CORESPONDENTA

CORESPONDENTA
BUNELE MANIERE - NEGRU PE ALB - SCRISOAREA



Pe vremuri a scrie o scrisoare era o adevarata arta, iar scrisoarea o placere nu numai pentru cel care o scria, ci si pentru cel care o primea. Astazi , doar scriitorii, artistii - in general - si indragostitii mai scriu cu pasiune scrisori. In iuresul unei existente trepidante , majoritatea oamenilor prefera telefonul , faxul sau telexul pentru transmiterea unor informatii. Cu toate acestea constatam cu totii ca scrisorile nu au disparut din viata noastra , dovedindu-si utilitatea dintotdeauna. Datorita perfectionarii mijloacelor de transport , scrisorile ajung astazi in timp record in cele mai indepartