa asorteze vinurile la meniul de rezerva. Sotia trebuie sa cunoasca ordinea in care vor fi servite vinurile pentru a putea sa asorteze la ele paharele asezate dinainte. Pentru asezarea paharelor pe o masa sa pastreaza aceleasi reguli ca si pentru tacimuri : in ordinea utilizarii lor , de la dreapta la stinga , paharul de apa in axtremitatea stinga sau , daca preferam , in dreapta dar , in orice caz , in afara rindului. Paharele de sampanie ,de obicei utiltizate la sfirsitul mesei , pot fi asezate in spatele celorlalte sau se aduc separat pe tava.
Felul in care stam la masa si mincam tine de educatie. Distanta mare dintre corp si farfurie sta la originea tutror greselilor care se comit la masa. Daca scaunul e prea departe de masa este inerent sa ne patam oricit de atenti am fi. Trebuie sa ne asezam in asa fel incit capul sa fie aplecat putin deasupra marginii mesei. Daca am presupune ca un ecran este asezat intre masa si noi n-avem dreptul sa-l atingem decit cu fata , nu cu umerii sau cu tot bustul. In masura posibilului , partea de sus a corpului nu trebuie sa se miste cind ducem ceva la gura , aplecam numai capul. Atentie la coate ! Cum am mai spus trebuie sa stea lipite pe cit posibil de corp. Sa nu exageram si sa intepenim intr-o pozitie nefireasca.
Lingura si cutitul sunt tinute intotdeauna in mina dreapta. Nu exista nici o exceptie de la aceasta regula. Furculita este tinuta in mina stinga cind utilizam cutitul in acelasi timp cu ea. O vom trece in dreapta cind terminam de taiat cite o bucata de friptura , de pilda.
La sfirsitul unui fel de mincare , in farfuria care trebuie luata , punem paralel cutitul si furculita , cu dintii in jos. In timp ce mincam tinem tacimul deasupra farfuriei , fara sa-l ridicam prea mult in aer mai ales fara sa gesticulam cu el.
Lingura se tine ca un creion , intre degetul mare si cel aratator , si o dirjam cu ajutorul celui mijlociu si al incheieturii miinii.
Cutitul se tine intre degetul mare si cel mijlociu , iar aratatorul se sprijina pe spatele minerului. In nici un caz nu se pune aratatorul pe spatele lamei.
Cind folosim furculita o intoarcem cu dintii in jos , pentru a o putea infige in bucata pe care o ducem la gura. Brinza se maninca cu furculita , nu cu cutitul. Daca un invitat maninca astfel , " oferiti-i o baioneta " spunea cu umor Pastorel Teodoreanu.
Daca un tacim ne scapa pe jos din neatentie , cerem altul. Nu-l stergem sau nu suflam in el spunind : " Nu-i nimic ". Cind bem , pastram tacimul in farfurie : furculita la stinga , cu dintii in sus , si cutitul la dreapta , cu lama sub curbura furculitei. Daca farfuria este goala si punem tacimurile incrucisate , este semn ca dorim sa mai fim serviti din felul respectiv.
La masa trebuie evitate orice zgomote : plescaitul , sorbitul , ciocnitul tacimurilor de vesela , oftaturile , etc. Indepartarea resturilor ramase intre dinti nu se face la masa , in prezenta tuturor. Retrageti-va la baie !
La inceputul mesei punem servetul pe genunchi , fara a-l desfasura in totalitate. Ne servim de el cu discretie tamponindu-ne gura. Este absolut interzis sa-l innodam in jurul gitului sau sa-l fixam in decolteu sau in gulerul camasii. La sfirsitul mesei servetul se aseaza linga farfurie , fara a-l impaturi ca la inceput. Daca adoptam o pozitie corceta la masa , nu este nevoie sa intindem servetul pe genunchi. Este un punct de vedere care cistiga teren si vi-l recomandam cu caldura.
Cind mesenii sunt numerosi nu se ureaza “Pofta buna ! ". Un ecou multiplicat cu douazeci ar crea un vacarm nejustificat. Pentru a incepe sa mincam si sa bem asteptam ca stapina casei , respectiv stapinul casei sa dea tonul. Mincarea este servita de gazda , de un personal calificat sau , pur si simplu , platoul cu mincare trece din mina in mina. Gazda se serveste sau este servita ultima. Sa evitam sa ne umplem pina la refuz farfuria. De asemenea , cind mincam , sa nu ne taiem bucati prea mari dar nici prea mici , ca sa nu cada din furculita. Sa nu ne grabim sa taiem toata bucata de carne de la inceput , ca sa scapam de grija. Cream o impresie dezagreabila.
Marginea farfuriei trebuie sa ramina curata oricare ar fi felul de mincare servit. O farfurie nu trebuie sa aiba un aspect urit nici dupa ce am terminat de mincat. Asta nu inseamna insa ca avem voie sa sorbim din supa , ducind farfuria la gura , si nici ca putem folosi piinea pentru a sterge sosul. Cind ni se ofera un platou , trebuie sa luam intotdeauna bucata cea mai apropriata de noi. Piinea taiata in felii sau chifle este adusa la masa in cosulete speciale. Daca mai dorim piine si cosuletul este mai departe rugam pecel din dreptul lui sa ne dea si noua niste piine. Persoana respectiva ne va oferi tot cosuletul. Nu ni se va da cu mina nici felia de piine nici chifla dorita. Obiceiul considerat elegant altadata de a lua piinea cu mina nu mai este la moda. A-ti infige furculita intr-o chifla este chiar caraghios. Ne servim cu cite o felie sau o chifla , fara a le taia cu cutitul. Rupem cite o bucata din ele folosind ambele miini. Sa ne ferim de prostul obicei de a face cocoloase pentru a ne calma nervii.
Gazda trebuie sa aiba grija si de cei care nu beau bauturi alcoolice , oferindu-le sucuri de fructe si apa minerala.
Dupa ce s-a asigurat ca toti invitatii au terminat de mincat , gazda este prima care se ridica , semn ca masa a luat sfirsit. Chiar daca mai avem o inghititura in farfurie sau o gura de vin in pahar , vom face si noi acelasi lucru - ne ridicam de la masa. Daca am terminat de mincat inaintea celorlalti nu avem voie sa ne sculam de la masa.
In salon , unde se bea cafeaua trebuie sa asteptam invitatia gazdei pentru a fuma.
Micile accidente care pot surveni in timpul mesei – un pahar spart , o lingura scapata , o pata pe haina vecinului -trebuiesc rezolvate cu tact , fara multa tevatura , tot de catre gazda. Se cuvine ca cel care a spart un vas de valoare de exemplu sa incerce sa-l inlocuiasca , daca este posibil.
SITUATII SPECIALE LA MASA
Dupa atitea sfaturi de care trebuie sa tinem seama - de la aranjarea mesei pina la ce si cum mincam – astfel incit sa putem fi considerati bine crescuti , educati , iata ca abordam subiectul " situatiilor generala " care par a face exceptie de la regula. In realitate ele sunt tot niste reguli pe care trebuie sa le cunoastem.
Se maninca cu mina : biscuitii , fursecurile , strugurii , ciresele , caisele etc.
Daca-i oferi cuiva un cutit , o furculita sau o lingura , le oferi cu minerul.
Personalul de serviciu va aduce tacimul cerut pe un platou sau pe un servet.
Daca vi se cere sarea sau piperul le veti pasa peste masa sau prin fata vecinului , nu prin spatele lui. Veti evita sa cereti solnita unui comesean pe deasupra mesei , la o distanta prea mare. O cereti vecinului iar apoi se da din mina in mina , asa cum am mai spus.
De obicei , cind dam mese acasa , nu exista personal de serviciu. In acest caz , platoul cu mincare trece din mina in mina , de la gazda spre dreapta. Doamnele se servesc primele , apoi domnii , iar gazda ultima - cind platoul a revenit la ea. Intre timp , stapinul casei toarna vinul , tot spre dreapta. Paharele nu vor fi umplute pina sus. Sticla nu se da din mina in mina.
Supa se serveste tot spre dreapta. La fel se procedeaza si cind stringem masa.
Cind un platou ajunge la noi ne servim cu lingura tinuta in dreapta si ne ajutam cu furculita tinuta in stinga. Numai chelnerii servesc cu ambele tacimuri tinute intr-o singura mina. Nu ne servim din platou cu tacimurile noastre !
Paharele nu se ciocnesc efectiv , se ridica numai pina la nivelul ochilor in timp ce se rostestc urarile consacrate: " Noroc ! " , " La multi ani ! ". Se ridica numai paharul cu vin , tuica , etc , nu cele cu apa , cu sucuri de fructe sau cu bauturi calde. Tinem toasturi sau discursuri numai la mesele festive. Sa nu plictisim asistenta cu discursuri lungi ! Cind le plasam ? Intotdeauna la sfirsitul felului principal cind musafirilor nu le mai este foame si sunt dispusi sa le asculte. La sfirsitul toastului , cel care l-a rostit ridica paharul in directia celui caruia i s-a adresat , iar musafirii ii urmeaza exemplul. Nici acum nu se ciocnesc paharele. Se obisnuieste ca cel omagiat sa raspunda prin citeva cuvinte. Pentru a nu incetini ritmul mesei , o va face putin mai tirziu. Daca este vorba despre o doamna , aceasta raspunde foarte scurt , imediat , fara sa se ridice in mod obligatoriu.
Nu se amesteca vinul cu apa. Apa si vinul sunt doua bauturi pretioase. Ele au valoarea lor numai baute separat. La noi exista totusi obiceiul de a bea sprit. Dar va recomandam s-o faceti numai in familie.
CITEVA CAPCANE
Piinea si sandvisurile. Se maninca in mod diferit. Felia de piine se rupe pe masura ce manincam, in timp ce sandvisiurile mari se taie cu cutitul si se maninca cu furculita. Sandvisiurile mici se maninca cu mina. Pentru a intinde untul se utilizeaza un cutit special , nu cel obisnuit. Nu se ia untul direct din untiera ci se pune o bucatica pe ofarfurie. Apoi , se unge piinea rupta in prealabil , tinind-o deasupra farfuriei.
Dulceata si mierea nu se maninca direct din borcam. Fiecare isi ia pe farfurie atit cit doreste , servindu-se de lingurita adusa la masa in acest scop.
Mezelurile de toate felurile , taiate in prealabil in felii , sunt curatate de coaja cu furculita si cu cutitul in propia noastra farfurie.
Ouale fierte in coaja se maninca dintr-un paharel-suport , cel mai adesea fixat pe o farfurioara. Se sparge virful , se indeparteaza partea de sus cu lingurita , se pun cojile in suport , sub ou , si apoi , dupa ce l-am mincat spargem si coaja.
Cartofii nu se taie cu cutitul si nu se zdrobesc cu furculita in farfurie. O exceptie : cartofii fierti in coaja se inteapa cu furculita si se curata cu cutitul.
Supele sunt servite in ceasca si se maninca cu o ligura de supa ( model mic ). Daca suntem intre prieteni putem bea prima jumatate a cestii , care este limpede. Apoi folosim lingura. Ciorbele se maninca cu lingura. Nu se raceste o supa prea calda suflind in ea. Asteptam sa se raceasca. In nici un caz nu aplecam farfuria pentru a lua ultima inghititura. Nu se inmoaie niciodata piinea in supa si nici in sos. Dupa ce am mincat , nu stergem farfuria cu o bucata de piine.
Sparanghelul se maninca in patru feluri :
1. Se apuca partea mai groasa cu un servet si se maninca din parte opusa.
2. Se prinde de la mijloc cu furculita tinuta in mina dreapta si se maninca mai intii partea subtire. Pentru ca e foarte fraged ne ajutam cu o a doua furculita tinuta in mina stinga.
3. Se apuca de partea groasa cu mina ( pe masa se afla obligatoriu un bol cu apa ) si se sustine cu furculita tinuta in mina stinga.
4. Cu o singura furculita tinuta in mina dreapta , daca sparanghelul e foarte mic. Am observat ca nu se foloseste nicioadata cutitul.
Salata si andivele - Se maninca gata taiate si preparate. Daca bucatelel sunt foarte mari se taie cu cutitul. Nu se duc la gura bucati mari. Nu este o greseala sa cerem otet , lamiie , sere , piper , untdelemn daca ni se par fade. Dar sa nu exageram cerind toate cele de mai sus. Salata si andivele se maninca cit mai aproape de starea lor naturala. In Franta salata se maninca la sfirsit , separat.
Cind se ofera in castroane castraveciorii si gogosarii se iau cu furculita proprie si se taie in farfurie pe masura ce se maninca. La fel ce friptura. Gogonelele se pot lua cu mina pentru a nu face un " dus " comesenilor cu sucul ce pote tisni din belsug. In farfurie se taie cu atentie ( din acelsi motiv ) cu cutitul tinut in mina dreapta si furculita in stinga. Nu se musca din muraturi.
Conopida - se taie cu furculita ; nu se foloseste cutitul.
Chiftelele , sarmalele , ruladele se taie cu furculita.
Pestele nu se maninca la fel ca friptura. Nu se taie cu un cutit normal. Tacimul de peste este alcatuit dintr-un cutit de o forma speciala si o furculita mai mica. Cutitul se foloseste doar la transare , dezosare si ca ajutor la mincat. Odata operatia terminata ( desfacerea in doua si indepartarea sirei spinarii ) cutitul nu se mai foloseste la taiat. Fiind foarte moale , furculita este suficienta. Oasele pe care le avem in gura se pun pe furculita apropiata de buze sau , in cazuri extreme , le putem scoate cu ajutorul a doua degete. Pentru pestele din conserva ne slujim de furculita , tinuta in dreapta , ajutindu-ne cu o bucata de piine , tinuta in stinga. Mincatul pestelui cere o arta speciala. Inainte de a iesi in lume intrebati si apoi exersati acasa
Crustaceele - Daca nu stim cum se maninca stridii , le putem refuza ! Dar exista niste reguli care se invata. Se deschide scoica daca este inchisa , cu lama unui cutit (de peste sau obisnuit ). Se scot intestinele si branhiile (au o culoare mai inchisa ) cu ajutorul furculitei. Se scoate apoi stridia din scoica desprinzind-o din articulatie. Se pune in farfurie si maninca cu lamiie , sare , piper.
Crevetii ca si racii : se sevresc de obicei fara carapace. Daca masa e mai putin festiva crevetii se curata cu mina , respectiv se rupe capul , cu care ocazie ies si intestinele , apoi se curata din carapace. La crabi , languste si homari se rup cu mina articulatiilr si apoi cu un cleste special se sparg oasele si se scoate cranea din cosul pieptului , din picioare si coada. Carnea acestor crustacee se maninca cu piine prajita si unt. Este necesar ca pe masa sa existe un bol cu apa pentru clatirea degetelor.
Icrele de Manciuria si icrele negre. Se aduc pe un platou rondele mici de piine prajita , unse cu unt si deasupra icrele. Daca se ofera in castronase ne vom pune in farfurie cu lingurita de serviciu o cantitate rezonabila si ne vom face sanvisuri mici. In cazul icrelor obisnuite le putem unge pe o felie mai mare de piine , dupa dupa care o vom taia cu cutitul tinut in mina dreapta si furculita in mina stinga. Procedam la fel cu toate sandvisurile mari. Taiem ( ca la friptura ) doua trei bucatele si le mincam cu furculita tinuta in mina dreapta. Putem minca icrele si luindu-ne in farfurie o portie din care , cu ajutorul cutitului ne ungem bucati mici de piine rupta cu mina. La fel se maninca si antreurile reci mai putin consistente ( salata de vinete , pestele cu maioneza etc ).
Carnea de pasare nu se maninca cu mina. Cum am mai spus , carnea se aduce gata transata la masa.
Spaghetti : din castronul adus la masa , va serviti cu o portie rezonabila , apoi le manincati rasucindu-le cu furculita , sau dupa moda italiana va ajutati cu lingura. Lingura se tine in mina stinga , iar spaghetele se ruleaza cu furculita. Gazda trebuie sa aleaga spaghete nu prea lungi pentru a nu ne chinui sa le ducem la gura.
Orezul : se maninca cu furculita , ajutindu-ne cu cutitul.
Cafeaua , ceaiul , cacaoa cu lapte : nu se lasa niciodata lingura in ceasca din care bem. Ea se pune pe farfurioara care ramine pe masa , alaturi de ceasca. Degetul mic nu se tine ridicat cind duceti ceasca la gura. Cind beti cafea turceasca sau filtru ridicati farfurioara cu mina stinga in timp ce ducem ceasca la buze cu dreapta. Bineinteles fara lingurita. Nu beti niciodata cafea , chiar daca nu aveti musafiri , fara a pune o farfurioara sub ceasca.
Prajituri , torturi : se iau cu mina daca sunt uscate , cu lingurita sau cu furculita daca sunt cu crema sau frisca.
Pere si mere : le taiem cu cutitul de fructe in patru parti pe care le curatam de coaja una cite una , ajutindu-ne de furculita. Se taie apoi in bucati pe care le mincam cu furculita. Este admis ca sferturile pe care le lasam cu coaja sa fie mincate cu mina. E necesar sa ne clatim degetele. Daca para este prea zemoasa nu o mincam cu mina. Daca nu va pasa de eticheta , puteti sa muscati din mar.
Fragii si capsunile : se maninca cu mina daca au codita , daca nu au se dau lingurite , mai ales cind sunt servite cu frisca.
Strugurii , visinele si ciresele : se maninca cu mina , bob cu bob. Simburii si coditele de cirese si de visine se pun pe farfurie. Strugurii se maninca cu simburi si pielita.
Piersicile : se tin cu mina stinga pentru a le taia in doua. Separam simburele de fruct si-l curatam de coaja. Se maninca fructul cu cutitul si furculita.
Prunele si caisele : le deschidem cu mina , scoatem simburele si mincam fiecare jumatate.
Portocalele , mandarinele , clementinele : le taiem coaja in forma de stea , scoatem fructul si-l separam in felii pe care le mincam cu mina. Nu este indicat sa ne servim de tacimul de fructe decit intr-o ocazie deosebita.
Bananele : se curata cu cutitul si se maninca cu mina sau , daca sint prea moi , cu cutitul si furculita.
Pepenii si ananasul : sunt serviti in felii si se maninca cu furculita in afara de cazul exceptional in care ananasul este foarte dur si justifica folosirea cutitului. In Grecia ni se recomanda sa curatam pepenele de coaja si sa-l servim intr-un castron mare , taiat in cuburi mici ; se maninca cu furculita.
Grape-fruit-ul : este servit taiat in doua si se maninca cu lingurita. In prealabil , se separa cu cutitul pulpa de coaja pentru a evita ca sucul sa tisneasca atunci cind il mincam.
Kiwi : se taie in doua , iar miezul se maninca cu lingurita.
In concluzie : la masa fructele se maninca numai cu ajutorul cutitului , furculitei sau linguritei. Muscam cu pofta din ele numai cind suntem in livada.
DIFERITE TIPURI DE MESE FESTIVE
1. Receptia este o intrunire oficiala , organizata de obicei pentru un distins oaspete , ca de exemplu o pertecere data inaintea sau dupa deschiderea unui muzeu , sau dupa un spectacol artistic , sau cu ocazia unei aniversari. De asemenea poate fi oferita de ambasade , cu prilejul sarbatoririi zilei nationale , de ministere , cu ocazia numirii unui nou ministru etc. Invitatiile sunt obligatoriu scrise , specificindu-se ora , care se va respecta cu strictete. De regula incepe la orele 20.00 , sau daca este dupa un spectacol , de la 22.30. Tinuta este de mare gala , foarte eleganta.
La aceste petreceri , invitatii vor fi primiti diferit. Daca musafirul este singur , un portar sau stapinul casei , sau unul dintre cei apropiati lui ii va lua paltonul , inainte de a-l ruga sa intre in salon. Acest gest nu il va face niciodata stapina casei. Daca soseste un cuplu , acesta se poarta ca la restaurant. Barbatul si nu personalul casei o ajuta pe doamna. Cind apar amfitrionul si sotia sa , il saluta pe cel sosit si-l prezinta , daca este cazul , invitatilor.
Apoi urmeaza o perioada scurta de conversatie cind cunostintele discuta impreuna , necunoscutii intra in contact cu ceilalti , in timp ce se bea fie un vermut , dulce sau sec , cu sau fara gin , un aperitiv de marca sau un sherry si se servesc sticksuri , alune , fistic , masline , moment cu care se incepe crearea unei ambiante placute. E permis sa fumezi doar dupa ce ai cerut voie.
Iata venind , insotit de sotia sa , invitatul de onoare. Stapina casei il prezinta , si ambianta s-a mai incalzit. Citeva minute mai tirziu se anunta ca masa e servita. Stapina casei da semnalul de a se trec la masa si fiecare invitat ofera bratul partenerei din aceasta seara. Amfitrionul , cu invitata de onoare la brat , trece primul pragul sufragerie si este urmat , intr-o ordine indiferenta de invitati , cupluri , in timp ce musafirul de onoare , dind bratul stapinei casei , incheie cortegiul. Daca exista barbati singuri , ei vor intra ultimii. O clipa mai tirziu musafirii sunt in picioare , in spatele scaunelor. Gazda da semnalul de a lua loc si fiecare cavaler isi ajuta intii partenera sa se aseze. Masa poate sa inceapa.
Chelnerul ofera platoul prin partea dreapta , urmind ca invitatii sa se serveasca singuri. Ei pot fi insa si serviti. Debarasatul se face prin partea stinga.
Ordinea in care platoul este prezentat invitatilor este foarte importanta si nu sufera nici o derogare : intii este servita invitata asezata in dreapta amfitrionului , apoi celelalte doamne , ultima servita fiind amfitrioana. Apoi sunt serviti barnatii incepind cu invitatul de onoare de la dreapta stapinei casei. Ultimul servit este amfitrionul. Cind toti invitatii au sfirsit de mincat , numai stapina casei are dreptul sa dea semnalul sfirsitului mesei. Fiecare conviv se inclina usor la dreapta sau la stinga , spre vecina sa si se paraseste sufrageria pe cupluri , in ordinea in care s-a intrat. Daca nu s-a intrat in sala pe cupluri , doamnele parasesc sala primele si barbatii le urmeaza in salon putin mai tirziu , pentru a le da timpul sa-si corecteze tinuta. In salon sau in fumoar cuplurile reunite pentru o ora sau doua la masa , se desfac si fiecare este liber atunci sa-si aleaga partenerii dupa bunul plac. Este ocazia pe care o va utiliza un invitat bine crescut pentru a felicita gazda pentru masa caci , cu exceptia meselor intime nu vorbim despre ceea ce mincam atita timp cit suntem la masa. Anumite delicii inca ne mai asteapta : lichioruri , cafea , coniac , tigari si tigari de foi. Cafeaua este servita de catre stapina casei , in cazul cind nu are o fiica sau de catre personal. Femeile nu trebuie sa ofere tigari ci amfitrionul sau fiul sau si in nici un caz personalul de serviciu.
Cum procedeaza un " fumator bine crescut " :
* cind este invitat undeva , renunta la tigarile sale obisnuite ( Carpati - fara filtru ) si isi cumpara un pachet de tigari fine.
* nu-si aprinde tigara decit daca gazda a dat tonul , daca nu , cere voie. Daca i se raspunde delicat ( fiind de fata copii sau oameni bolnavi ) " vom deschide geamul " – se va abtine sa fumeze.
* domnii pot oferi foc doamnelor sculindu-se in picioare , dar doamnele intre ele isi ofera chibritul sau bricheta.
* sacrumul se pune numai in scrumiere , daca nu sunt pe masa le veti cere gazdei. Nu folositi drept scrumiera orice obiect va cade sub mina si nu va confectionati scrumiere din hirtie sau servetele.
* daca sunteti fumator si v-ati uitata pachetul acasa gasiti o alta solutie decit cea a " tapatului ". Puteti iesi din casa discret pentru a va cumpara discret , fara a anunta toata adunarea.
* daca va este oferita o tigare si o acceptati , sunteti obligat sa o aprindeti pe loc. Nu o veti pune nici pe masa , nici in poseta si nici ... dupa ureche !
* cind faceti o vizita chiar neprotocolara intr-o casa in care stiti ca se fumeaza , politetea va obliga sa intrebati totusi gazda daca va da voie sa va aprindeti o tigara. S-ar putea sa se fi lasat de curind si sa va roage sa nu-i puneti vointa la incercare
* nu se fumeaza pe strada
* nu se intra in magazine cu tigara aprinsa
* in unele tari , in Germania de pilda , unde oamenii sunt foarte grijulii fata de sanatatea lor , nu se fumeaza in casa. Veti intreba unde se poate fuma si vi se va indica un anumit loc. Nu incercati sa-l descoperiti singur fumind de exemplu ... in baie ! Pentru a bea cafeaua ne asezam sau raminem in picioare. Daca alegem cel de-al doilea caz se tine farfurioara cu mina stinga si ceasca cu dreapta in timp ce lichiorurile sunt asezate pe o masuta , fiecare pahar avind un disc de protectie sub picior. Cafeaua trebuie sa fie fierbinte , alcoolurile urmeaza regula pe care am enuntat-o , lichiorurile sint la temperatura camerei. Aceasta ora care urmeaza masa este consacrata conversatiei.
Daca un artist cunoscut se gaseste printre invitati si se ofera se cinte va fi ascultat cu placere. Dar nu se cuvine sa-l rugam. Este un lucru pe care un amfitrion nu trebuie sa si-l permita , caci cea mai buna masa nu este suficienta pentru a plati recitalul unui mare artist al carui onorariu , de obicei , este infinit mai mare !
Plecarea la ora potrivita este obligatorie in cazul receptiilor. Invitatul multumeste amfitrionului gasind citeva cuvinte potrivite in acest scop. Se da obligatoriu un telefon de multumire , nu mai tirziu de o zi.
2. Cocktail-party este o reuniune improvizata ce poate incepe oricind dupa ora 17 si se termina la ora 21. Invitatii sosesc si pleaca cind doresc caci se discuta , de obicei , in picioare. Se intimpla sa se danseze. Se servesc fursecuri sau alte prajituri si , bineinteles , coctailuri oricit de variate. Se pot oferi ceea ce se numeste " asiette anglais " - farfurie cu sandvisuri asortate. Nu este obligatoriu sa-i cunosti pe ceilalti musafiri , ci doar sa-i saluti pe stapinii casei care te-au invitat. Tinuta feminina eleganta - rochie de coctail , eventual cu palarie , tinuta masculina – de oras.
3. Five o clock tea -ul are loc - se intelege - la ora 5. Se va evita cacaoa sau ciocolata. Se va oferi ceai cu prajituri , tort sau fursecuri , iar ca bauturi coniac si rom ce se pot turna si in ceai. Este mai mult o reuniune pentru doamne.
4. Dineul este o masa obisnuita ( de seara ) , fara ceremonie , cu doua , trei feluri urmate de ceai sau cafea. Daca avem feluri reci pot fi si ele servite. Importanta mesei de seara depinde de cea a celei de la prinz si poate sa varieze , caci o masa de prinz copioasa o micsoreaza pe cea de seara si invers. Astfel , olandezii , dar si alti europeni fac din cina masa principala caci se hranesc cu sandviciuri la celelalte doua.
Tinuta de oras sau , mai rar , de seara dar urmind regula : fara maro dupa ora sase.
Dupa-amiaza , invitatia la o ceasca de cafea presupune mai mult decit cafeaua care o motiveaza : alcooluri , lichioruri , dulciuri , masline , uneori vinuri dulci sau sampanie. Tinuta de oras de culoare inchisa.
5. Petrecerile pentru copii sunt , de obicei , legate de aniversare. Ele necesita o gustare consistenta si tort , produse de patiserie , fructe , frisca , puddinguri , sucuri. Se vor organiza jocuri distractive. Daca sunt copii mai mici este important ca una dintre doamne sa se ocupe de ei si sa fie mereu prezenta. Ne vom preocupa deasemeni sa-i conducem pe copii acasa. Tinuta - haine de duminica , dar nu in culori prea delicate deoarece se vor juca si se vor murdari.
In ritmul vietii noastre cotidiene , invitatiile pe care le primim cel mai des sunt cele pentru masa de prinz. Prinzul este o masa calda cu trei sau cinci feluri de mincare obisnuita , fara nimic deosebit. Cum dispunem de putin timp , la prinz exactitatea este obligatorie , mai mult decit la alte ore. Nu ezitati sa intrebati , dupa ce ati acceptat invitatia : "Deci cum ramine , la unu si jumatate sau la doua ?".
Pentru zilele festive mincarurile servite la masa de prinz pot fi mult mai variate si mai abundente. Tinuta este de oras , pentru zilele obisnuite si eleganta pentru ocazii.
CORESPONDENTA
CORESPONDENTA
BUNELE MANIERE - NEGRU PE ALB - SCRISOAREA
Pe vremuri a scrie o scrisoare era o adevarata arta, iar scrisoarea o placere nu numai pentru cel care o scria, ci si pentru cel care o primea. Astazi , doar scriitorii, artistii - in general - si indragostitii mai scriu cu pasiune scrisori. In iuresul unei existente trepidante , majoritatea oamenilor prefera telefonul , faxul sau telexul pentru transmiterea unor informatii. Cu toate acestea constatam cu totii ca scrisorile nu au disparut din viata noastra , dovedindu-si utilitatea dintotdeauna. Datorita perfectionarii mijloacelor de transport , scrisorile ajung astazi in timp record in cele mai indepartate colturi ale lumii incit nu faptul ca mesajul pe care-l transmitem ajunge cu intirziere ne face sa nu mai scriem... Ceea ce ne lipseste este interesul si uneori talentul de a transmite ideile intr-o forma eleganta. Si nu in ultimul rind ... lenea. Intr-adevar , o scrisoare trebuie sa exprime o gindire clara , coerenta , redactata intr-un stil ales. Chiar si scrisul trebuie sa fie ingrijit pentru a nu da dureri de cap celui care o citeste. Toate acestea presupun sa ne rezervam un timp special pentru corespondenta , pentru alegerea hirtiei si a plicului, terminind cu expedierea scrisorii prin posta. Cui nu i s-a intimplat sa descopere dupa multe zile o scrisoare neexpediata dar de la care asteapta cu nerabdare raspuns? Vom vedea ca trebuie sa stim citeva lucruri importante despre scrisoare in general pentru a putea vorbi despre bunele maniere care trebuie sa guverneze si acest mod de a ne " prezenta " in fata cuiva , indiferent ca este vorba despre o persoana apropiata sau despre una oficiala.
Exista desigur si scrisori pe care suntem obligati sa le scriem , ceea ce reprezinta un supliciu. Dar tocmai aceasta dificultate pe care trebuie s-o invingem da mai mare valoare scrisului si va face scrisorile mai pretioase decit un schimb de replici telefonice. Chiar cei care se pling de lipsa de timp nu scapa de datoria de a raspunde scrisorilor primite. Sa intirzii prea mult cu un raspuns inseamna o desconsiderare a corespondentului. Din aceasta intirziere pot sa rezulte animozitati , pierderea relatiilor sociale sau comerciale , si de aici grave incurcaturi personale sau financiare. Prin urmare , chiar daca avem motive de a intirzia un raspuns trebuie sa confirmam primirea scrisorii. Exista insa si situatii in care putem sa intelegem de ce nu ni se raspunde. Este cazul indragostitului fara speranta ce bombardeaza literalmente cu scrisori o tinara ce nu-i impartaseste sentimentele sau cazul grafomanilor , cunostinte intimplatoare care ne trimit misive , uneori interminabile, total neinteresante.
Scrisorile exista in viata noastra si sunt necesare in toate situatiile. Exista scrisori de afaceri dar si scrisori de prietenie , de dragoste , unele pline de ura , de disperare , de speranta. In toate insa se va pastra stima fata de destinatar si nu numai in formulele de politete ci mai ales prin formularea gindului clar , in termeni adecvati textului. Pentru a atinge acest scop nu putem indica formule , reguli , pentru ca de fapt fiecare scrisoare depinde de cultura , caracterul si educatia celui care o scrie.
Exista totusi doua conditii : acordul dintre continutul scrisorii si stil precum si un efort minim pe care trebuie sa-l faci pentru a te exprima pe intelesul destinatarului.
Cind scriem sa ne imaginam ca aceste rinduri ar putea fi publicate (sa zicem) si ca ar putea fi citite de catre necunoscuti. Oricit de intima ar fi o scrisoare, nu trebuie sa fie compromitatoare pentru nimeni. Chiar daca avem unn conflict cu cineva si alegem aceasta cale pentru a-l rezolva simtind nevoia de a-i spune citeva cuvinte care sa-l usture - ca un "brusture", ne vom abtine. Sa nu uitam ca se compromite intotdeauna cel care foloseste cuvintele urite si nu cel care leciteste!
SECRETUL CORESPONDENTEI
Curiozitatea tine de natura omului - nimeni nu este complet scutit de ea , dar ea nu ne da dreptul sa devenim indiscreti si , in nici un caz , sa atentam la secretul corespondentei. Cind pui o scrisoare inchisa la posta inseamna ca te protejezi in mod legal impotriva deschiderii ei. Ai dreptul de a urmari in justitie pe cel care iti deschide scrisorile. Este unul dintre cazurile cind legea coincide total cu regulile bunei cuviinte. Se intelege de la sine ca citirea corespondentei adresate altei persoane constituie un grosolan abuz de incredere si o imixtiune intolerabila in viata acesteia , chiar daca este vorba de soti , parinti , copii. Gestul acesta poate avea uneori urmari grave si imprevizibile in relatiile de pilda dintre parinti si copii. Este cu totul altceva sa ceri voie sa citesti o scrisoare si sa ti se permita s-o faci !
ASPECTUL CORESPONDENTEI
Aprecierea unei scrisori incepe prin impresia pe care ti-o creeaza de la inceput , prin hirtia folosita, dispunerea in pagina, grafie , acuratete. Abia dupa acest examen incepe lectura. O scrisoare al carei aspect este ingrijit cistiga automat bunavointa destinatarului care va fi mai receptiv fata de continut - gata sa primeasca o veste , sa accepte o cerere, sau pur si simplu sa se gindeasca cu placere la expeditor.
Hirtia este un element foarte important si aspectul unei scrisori depinde in mare masura de ea. Desi suntem in era ambala jelor policrome , a fotografiei in culori ,nici o hirtie nu este mai potrivita decit cea de un alb imaculat. Hirtia de scrisori nu este niciodata liniata ,suprafata ei este neteda si marginea taiata drept. Se intelege ca plicul va fi de aceeasi calitate si culoare si de o marime potrivita ( este bine ca hirtia sa fie impaturita doar de doua ori ). In mod obisnuit se scrie numai pe o parte a colii. Daca avem o hirtie de buna calitate , putem scrie pe ambele fete, chiar daca prezentarea va avea putin de suferit.
Se recomanda ca o scrisoare sa fie scrisa de mina – este dovada in plus a consideratiei fata de destinatar.Se intelege de la sine ca ar fi bine sa fie scrisa cu cerneala , deci cu stiloul. Dupa cum vedeti, pledam pentru frumos si buna cuviinta. Nimic extravagant sau intimplator in modul in care intelegem sa ne transmitem gindurile la distanta. De aceea - in mod firesc - si cerneala trebuie sa intregeasca imaginea de mai sus. Deci, cerneala albastra sau neagra. In nici un caz , rosie , verde , mov !
Dar sa nu fim prea formalisti. De o buna bucata de vreme pixul a detronat stiloul. O scrisoare scrisa cu pixul nu va fi , in nici un caz , primita mai prost decit una scrisa cu stloul. Trebuie sa recunoastem totusi ca scrisul nostru este mai frumos si , totodata mai personal daca folosim stiloul. Creionul la rindul lui. Pentru ei exista pixuri cu mina de creion
O scrisoare batuta la masina va fi lipsita de acea nota personala despre care am vorbit. Ea este rezervata, aproape in exclusivitate, relatiilor oficiale. Autoritatilor sau partenerilor de afaceri ne vom adresa aproape obligatoriu printr-o astfel de scrisoare. Dar scrisul la masina este mai rapid decit cel de mina, lucru ce trebuie speculat, astazi cind timpul este mai pretios ca oricind. Deci nu este nepoliticos sa trimiti scrisori personale, batute la masina.
Sunt situatii in care nu vom folosi niciodata masina de scris. Felicitarile de orice fel, multumirile, scuzele, condoleantele se scriu de mina si, cu atit mai mult, scrisorile de dragoste. Va imaginati ce impresie ar face asupra iubitei o scrisoare batuta la masina, desi exista exceptii si de la aceasta regula... Important este ca ele sa fie lizibile si trebuie sa recunoastem ca daca facem un mic efort lucrul acesta este posibil.
Punerea in pagina a textului are rolul ei in aspectul unei scrisori. Nu scriem cum ni se nazare, fara data, fara titlu, fara alineate oricit de grabiti am fi. Astfel, vom incepe o scrisoare prin a pune localitatea si data (ziua, luna, anul) in dreapta sus. La mijlocul paginii, central, la citiva centimetri de marginea de sus, vom scrie formula de introducere :"Dragii mei","Draga mea" sau " Stimata doamna X ". Exista diverse nuante in folosirea cuvintului " drag , draga " cu variantele pe care le comporta "scump, scumpa"," iubit, iubita" etc . Astfel, este o deosebire intre " Draga prietena " si " Prietena mea draga ", dintre " Draga tata " si " Tata drag " ... Formulele de alint de genul " Draga mea turturica adorabila " sau "Pisoiasul meu scump cu smintinica pe botic " pot fi scrise intr-un anume moment al vietii si intr-o anumita stare de spirit. Dar s-ar putea ca peste ani de zile cuvintele sa vi se para chiar dumneavoastra ridicole. O scrisoare chiar intima nu trebuie sa depaseasca anumite limite de decenta, din nenumarate motive.
Oricum, titlul incepe cu litera mare si se desparte de restul textului prin virgula, apoi se incepe scrisoarea tot cu majuscule. Alineatele sunt mai retrase cu 2-3 cm si incep cu litera mare. Alineatele sunt necesare cind trecem de la un subiect la altul sau de cite ori formulam o noua idee. Sa nu ni se para un amanunt - e foarte important! Ordinea paginilor este cea fireasca : 1 ,2 , 3 , 4. Este bine ca acestea sa fie numerotate pentru a nu crea confuzii in succesiunea ideilor.
Cit priveste textul propriu zis , nu trebuie sa abuzati de semne de exclamare sau de intrebare , dupa cum nu este cazul sa subliniati cuvinte sau fraze intregi - e dovada ca nu aveti incredere in discernamintul celui caruia i-ati adresat scrisoarea.
De asemenea , se cuvine sa fiti atenti la simetria rindurilor - alegeti o hirtie alba , dar daca nu puteti scrie drept, puneti dedesuptul ei un sablon sau rescrieti scrisoarea.
Dupa ce ati terminat scrisoarea, nu reveniti cu prea multe P.S.-uri (" post scriptum " ). Doua sunt suficiente:P.S. si P.P.S.
Semnatura se pune in dreapta, jos, dupa o formula politicoasa, amicala sau afectouasa - in functie de relatia pe care o aveti cu cel caruia ii scrieti. Exista formule consacrate, in special in scrisorile oficiale : " Al d-voastra, cu deosebit respect, inginer Dan Popa " sau " Va rog sa primiti inca o data multumirile mele , inginer Dan Popa ". Daca scrisoarea e batuta la masina , este obligatoriu s-o semnati de mina cu numele intreg, in semn de consideratie.
Retineti ca textul trebuie incadrat in pagina , lasind o margine de cca 3 cm pe care e bine sa nu scrieti nimic.
Si acum sa punem scrisoarea in plic. Hirtia se pliaza o data , cel mult de doua ori, in functie de marimea plicului. Acesta trebuie sa fie de aceeasi culoare cu hirtia pe care am scris. Este necesar ca adresa destinatarului sa fie completa : nume si prenume , strada ,numar , bloc , scara , etaj, apartament, codul postal, localitatea , judetul (departamentul ). Pentru scrisorile pe care le expediati in strainatate respectati uzantele fiecarei tari. Numele expeditorului nu trebuie sa lipseasca (din diverse motive s-ar putea sa vi se returneze scrisoarea ). Locul lui este fie pe fata plicului, in stinga, sus, fie pe spatele acestuia, in triunghiul care inchide plicul.
Timbrele trebuie sa aiba valoarea ceruta in functie de locul de destinatie. Ele se lipesc in dreapta sus, unul linga altul pe orizontala. Pentru strainatate alegeti timbre dintr-o anumita emisiune in locul valorilor curente. Suntem siguri ca le veti produce o bucurie prietenilor colectionari.
Ultimul "pas" in trimiterea unei scrisori este introducerea ei in cutia postala. Daca nu aveti timp s-o faceti si apelati la cineva, regula cere ca, in semn de incredere, sa i-o dati deschisa. Aceeasi regula presupune ca persoana respectiva sa o lipeasca in fata dumneavoastra. Daca trimitem scrisoarea prin personalul hotelului sau prin oameni de serviciu le-o inminam inchisa.
CARTEA DE VIZITA , CARTEA POSTALA , VEDEREA , TELEGRAMA
Chiar si pentru scurte comunicari este de preferat sa scrieti o scrisoare. Totusi este admis sa recurgeti si la o carte de vizita, daca textul este foarte scurt de exemplu cind raspundeti unei invitatii sau unei felicitari, cind transmiteti salutari sau cind recomandati pe cineva cuiva.
Cartea postala simpla este din ce in ce mai rar folosita in corespondenta pentru ca poate fi citita de catre oricine. Vederea insa, datorita frumusetii imaginii, este facuta sa bucure privirea tuturor. Spatiul rezervat scrisului ne obliga sa ne rezumam la citeva idei. Cel mai bine ar fi ca acestea sa se refere la imaginea propriu-zisa evitindu-se platitudinile de genul " un strop de mare si o raza de soare va trimite de pe minunatul litoral romanesc Adina ". Lipsa de inspiratie si, de fapt, dezinteresul pentru gestul facut se traduce prin texte stereotipe :" Salutari din Vatra Dornei - familia Popescu " sau " Toate cele bune de pe minunatele plaiuri romanesti..."(si pe verso e o imagine cu un buchet de flori sau mai rau, cu...doi iepurasi). Oricum, sa nu scriem oblic. E inestetic, chiar daca unii cred contrariul.
Iata ca ajungem si la alegerea vederilor, care nu trebuie sa fie un act gratuit ci un act de cultura. Ne vom opri la acele imagini care sunt semnificative pentru locurile pe care le vizitam, gindindu-ne si la faptul ca uneori le trimitem unor colectionari. Chiar daca Turnul Eifel este imaginea emblematica a Parisului sa nu uitam ca ea a devenit ultrabanala. De pilda, daca vizitam un muzeu sa alegem reproduceri ale capodoperelor care ne-au impresionat in mod deosebit, iar pe verso sa le comentam. Sa recunoastem ca asta presupune sa ne documentam, dar merita sa facem acest efort intelectual.
Telegrama, cu variantele ei faxul si telexul, este indicata in toate cazurile in care trebuie transmisa o comunicare deosebit de urgenta. O telegrama nu trebuie sa cuprinda cuvinte inutile, dar nici sa fie criptica dintr-o economie exagerata, deoarece s-ar putea ca destinatarul sa nu inteleaga mesajul. Reititi schita Telegrame de I.L.Caragiale dar si ciorna telegramei dumneavoastra s-ar putea sa va amuzati copios.
CE NU TREBUIE SA FIE O SCRISOARE
Nu se trimit niciodata scrisori anonime. Cu toate ca unele voci sustin ca sunt utile, este necesar sa renuntam la acest obicei care denota o totala lipsa de caracter.
Nu se incep toate alineatele cu "eu".
Vom amina intotdeauna sa trimitem o scrisoare de amenintare sau injurioasa, in speranta ca vom renunta sau ca vom adopta un ton pe care nu-l vom regreta mai tirziu.
Sa nu dramatizam incidentele minore, sa nu exageram cu comentariile pesimiste asupra evolutiei unei boli sau asupra situatiei noastre financiare. Faptele marunte nu intereseaza decit rudele apropiate si pe de alta parte sa ne gindim ca "drama" frigiderului stricat se va fi rezolvat de mult pina vom primi raspunsul, iar de raceala nici nu ne vom mai aduce aminte! In general, sa nu ne lamentam in permanenta dar nici sa nu ne laudam excesiv. Orice exagerare indiferent de subiect, este nepotrivita. Sa nu uitam ca e posibil ca scrisoarea noastra sa cada in miinile altcuiva, asa ca trebuie sa evitam sa dam amanunte care s-ar putea intoarce impotriva noastra sau de care ne-ar fi rusine peste un timp.
MODELE DE SCRISORI
Dam mai jos citeva exemple de scrisori: una particulara si trei scrisori oficiale, necesare obtinerii unui serviciu. Aceste scrisori vor fi insotite de un C.V.
ACEST TEXT VA FI SCRIS CU LITERE DE MINA, IN STINGA; IN DREAPTA, O ADRESA.
LEGENDA : COMENTAREA UNEI VEDERI -
SCRISOARE PARTICULARA :
15.03.94,
DORTUNG
Dragii nostri,
Am ajuns de o zi la D. , un orasel frumos si foarte ploios. Se zice ca este soare cam odata pe an. Drept urmare ne-am cumparat in sfirsit o umbrela in folii colorate. Tocmai am vizitat castelul din forografie. Dupa cum se vede, acesta este "Roter Saal" si pe pereti se afla portretele familiei nobiliare care a construit castelul. In usa pe care o vedeti ne-a intimpinat insusi printul - un domn foarte dragut - de meserie print !
Acum suntem intr-o cafenea ca sa ne adapostim de ploaie, si in jurul nostru sunt numai doamne in virsta care isi beau cafeaua de la ora 5.
Va sarutam si va mai scriem,
Ioana si Andrei.
Modele de scrisori de cerere de serviciu
1) M.Patru
Institutul de Cercetari Atomice, str. Izvor nr. 12 sect. 5, str. Negustori nr. 6 sect. 2, cod 75114 Bucuresti
Bucuresti , 22 mai 1994
Domnule Director,
In urma anuntului dumneavoastra din ziarul "Romania libera" din 10 mai 1994, va trimit alaturat un curriculum vitae. Raspund acestei solictari deoarece cred ca experienta mea corespunde cerintelor postului oferit.Pe de alta parte, activitatea institutului dumneavoastra ma intereseaza foarte mult si pentru ca deschide posibilitati de viitor. De asemenea, v-as ramine obligat daca ati binevoi sa-mi acordati un interviu la o data cit mai apropiata, pentru a discuta mai bine eventuala mea angajare. In asteptare, cu aceasta speranta, va rog sa primiti domnule director, expresia sentimentelor mele de respect.
Mihai Patru
CURRICULUM VITAE
Mihai Patru
Nascut la : 30 ian 1964
Adresa: str. Izvor nr. 12 sect 5, cod 75114 Bucuresti
Telefon : 2493107
Celibatar, stagiul militar satisfacut. Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Facultatea de electronica, promotia 1988; cu media 9,98
EXPERIENTA PROFESIONALA
5 ani inginer proiectant la Centrala Nucleara Cernavoda
LUCRARI PUBLICATE
Studii pe teme de specialitate in revista "Era atomica", doua dintre ele au fost traduse in revista "Newsweek".
LIMBI STRAINE
Engleza : foarte bine
Franceza : satisfacator
Italiana : satisfacator
IN PREZENT
Inscris la doctorat din anul 1992
PASIUNI
Pescuit, sah
2) I.Vasilescu
S.C. Construct S.A., str. Brazi nr. 2,
Sacele, cod 5149 Brasov , jud. Brasov
Sacele , 20 apr. 1994
Domnule Director,
In urma anuntului dumneavoastra din ziarul "Curierul national" din 11 aprilie 1994, va trimit alaturat un curriculum vitae.
Va rog sa-mi fixati o data la care ma pot prezenta pentru a va expune motivele care ma determina sa solicit acest post.
Va multumesc anticipat si astept raspunsul dumneavostra.
Ion Vasilescu
CURRICULUM VITAE
Ion Vasilescu
Nascut la : 28 iunie 1960
Adresa : str. Brazi nr. 2, cod 4113 Sacele, jud. Brasov
Starea civila : casatorit, am in intretinere trei copii minori
Stagiul militar : satisfacut
STUDII
Liceul Industrial de Constructii Brasov, 10 clase curs de calificare cu durata de 2 ani, specialitatea zidarie
EXPERIENTA PROFESIONALA ( conform " cartii de munca " )
2 ani Santierul de Constructii Sacele 1976-1978, 1980-1990 sef de echipa la Intreprinderea de Gospodarie Comunala si Locativa (ICGL) Brasovb din 1990 maisrtu zidar la S.R.L. Codlea. Precizez ca am lucrat in tot acest timp si ca zugrav, faianter si vopsitor
LIMBI STRAINE
Germana : bine
3) M. Popescu,
Impex S.R.L., str.
Camelia nr. 14 sect. 3,
cod 13112 Bucuresti
Domnle Director,
Raspund la anuntul publicat in "Romania libera" din 14 martie 1994 prin care se ofera mai multe posturi de secretara. La virsta de 37 de ani, consider ca am suficienta experienta, simtul responsabilitatii, fiind un om activ, cu spirit de initiativa. Echilibrata si calma iubesc organizarea.
Am lucrat ca secretara a unui mare liceu si in paralel am avsolvit cursuri de operator P.C. si marketing, iar in prezent lucrez la o mica firma particulara. Astazi, dorind sa-mi cunostintele nou obtinute, precum si experienta anterioara, as fi interesata sa lucrez intr-o interprindere de anvergura firmei dumneavoastra, ca secretara sefa la oricare dintre compartimentele import - export, financiar, marketing.
Anexez curriculum vitae solicitat in anunt, urmind ca actele sa le prezint la data desfasurarii concursului, deoarece aceasta data nu a fost precizata in anunt, va rog sa binevoiti sa-mi comunicati in timp util cind va avea loc concursul si conditiile lui de desfasurare.
Cu multumiri,
Maria Popescu.
CURRICULUM VITAE
Maria Popescu
Adresa : str. Camelia nr. 14, sect. 3, cod 14926 Bucuresti
Telefon : 6149910
37 ani, casatorita, 2 copii : un baiat in virsta de 12 ani la liceul de muzica " George Enescu " si o fata de 10 ani eleva la liceul " Tonitza "
Sotul : inginer electronist la Institutul de Cercetari Atomice.
STUDII
Absolventa a Liceului de Filologie-istorie "Iulia Hasdeu" promotia 1976. Cursul de marketing cu durata de un an absolvit in 1991. Curs de operator P.C. cu durata de sase luni absolvit in 1992.
ACTIVITATE PROFESIONALA
1976-1980 : secretara adjuncta la Liceul Industrial " Pipera ".
1980-1990 : secretara sefa la acelasi liceu
1990-1994 : secretara a directorului firmei "AuDaMi" S.A.
EXPERIENTA
Buna cunoastere a utilizarii calculatorului (MSDOS, WORD PERFECT 5.1, WINDOWS, WORD, COREL DRAW, LOTUS 123).
Usurinta in exprimare (oral si scris) si in relatiile cu publicul.
LIMBI STRAINE
engleza : bine
franceza : satisfacator
BUNELE MANIERE - NEGRU PE ALB - SCRISOAREA
Pe vremuri a scrie o scrisoare era o adevarata arta, iar scrisoarea o placere nu numai pentru cel care o scria, ci si pentru cel care o primea. Astazi , doar scriitorii, artistii - in general - si indragostitii mai scriu cu pasiune scrisori. In iuresul unei existente trepidante , majoritatea oamenilor prefera telefonul , faxul sau telexul pentru transmiterea unor informatii. Cu toate acestea constatam cu totii ca scrisorile nu au disparut din viata noastra , dovedindu-si utilitatea dintotdeauna. Datorita perfectionarii mijloacelor de transport , scrisorile ajung astazi in timp record in cele mai indepartate colturi ale lumii incit nu faptul ca mesajul pe care-l transmitem ajunge cu intirziere ne face sa nu mai scriem... Ceea ce ne lipseste este interesul si uneori talentul de a transmite ideile intr-o forma eleganta. Si nu in ultimul rind ... lenea. Intr-adevar , o scrisoare trebuie sa exprime o gindire clara , coerenta , redactata intr-un stil ales. Chiar si scrisul trebuie sa fie ingrijit pentru a nu da dureri de cap celui care o citeste. Toate acestea presupun sa ne rezervam un timp special pentru corespondenta , pentru alegerea hirtiei si a plicului, terminind cu expedierea scrisorii prin posta. Cui nu i s-a intimplat sa descopere dupa multe zile o scrisoare neexpediata dar de la care asteapta cu nerabdare raspuns? Vom vedea ca trebuie sa stim citeva lucruri importante despre scrisoare in general pentru a putea vorbi despre bunele maniere care trebuie sa guverneze si acest mod de a ne " prezenta " in fata cuiva , indiferent ca este vorba despre o persoana apropiata sau despre una oficiala.
Exista desigur si scrisori pe care suntem obligati sa le scriem , ceea ce reprezinta un supliciu. Dar tocmai aceasta dificultate pe care trebuie s-o invingem da mai mare valoare scrisului si va face scrisorile mai pretioase decit un schimb de replici telefonice. Chiar cei care se pling de lipsa de timp nu scapa de datoria de a raspunde scrisorilor primite. Sa intirzii prea mult cu un raspuns inseamna o desconsiderare a corespondentului. Din aceasta intirziere pot sa rezulte animozitati , pierderea relatiilor sociale sau comerciale , si de aici grave incurcaturi personale sau financiare. Prin urmare , chiar daca avem motive de a intirzia un raspuns trebuie sa confirmam primirea scrisorii. Exista insa si situatii in care putem sa intelegem de ce nu ni se raspunde. Este cazul indragostitului fara speranta ce bombardeaza literalmente cu scrisori o tinara ce nu-i impartaseste sentimentele sau cazul grafomanilor , cunostinte intimplatoare care ne trimit misive , uneori interminabile, total neinteresante.
Scrisorile exista in viata noastra si sunt necesare in toate situatiile. Exista scrisori de afaceri dar si scrisori de prietenie , de dragoste , unele pline de ura , de disperare , de speranta. In toate insa se va pastra stima fata de destinatar si nu numai in formulele de politete ci mai ales prin formularea gindului clar , in termeni adecvati textului. Pentru a atinge acest scop nu putem indica formule , reguli , pentru ca de fapt fiecare scrisoare depinde de cultura , caracterul si educatia celui care o scrie.
Exista totusi doua conditii : acordul dintre continutul scrisorii si stil precum si un efort minim pe care trebuie sa-l faci pentru a te exprima pe intelesul destinatarului.
Cind scriem sa ne imaginam ca aceste rinduri ar putea fi publicate (sa zicem) si ca ar putea fi citite de catre necunoscuti. Oricit de intima ar fi o scrisoare, nu trebuie sa fie compromitatoare pentru nimeni. Chiar daca avem unn conflict cu cineva si alegem aceasta cale pentru a-l rezolva simtind nevoia de a-i spune citeva cuvinte care sa-l usture - ca un "brusture", ne vom abtine. Sa nu uitam ca se compromite intotdeauna cel care foloseste cuvintele urite si nu cel care leciteste!
SECRETUL CORESPONDENTEI
Curiozitatea tine de natura omului - nimeni nu este complet scutit de ea , dar ea nu ne da dreptul sa devenim indiscreti si , in nici un caz , sa atentam la secretul corespondentei. Cind pui o scrisoare inchisa la posta inseamna ca te protejezi in mod legal impotriva deschiderii ei. Ai dreptul de a urmari in justitie pe cel care iti deschide scrisorile. Este unul dintre cazurile cind legea coincide total cu regulile bunei cuviinte. Se intelege de la sine ca citirea corespondentei adresate altei persoane constituie un grosolan abuz de incredere si o imixtiune intolerabila in viata acesteia , chiar daca este vorba de soti , parinti , copii. Gestul acesta poate avea uneori urmari grave si imprevizibile in relatiile de pilda dintre parinti si copii. Este cu totul altceva sa ceri voie sa citesti o scrisoare si sa ti se permita s-o faci !
ASPECTUL CORESPONDENTEI
Aprecierea unei scrisori incepe prin impresia pe care ti-o creeaza de la inceput , prin hirtia folosita, dispunerea in pagina, grafie , acuratete. Abia dupa acest examen incepe lectura. O scrisoare al carei aspect este ingrijit cistiga automat bunavointa destinatarului care va fi mai receptiv fata de continut - gata sa primeasca o veste , sa accepte o cerere, sau pur si simplu sa se gindeasca cu placere la expeditor.
Hirtia este un element foarte important si aspectul unei scrisori depinde in mare masura de ea. Desi suntem in era ambala jelor policrome , a fotografiei in culori ,nici o hirtie nu este mai potrivita decit cea de un alb imaculat. Hirtia de scrisori nu este niciodata liniata ,suprafata ei este neteda si marginea taiata drept. Se intelege ca plicul va fi de aceeasi calitate si culoare si de o marime potrivita ( este bine ca hirtia sa fie impaturita doar de doua ori ). In mod obisnuit se scrie numai pe o parte a colii. Daca avem o hirtie de buna calitate , putem scrie pe ambele fete, chiar daca prezentarea va avea putin de suferit.
Se recomanda ca o scrisoare sa fie scrisa de mina – este dovada in plus a consideratiei fata de destinatar.Se intelege de la sine ca ar fi bine sa fie scrisa cu cerneala , deci cu stiloul. Dupa cum vedeti, pledam pentru frumos si buna cuviinta. Nimic extravagant sau intimplator in modul in care intelegem sa ne transmitem gindurile la distanta. De aceea - in mod firesc - si cerneala trebuie sa intregeasca imaginea de mai sus. Deci, cerneala albastra sau neagra. In nici un caz , rosie , verde , mov !
Dar sa nu fim prea formalisti. De o buna bucata de vreme pixul a detronat stiloul. O scrisoare scrisa cu pixul nu va fi , in nici un caz , primita mai prost decit una scrisa cu stloul. Trebuie sa recunoastem totusi ca scrisul nostru este mai frumos si , totodata mai personal daca folosim stiloul. Creionul la rindul lui. Pentru ei exista pixuri cu mina de creion
O scrisoare batuta la masina va fi lipsita de acea nota personala despre care am vorbit. Ea este rezervata, aproape in exclusivitate, relatiilor oficiale. Autoritatilor sau partenerilor de afaceri ne vom adresa aproape obligatoriu printr-o astfel de scrisoare. Dar scrisul la masina este mai rapid decit cel de mina, lucru ce trebuie speculat, astazi cind timpul este mai pretios ca oricind. Deci nu este nepoliticos sa trimiti scrisori personale, batute la masina.
Sunt situatii in care nu vom folosi niciodata masina de scris. Felicitarile de orice fel, multumirile, scuzele, condoleantele se scriu de mina si, cu atit mai mult, scrisorile de dragoste. Va imaginati ce impresie ar face asupra iubitei o scrisoare batuta la masina, desi exista exceptii si de la aceasta regula... Important este ca ele sa fie lizibile si trebuie sa recunoastem ca daca facem un mic efort lucrul acesta este posibil.
Punerea in pagina a textului are rolul ei in aspectul unei scrisori. Nu scriem cum ni se nazare, fara data, fara titlu, fara alineate oricit de grabiti am fi. Astfel, vom incepe o scrisoare prin a pune localitatea si data (ziua, luna, anul) in dreapta sus. La mijlocul paginii, central, la citiva centimetri de marginea de sus, vom scrie formula de introducere :"Dragii mei","Draga mea" sau " Stimata doamna X ". Exista diverse nuante in folosirea cuvintului " drag , draga " cu variantele pe care le comporta "scump, scumpa"," iubit, iubita" etc . Astfel, este o deosebire intre " Draga prietena " si " Prietena mea draga ", dintre " Draga tata " si " Tata drag " ... Formulele de alint de genul " Draga mea turturica adorabila " sau "Pisoiasul meu scump cu smintinica pe botic " pot fi scrise intr-un anume moment al vietii si intr-o anumita stare de spirit. Dar s-ar putea ca peste ani de zile cuvintele sa vi se para chiar dumneavoastra ridicole. O scrisoare chiar intima nu trebuie sa depaseasca anumite limite de decenta, din nenumarate motive.
Oricum, titlul incepe cu litera mare si se desparte de restul textului prin virgula, apoi se incepe scrisoarea tot cu majuscule. Alineatele sunt mai retrase cu 2-3 cm si incep cu litera mare. Alineatele sunt necesare cind trecem de la un subiect la altul sau de cite ori formulam o noua idee. Sa nu ni se para un amanunt - e foarte important! Ordinea paginilor este cea fireasca : 1 ,2 , 3 , 4. Este bine ca acestea sa fie numerotate pentru a nu crea confuzii in succesiunea ideilor.
Cit priveste textul propriu zis , nu trebuie sa abuzati de semne de exclamare sau de intrebare , dupa cum nu este cazul sa subliniati cuvinte sau fraze intregi - e dovada ca nu aveti incredere in discernamintul celui caruia i-ati adresat scrisoarea.
De asemenea , se cuvine sa fiti atenti la simetria rindurilor - alegeti o hirtie alba , dar daca nu puteti scrie drept, puneti dedesuptul ei un sablon sau rescrieti scrisoarea.
Dupa ce ati terminat scrisoarea, nu reveniti cu prea multe P.S.-uri (" post scriptum " ). Doua sunt suficiente:P.S. si P.P.S.
Semnatura se pune in dreapta, jos, dupa o formula politicoasa, amicala sau afectouasa - in functie de relatia pe care o aveti cu cel caruia ii scrieti. Exista formule consacrate, in special in scrisorile oficiale : " Al d-voastra, cu deosebit respect, inginer Dan Popa " sau " Va rog sa primiti inca o data multumirile mele , inginer Dan Popa ". Daca scrisoarea e batuta la masina , este obligatoriu s-o semnati de mina cu numele intreg, in semn de consideratie.
Retineti ca textul trebuie incadrat in pagina , lasind o margine de cca 3 cm pe care e bine sa nu scrieti nimic.
Si acum sa punem scrisoarea in plic. Hirtia se pliaza o data , cel mult de doua ori, in functie de marimea plicului. Acesta trebuie sa fie de aceeasi culoare cu hirtia pe care am scris. Este necesar ca adresa destinatarului sa fie completa : nume si prenume , strada ,numar , bloc , scara , etaj, apartament, codul postal, localitatea , judetul (departamentul ). Pentru scrisorile pe care le expediati in strainatate respectati uzantele fiecarei tari. Numele expeditorului nu trebuie sa lipseasca (din diverse motive s-ar putea sa vi se returneze scrisoarea ). Locul lui este fie pe fata plicului, in stinga, sus, fie pe spatele acestuia, in triunghiul care inchide plicul.
Timbrele trebuie sa aiba valoarea ceruta in functie de locul de destinatie. Ele se lipesc in dreapta sus, unul linga altul pe orizontala. Pentru strainatate alegeti timbre dintr-o anumita emisiune in locul valorilor curente. Suntem siguri ca le veti produce o bucurie prietenilor colectionari.
Ultimul "pas" in trimiterea unei scrisori este introducerea ei in cutia postala. Daca nu aveti timp s-o faceti si apelati la cineva, regula cere ca, in semn de incredere, sa i-o dati deschisa. Aceeasi regula presupune ca persoana respectiva sa o lipeasca in fata dumneavoastra. Daca trimitem scrisoarea prin personalul hotelului sau prin oameni de serviciu le-o inminam inchisa.
CARTEA DE VIZITA , CARTEA POSTALA , VEDEREA , TELEGRAMA
Chiar si pentru scurte comunicari este de preferat sa scrieti o scrisoare. Totusi este admis sa recurgeti si la o carte de vizita, daca textul este foarte scurt de exemplu cind raspundeti unei invitatii sau unei felicitari, cind transmiteti salutari sau cind recomandati pe cineva cuiva.
Cartea postala simpla este din ce in ce mai rar folosita in corespondenta pentru ca poate fi citita de catre oricine. Vederea insa, datorita frumusetii imaginii, este facuta sa bucure privirea tuturor. Spatiul rezervat scrisului ne obliga sa ne rezumam la citeva idei. Cel mai bine ar fi ca acestea sa se refere la imaginea propriu-zisa evitindu-se platitudinile de genul " un strop de mare si o raza de soare va trimite de pe minunatul litoral romanesc Adina ". Lipsa de inspiratie si, de fapt, dezinteresul pentru gestul facut se traduce prin texte stereotipe :" Salutari din Vatra Dornei - familia Popescu " sau " Toate cele bune de pe minunatele plaiuri romanesti..."(si pe verso e o imagine cu un buchet de flori sau mai rau, cu...doi iepurasi). Oricum, sa nu scriem oblic. E inestetic, chiar daca unii cred contrariul.
Iata ca ajungem si la alegerea vederilor, care nu trebuie sa fie un act gratuit ci un act de cultura. Ne vom opri la acele imagini care sunt semnificative pentru locurile pe care le vizitam, gindindu-ne si la faptul ca uneori le trimitem unor colectionari. Chiar daca Turnul Eifel este imaginea emblematica a Parisului sa nu uitam ca ea a devenit ultrabanala. De pilda, daca vizitam un muzeu sa alegem reproduceri ale capodoperelor care ne-au impresionat in mod deosebit, iar pe verso sa le comentam. Sa recunoastem ca asta presupune sa ne documentam, dar merita sa facem acest efort intelectual.
Telegrama, cu variantele ei faxul si telexul, este indicata in toate cazurile in care trebuie transmisa o comunicare deosebit de urgenta. O telegrama nu trebuie sa cuprinda cuvinte inutile, dar nici sa fie criptica dintr-o economie exagerata, deoarece s-ar putea ca destinatarul sa nu inteleaga mesajul. Reititi schita Telegrame de I.L.Caragiale dar si ciorna telegramei dumneavoastra s-ar putea sa va amuzati copios.
CE NU TREBUIE SA FIE O SCRISOARE
Nu se trimit niciodata scrisori anonime. Cu toate ca unele voci sustin ca sunt utile, este necesar sa renuntam la acest obicei care denota o totala lipsa de caracter.
Nu se incep toate alineatele cu "eu".
Vom amina intotdeauna sa trimitem o scrisoare de amenintare sau injurioasa, in speranta ca vom renunta sau ca vom adopta un ton pe care nu-l vom regreta mai tirziu.
Sa nu dramatizam incidentele minore, sa nu exageram cu comentariile pesimiste asupra evolutiei unei boli sau asupra situatiei noastre financiare. Faptele marunte nu intereseaza decit rudele apropiate si pe de alta parte sa ne gindim ca "drama" frigiderului stricat se va fi rezolvat de mult pina vom primi raspunsul, iar de raceala nici nu ne vom mai aduce aminte! In general, sa nu ne lamentam in permanenta dar nici sa nu ne laudam excesiv. Orice exagerare indiferent de subiect, este nepotrivita. Sa nu uitam ca e posibil ca scrisoarea noastra sa cada in miinile altcuiva, asa ca trebuie sa evitam sa dam amanunte care s-ar putea intoarce impotriva noastra sau de care ne-ar fi rusine peste un timp.
MODELE DE SCRISORI
Dam mai jos citeva exemple de scrisori: una particulara si trei scrisori oficiale, necesare obtinerii unui serviciu. Aceste scrisori vor fi insotite de un C.V.
ACEST TEXT VA FI SCRIS CU LITERE DE MINA, IN STINGA; IN DREAPTA, O ADRESA.
LEGENDA : COMENTAREA UNEI VEDERI -
SCRISOARE PARTICULARA :
15.03.94,
DORTUNG
Dragii nostri,
Am ajuns de o zi la D. , un orasel frumos si foarte ploios. Se zice ca este soare cam odata pe an. Drept urmare ne-am cumparat in sfirsit o umbrela in folii colorate. Tocmai am vizitat castelul din forografie. Dupa cum se vede, acesta este "Roter Saal" si pe pereti se afla portretele familiei nobiliare care a construit castelul. In usa pe care o vedeti ne-a intimpinat insusi printul - un domn foarte dragut - de meserie print !
Acum suntem intr-o cafenea ca sa ne adapostim de ploaie, si in jurul nostru sunt numai doamne in virsta care isi beau cafeaua de la ora 5.
Va sarutam si va mai scriem,
Ioana si Andrei.
Modele de scrisori de cerere de serviciu
1) M.Patru
Institutul de Cercetari Atomice, str. Izvor nr. 12 sect. 5, str. Negustori nr. 6 sect. 2, cod 75114 Bucuresti
Bucuresti , 22 mai 1994
Domnule Director,
In urma anuntului dumneavoastra din ziarul "Romania libera" din 10 mai 1994, va trimit alaturat un curriculum vitae. Raspund acestei solictari deoarece cred ca experienta mea corespunde cerintelor postului oferit.Pe de alta parte, activitatea institutului dumneavoastra ma intereseaza foarte mult si pentru ca deschide posibilitati de viitor. De asemenea, v-as ramine obligat daca ati binevoi sa-mi acordati un interviu la o data cit mai apropiata, pentru a discuta mai bine eventuala mea angajare. In asteptare, cu aceasta speranta, va rog sa primiti domnule director, expresia sentimentelor mele de respect.
Mihai Patru
CURRICULUM VITAE
Mihai Patru
Nascut la : 30 ian 1964
Adresa: str. Izvor nr. 12 sect 5, cod 75114 Bucuresti
Telefon : 2493107
Celibatar, stagiul militar satisfacut. Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Facultatea de electronica, promotia 1988; cu media 9,98
EXPERIENTA PROFESIONALA
5 ani inginer proiectant la Centrala Nucleara Cernavoda
LUCRARI PUBLICATE
Studii pe teme de specialitate in revista "Era atomica", doua dintre ele au fost traduse in revista "Newsweek".
LIMBI STRAINE
Engleza : foarte bine
Franceza : satisfacator
Italiana : satisfacator
IN PREZENT
Inscris la doctorat din anul 1992
PASIUNI
Pescuit, sah
2) I.Vasilescu
S.C. Construct S.A., str. Brazi nr. 2,
Sacele, cod 5149 Brasov , jud. Brasov
Sacele , 20 apr. 1994
Domnule Director,
In urma anuntului dumneavoastra din ziarul "Curierul national" din 11 aprilie 1994, va trimit alaturat un curriculum vitae.
Va rog sa-mi fixati o data la care ma pot prezenta pentru a va expune motivele care ma determina sa solicit acest post.
Va multumesc anticipat si astept raspunsul dumneavostra.
Ion Vasilescu
CURRICULUM VITAE
Ion Vasilescu
Nascut la : 28 iunie 1960
Adresa : str. Brazi nr. 2, cod 4113 Sacele, jud. Brasov
Starea civila : casatorit, am in intretinere trei copii minori
Stagiul militar : satisfacut
STUDII
Liceul Industrial de Constructii Brasov, 10 clase curs de calificare cu durata de 2 ani, specialitatea zidarie
EXPERIENTA PROFESIONALA ( conform " cartii de munca " )
2 ani Santierul de Constructii Sacele 1976-1978, 1980-1990 sef de echipa la Intreprinderea de Gospodarie Comunala si Locativa (ICGL) Brasovb din 1990 maisrtu zidar la S.R.L. Codlea. Precizez ca am lucrat in tot acest timp si ca zugrav, faianter si vopsitor
LIMBI STRAINE
Germana : bine
3) M. Popescu,
Impex S.R.L., str.
Camelia nr. 14 sect. 3,
cod 13112 Bucuresti
Domnle Director,
Raspund la anuntul publicat in "Romania libera" din 14 martie 1994 prin care se ofera mai multe posturi de secretara. La virsta de 37 de ani, consider ca am suficienta experienta, simtul responsabilitatii, fiind un om activ, cu spirit de initiativa. Echilibrata si calma iubesc organizarea.
Am lucrat ca secretara a unui mare liceu si in paralel am avsolvit cursuri de operator P.C. si marketing, iar in prezent lucrez la o mica firma particulara. Astazi, dorind sa-mi cunostintele nou obtinute, precum si experienta anterioara, as fi interesata sa lucrez intr-o interprindere de anvergura firmei dumneavoastra, ca secretara sefa la oricare dintre compartimentele import - export, financiar, marketing.
Anexez curriculum vitae solicitat in anunt, urmind ca actele sa le prezint la data desfasurarii concursului, deoarece aceasta data nu a fost precizata in anunt, va rog sa binevoiti sa-mi comunicati in timp util cind va avea loc concursul si conditiile lui de desfasurare.
Cu multumiri,
Maria Popescu.
CURRICULUM VITAE
Maria Popescu
Adresa : str. Camelia nr. 14, sect. 3, cod 14926 Bucuresti
Telefon : 6149910
37 ani, casatorita, 2 copii : un baiat in virsta de 12 ani la liceul de muzica " George Enescu " si o fata de 10 ani eleva la liceul " Tonitza "
Sotul : inginer electronist la Institutul de Cercetari Atomice.
STUDII
Absolventa a Liceului de Filologie-istorie "Iulia Hasdeu" promotia 1976. Cursul de marketing cu durata de un an absolvit in 1991. Curs de operator P.C. cu durata de sase luni absolvit in 1992.
ACTIVITATE PROFESIONALA
1976-1980 : secretara adjuncta la Liceul Industrial " Pipera ".
1980-1990 : secretara sefa la acelasi liceu
1990-1994 : secretara a directorului firmei "AuDaMi" S.A.
EXPERIENTA
Buna cunoastere a utilizarii calculatorului (MSDOS, WORD PERFECT 5.1, WINDOWS, WORD, COREL DRAW, LOTUS 123).
Usurinta in exprimare (oral si scris) si in relatiile cu publicul.
LIMBI STRAINE
engleza : bine
franceza : satisfacator
Labels:
CORESPONDENTA
TELEFONUL
TELEFONUL - UN FLAGEL SAU O BINEFACERE ?
CUM TREBUIE SA SE DESFASOARE O CONVORBIRE TELEFONICA
Au trecut aproape o suta douazeci de ani de cind Alexander Graham Bell ( 1847 - 1922 ) a construit primul telefon utilizabil ( 1876 ). Astazi existenta noastra este de neconceput fara telefon. Aceasta inseamna ca telecomunicatiile ocupa un loc primordial in afaceri , in relatiile noastre familiale , amicale , sociale.
Nici unul din noi , cind ridicam de zeci de ori pe zi receptorul , nu ne gindim ca aceast aparat este o o inventie minunata. Dar nu trebuie ca tehnica moderna si confortul oferit de ea sa ne faca sa uitam statutul nostrum de oameni bine crescuti.
Buna educatie este necesara si cind vorbim la telefon , chiar daca este vorba despre cea mai nesemnificativa conversatie. Cind suna telefonul , trebuie sa raspundem cel mai tirziu dupa cel de-al cincilea apel. De asemenea , cind chemam pe cineva nu vom lasa aparatul sa sune mai mult de cinci ori decit in cazuri speciale.
Modul in care incepe o conversatie telefonica difera de la o tara la tara si se inscrie intr-un adevarat " cod ".
De pilda in Germania , Franta , Anglia , in momentul ridicarii receptorului , cel solicitat isi spune automat numele si asteapta un raspuns. Cel care a sunat isi declina numele si el. La noi , s-a stabilit regula ca cel care suna sa se prezinte , dupa ce , obligatoriu , a spus " Buna ziua ! " , " Buna seara " sau " Ma scuzati ca va deranjez , sunt Maria Ionescu , pot sa vorbesc cu ... ". Daca este vorba de o conversatie pe teme de serviciu , nu ne vom spune numai numele ci si profesia "
Sunt inginerul Dan Ionescu si as dori sa vorbesc cu ...". Sa evitam deci situatia extrem de neplacuta ca nedeclinindu-ne identitatea de la inceput sa fim chestionati " Dar cine intreaba ? Sa vad daca este ... ! " Chiar daca persoana pe care o cautam lipseste , nu vom scapa de senimentul penibil ca aceasta ne evita.
Omniprezenta expresia " Alo " trebuie sa fie urmata de numele persoanei care telefoneaza. Sa precizam ca este o grosolanie ca un barbat care cere la telefon o femeie sau o femeie care cere la telefon un barbat sa nu se prezinte sotului , respectiv sotiei acestuia.
Regula generala este ca cel care a sunat sa puna capat discutiei , in afara cazului in care interlocutorul sau are motive serioase s-o faca. Exista o anumita uzanta si in a pune receptorul in furca. Amindoi fac lucrul acesta cu grija , fara a-l trinti. Recomandare nu este atit de gratuita precum pare. Pe linga faptul ca am comite o impolitete , am putea bloca linia telefonica.
Nu exista decit putine exceptii de la obligatia de a saluta - apelurile in caz de urgenta : pompieri sau salvare.
In viata de zi cu zi , ne confruntam cu situatii in care nu este nevoie sa ne recomandam : convorbirile cu membrii familiei sau cu prietenii apropiati care ne recunosc dupa voce. De asemenea , nu este cazul se ne spunem numele cind cerem o informatie la un oficiu telefonic , la centrala unei institutii , la banca , gara , aeroport.
Daca pina acum ne-am referit la formulele de adresare si la cele de incheiere intr-o convorbire telefonica , este firesc sa abordam si problema duratei acesteia. Este de dorit ca ea sa fie cit mai scurta. sa nu uitam ca telefonul a fost inventat pentru transmiterea rapida , la distanta , a unor mesaje importante.
A discuta la nesfirsit despre cele mai banale subiecte a devenit o adevarata " boala " a zilelor noastre. Daca avem mai multe de spus sa alegem calea epistolara sau ne fixam o intilnire.
Cum procedam cind avem pe cineva in vizita si suna telefonul ? Daca sunt scurte comunicari le primim linistiti si dam relatiile cerute foarte pe scurt , dar fara sa fim nepoliticosi. Ne cerem apoi scuze fata de musafiri ca si fata de cel care ne-a sunat.
Este inadmisibil sa purtam o lunga conversatie telfonica de fata cu persoane straine. Vom spune interlocutorului nostru care este situatia si vom amina convorbirea. In nici un caz nu vom spune : " Te sun eu peste zece minute " daca cel venit in vizita nu si-a manifestat dorinta sa plece imediat. Este o gafa. Oricit de mult ne intereseaza persoana de la telefon are prioritate persoana venita in vizita.
Se intimpla ca fara voia noastra sa asistam la o convorbire telefonica strict confidentiala. Daca persoana care a vorbit nu deschide o conversatie pe aceasta tema nu o vom face nici noi. Nu vom intreba cine a fost ? ce dorea ? de ce esti suparat ? Ne prefacem ca nu am auzit nimic. Nu este o dovada de ipocrizie ci de tact si politete.
Un om bine crescut nu vede ceea ce nu trebuie sa vada , nu aude ceea nu a fost spus pentru urechile sale si nu comenteaza ceea ce nu a vazut si nu a auzit. La rindul ei gazda nu va relata pe larg conversatia avuta. S-ar putea ca cei de fata sa nu fie deloc interesati , ci va spune ceva de genul - nu era nimic important , sau - probleme , se rezolva ... Isi va cere scuze ( pentru ca a vorbit la telefon in prezenta altora) si cu asta discutia se incheie.
Sa avem grija si cum raspundem la telefon. Cind suntem ocupati , curge apa in cada , se prajeste ceva pe foc , nu ne repezim la primul semnal ci oprim tot ce ar putea provoca mici " catastrofe " si raspundem calm , potolit , fara a-i reprosa prietenului ca din cauza lui am inundat vecinii ! Si cum unele activitati nu pot fi intrerupte , este de preferat sa nu raspundem la telefon.
Nimic nu ne indreptateste sa-i lasam celui care ne cauta impresia ca ne-a deranjat taindu-i vorba cu un : " Spune repede , ma spalam pe cap ". La rindul nostru , cind telefonam nu vom incepe o convorbire cu reprosuri : " Unde umblati ? Va caut de trei zile ... ". Este suparator ! Am auzit un raspuns amuzant din partea unei persoane astfel apostrofate : " De ce nu-mi telefonati cind sunt acasa ?! "
Cind trebuie sa telefonam ?
Nu exista o regula generala dar trebuie sa avem grija sa n-o facem nici prea devreme , dimineata , nici prea tirziu , seara. In principiu , este bine sa cunoastem programul de viata al prietenilor nostri , si sa-l respectam , nederanjindu-i.
Cine tine sa aiba liniste , sa studieze sau sa se odihneasca isi ia masuri de precautie : va scoate de pilda telefonul din priza pentru scurt timp. Robotul , care incepe sa se generalizeze si la noi ne scoate din impas daca avem de primit mesaje importante sau daca , pur si simplu , vrem sa stim cine ne-a cautat intre timp.
Ce facem cind nu ne raspunde la telefon persoana pe care o cautam ci altcineva ? Bunul simt ne obliga sa-I adresam citeva cuvinte interlocutorului nostru , mai ales daca il cunoastem. Pe scurt , il salutam , spunem cine suntem si ce vrem , ne cerem scuze ca-l deranjam , apoi ii multumim pentru informatiile pe care ni le da.
Pledam aici pentru bunele maniere. Asa ca in cazul in care noi ii dam relatii celui care telefoneaza , nu vom spune niciodata : " Esti chemat la telefon " sau " Pisalogul de Popa te cheama la telefon ". E o gafa ! Sa ne obisnuim sa fim politicosi chiar daca nu suntem auziti de " pisalogi " sa spunem firesc " Radule , te cauta domnul Popa la telefon ".
Spuneam ca in relatiile de serviciu nu trebuie sa uitam sa ne spunem si profesia : " Sunt inginerul Popescu si as dori sa vorbesc cu domnul ... ". Asta nu inseamna sa ne etalam cu ostentatie functia. Am intilnit o somitate din lumea medicala care se recomanda simplu " sunt doctorul X ..."mentionind doar meseria , nu titlurile pe care le detinea.
Altceva este cind secretara face legatura. Vom fi socati , fara doar si poate , sa auzim la telefon " Sunt directorul general al firmei ... ". In schimb , este normal ca secretara sa sa spuna : " Aveti legatura cu domnul director general Popa ".
Experienta ne dovedeste ca avem de-a face si cu situatii neplacute. Persoane care nu au habar de elementarele reguli ale unei purtari civilizate spun rastit " Alo , cu Elena " , de pilda.
Daca din intimplare am gresit un numar de telefon , trebuie sa ne cerem scuze. Cu toate acestea deseori ni se raspunde injurios. Este o purtare incompatibila cu statutul de om civilizat , asa ca sa ne abtinem sa ne purtam la fel vreodata.
SITUATII IN CARE SE RECOMANDA SA NU FOLOSIM TELEFONUL
Sunt situatii in care nu se recomanda sa folosim telefonul. De pilda , nu se adreseaza prin telefon o invitatie la o masa festiva - receptie , logodna , nunta , botez. De regula recurgem la invitatii scrise. De asemenea , nu se transmit prin telefon condoleante , ci personal sau in scris.
In viata suntem pusi adeseori in postura de solicitanti. Vom telefona numai pentru a stabili o intilnire sau o audienta. Sansele noastre cresc daca ne expunem problema personal.
MICI NEGLIJENTE TELEFONICE
Sa avem grija sa tinem receptorul corect pentru ca altfel nu ne vom auzi bine. Daca o convorbire telefonica se intrerupe , va suna din nou cel care a chemat si nu celalalt. Cautindu-se reciproc in acelasi timp , telefonul va suna ocupat la nesfirsit.
La sfirsitul fiecarei convorbiri , sa ne asiguram ca am pus bine receptorul in furca , altfel rupem orice legatura cu lumea exterioara si pot surveni o multime de necazuri.
TELEFONUL ALTCUIVA
Convorbirea de la o cabina publica sau de la telefonul unei alte persoane , difera de cea de acasa – in primul rind ca durata , dar si ca subiect. Conversatiile lungi dau nastere la cozi interminabile in fata cabinelor publice , constituind o sursa inepuizabila de nervi.
Nu trebuie sa ne folosim de telefonul altcuiva decit pentru a face o comunicare scurta. Faptul ca i-ai cerut gazdei permisiunea de a da un telefon , nu te indreptateste sa sa-ti rezolvi toate problemele pe aceasta cale si nici sa uiti unde te afli.
Nu raspundeti la relefon intr-o casa straina decit daca va roaga gazda.
Daca ramineti singur intr-un birou sau intr-o locuinta straina nu veti telefona decit in caz de axtrema urgenta si ii veti comunica acest lucru propietarului de cum intra pe usa.
Tentatia de a face o " mica economie " dind telefon in provincie trebuie inlaturata din principiu si nu de frica de a fi descoperiti.
Principiile noastre aplicate in viata si nu vorbele ramin singurele criterii dupa care suntem judecati de cei din jur.
Telefonul este cel mai potrivit mijloc de a-ti anunta vizita intr-o casa. Evitati sa le faceti o " surpriza ", chiar si rudelor ! Daca nu au telefon , gasiti o alta modalitate de a va anunta. In orice caz , nu mergeti nicaieri fara sa dati telefon in prealabil.
CUM TREBUIE SA SE DESFASOARE O CONVORBIRE TELEFONICA
Au trecut aproape o suta douazeci de ani de cind Alexander Graham Bell ( 1847 - 1922 ) a construit primul telefon utilizabil ( 1876 ). Astazi existenta noastra este de neconceput fara telefon. Aceasta inseamna ca telecomunicatiile ocupa un loc primordial in afaceri , in relatiile noastre familiale , amicale , sociale.
Nici unul din noi , cind ridicam de zeci de ori pe zi receptorul , nu ne gindim ca aceast aparat este o o inventie minunata. Dar nu trebuie ca tehnica moderna si confortul oferit de ea sa ne faca sa uitam statutul nostrum de oameni bine crescuti.
Buna educatie este necesara si cind vorbim la telefon , chiar daca este vorba despre cea mai nesemnificativa conversatie. Cind suna telefonul , trebuie sa raspundem cel mai tirziu dupa cel de-al cincilea apel. De asemenea , cind chemam pe cineva nu vom lasa aparatul sa sune mai mult de cinci ori decit in cazuri speciale.
Modul in care incepe o conversatie telefonica difera de la o tara la tara si se inscrie intr-un adevarat " cod ".
De pilda in Germania , Franta , Anglia , in momentul ridicarii receptorului , cel solicitat isi spune automat numele si asteapta un raspuns. Cel care a sunat isi declina numele si el. La noi , s-a stabilit regula ca cel care suna sa se prezinte , dupa ce , obligatoriu , a spus " Buna ziua ! " , " Buna seara " sau " Ma scuzati ca va deranjez , sunt Maria Ionescu , pot sa vorbesc cu ... ". Daca este vorba de o conversatie pe teme de serviciu , nu ne vom spune numai numele ci si profesia "
Sunt inginerul Dan Ionescu si as dori sa vorbesc cu ...". Sa evitam deci situatia extrem de neplacuta ca nedeclinindu-ne identitatea de la inceput sa fim chestionati " Dar cine intreaba ? Sa vad daca este ... ! " Chiar daca persoana pe care o cautam lipseste , nu vom scapa de senimentul penibil ca aceasta ne evita.
Omniprezenta expresia " Alo " trebuie sa fie urmata de numele persoanei care telefoneaza. Sa precizam ca este o grosolanie ca un barbat care cere la telefon o femeie sau o femeie care cere la telefon un barbat sa nu se prezinte sotului , respectiv sotiei acestuia.
Regula generala este ca cel care a sunat sa puna capat discutiei , in afara cazului in care interlocutorul sau are motive serioase s-o faca. Exista o anumita uzanta si in a pune receptorul in furca. Amindoi fac lucrul acesta cu grija , fara a-l trinti. Recomandare nu este atit de gratuita precum pare. Pe linga faptul ca am comite o impolitete , am putea bloca linia telefonica.
Nu exista decit putine exceptii de la obligatia de a saluta - apelurile in caz de urgenta : pompieri sau salvare.
In viata de zi cu zi , ne confruntam cu situatii in care nu este nevoie sa ne recomandam : convorbirile cu membrii familiei sau cu prietenii apropiati care ne recunosc dupa voce. De asemenea , nu este cazul se ne spunem numele cind cerem o informatie la un oficiu telefonic , la centrala unei institutii , la banca , gara , aeroport.
Daca pina acum ne-am referit la formulele de adresare si la cele de incheiere intr-o convorbire telefonica , este firesc sa abordam si problema duratei acesteia. Este de dorit ca ea sa fie cit mai scurta. sa nu uitam ca telefonul a fost inventat pentru transmiterea rapida , la distanta , a unor mesaje importante.
A discuta la nesfirsit despre cele mai banale subiecte a devenit o adevarata " boala " a zilelor noastre. Daca avem mai multe de spus sa alegem calea epistolara sau ne fixam o intilnire.
Cum procedam cind avem pe cineva in vizita si suna telefonul ? Daca sunt scurte comunicari le primim linistiti si dam relatiile cerute foarte pe scurt , dar fara sa fim nepoliticosi. Ne cerem apoi scuze fata de musafiri ca si fata de cel care ne-a sunat.
Este inadmisibil sa purtam o lunga conversatie telfonica de fata cu persoane straine. Vom spune interlocutorului nostru care este situatia si vom amina convorbirea. In nici un caz nu vom spune : " Te sun eu peste zece minute " daca cel venit in vizita nu si-a manifestat dorinta sa plece imediat. Este o gafa. Oricit de mult ne intereseaza persoana de la telefon are prioritate persoana venita in vizita.
Se intimpla ca fara voia noastra sa asistam la o convorbire telefonica strict confidentiala. Daca persoana care a vorbit nu deschide o conversatie pe aceasta tema nu o vom face nici noi. Nu vom intreba cine a fost ? ce dorea ? de ce esti suparat ? Ne prefacem ca nu am auzit nimic. Nu este o dovada de ipocrizie ci de tact si politete.
Un om bine crescut nu vede ceea ce nu trebuie sa vada , nu aude ceea nu a fost spus pentru urechile sale si nu comenteaza ceea ce nu a vazut si nu a auzit. La rindul ei gazda nu va relata pe larg conversatia avuta. S-ar putea ca cei de fata sa nu fie deloc interesati , ci va spune ceva de genul - nu era nimic important , sau - probleme , se rezolva ... Isi va cere scuze ( pentru ca a vorbit la telefon in prezenta altora) si cu asta discutia se incheie.
Sa avem grija si cum raspundem la telefon. Cind suntem ocupati , curge apa in cada , se prajeste ceva pe foc , nu ne repezim la primul semnal ci oprim tot ce ar putea provoca mici " catastrofe " si raspundem calm , potolit , fara a-i reprosa prietenului ca din cauza lui am inundat vecinii ! Si cum unele activitati nu pot fi intrerupte , este de preferat sa nu raspundem la telefon.
Nimic nu ne indreptateste sa-i lasam celui care ne cauta impresia ca ne-a deranjat taindu-i vorba cu un : " Spune repede , ma spalam pe cap ". La rindul nostru , cind telefonam nu vom incepe o convorbire cu reprosuri : " Unde umblati ? Va caut de trei zile ... ". Este suparator ! Am auzit un raspuns amuzant din partea unei persoane astfel apostrofate : " De ce nu-mi telefonati cind sunt acasa ?! "
Cind trebuie sa telefonam ?
Nu exista o regula generala dar trebuie sa avem grija sa n-o facem nici prea devreme , dimineata , nici prea tirziu , seara. In principiu , este bine sa cunoastem programul de viata al prietenilor nostri , si sa-l respectam , nederanjindu-i.
Cine tine sa aiba liniste , sa studieze sau sa se odihneasca isi ia masuri de precautie : va scoate de pilda telefonul din priza pentru scurt timp. Robotul , care incepe sa se generalizeze si la noi ne scoate din impas daca avem de primit mesaje importante sau daca , pur si simplu , vrem sa stim cine ne-a cautat intre timp.
Ce facem cind nu ne raspunde la telefon persoana pe care o cautam ci altcineva ? Bunul simt ne obliga sa-I adresam citeva cuvinte interlocutorului nostru , mai ales daca il cunoastem. Pe scurt , il salutam , spunem cine suntem si ce vrem , ne cerem scuze ca-l deranjam , apoi ii multumim pentru informatiile pe care ni le da.
Pledam aici pentru bunele maniere. Asa ca in cazul in care noi ii dam relatii celui care telefoneaza , nu vom spune niciodata : " Esti chemat la telefon " sau " Pisalogul de Popa te cheama la telefon ". E o gafa ! Sa ne obisnuim sa fim politicosi chiar daca nu suntem auziti de " pisalogi " sa spunem firesc " Radule , te cauta domnul Popa la telefon ".
Spuneam ca in relatiile de serviciu nu trebuie sa uitam sa ne spunem si profesia : " Sunt inginerul Popescu si as dori sa vorbesc cu domnul ... ". Asta nu inseamna sa ne etalam cu ostentatie functia. Am intilnit o somitate din lumea medicala care se recomanda simplu " sunt doctorul X ..."mentionind doar meseria , nu titlurile pe care le detinea.
Altceva este cind secretara face legatura. Vom fi socati , fara doar si poate , sa auzim la telefon " Sunt directorul general al firmei ... ". In schimb , este normal ca secretara sa sa spuna : " Aveti legatura cu domnul director general Popa ".
Experienta ne dovedeste ca avem de-a face si cu situatii neplacute. Persoane care nu au habar de elementarele reguli ale unei purtari civilizate spun rastit " Alo , cu Elena " , de pilda.
Daca din intimplare am gresit un numar de telefon , trebuie sa ne cerem scuze. Cu toate acestea deseori ni se raspunde injurios. Este o purtare incompatibila cu statutul de om civilizat , asa ca sa ne abtinem sa ne purtam la fel vreodata.
SITUATII IN CARE SE RECOMANDA SA NU FOLOSIM TELEFONUL
Sunt situatii in care nu se recomanda sa folosim telefonul. De pilda , nu se adreseaza prin telefon o invitatie la o masa festiva - receptie , logodna , nunta , botez. De regula recurgem la invitatii scrise. De asemenea , nu se transmit prin telefon condoleante , ci personal sau in scris.
In viata suntem pusi adeseori in postura de solicitanti. Vom telefona numai pentru a stabili o intilnire sau o audienta. Sansele noastre cresc daca ne expunem problema personal.
MICI NEGLIJENTE TELEFONICE
Sa avem grija sa tinem receptorul corect pentru ca altfel nu ne vom auzi bine. Daca o convorbire telefonica se intrerupe , va suna din nou cel care a chemat si nu celalalt. Cautindu-se reciproc in acelasi timp , telefonul va suna ocupat la nesfirsit.
La sfirsitul fiecarei convorbiri , sa ne asiguram ca am pus bine receptorul in furca , altfel rupem orice legatura cu lumea exterioara si pot surveni o multime de necazuri.
TELEFONUL ALTCUIVA
Convorbirea de la o cabina publica sau de la telefonul unei alte persoane , difera de cea de acasa – in primul rind ca durata , dar si ca subiect. Conversatiile lungi dau nastere la cozi interminabile in fata cabinelor publice , constituind o sursa inepuizabila de nervi.
Nu trebuie sa ne folosim de telefonul altcuiva decit pentru a face o comunicare scurta. Faptul ca i-ai cerut gazdei permisiunea de a da un telefon , nu te indreptateste sa sa-ti rezolvi toate problemele pe aceasta cale si nici sa uiti unde te afli.
Nu raspundeti la relefon intr-o casa straina decit daca va roaga gazda.
Daca ramineti singur intr-un birou sau intr-o locuinta straina nu veti telefona decit in caz de axtrema urgenta si ii veti comunica acest lucru propietarului de cum intra pe usa.
Tentatia de a face o " mica economie " dind telefon in provincie trebuie inlaturata din principiu si nu de frica de a fi descoperiti.
Principiile noastre aplicate in viata si nu vorbele ramin singurele criterii dupa care suntem judecati de cei din jur.
Telefonul este cel mai potrivit mijloc de a-ti anunta vizita intr-o casa. Evitati sa le faceti o " surpriza ", chiar si rudelor ! Daca nu au telefon , gasiti o alta modalitate de a va anunta. In orice caz , nu mergeti nicaieri fara sa dati telefon in prealabil.
Labels:
TELEFONUL
Subscribe to:
Posts (Atom)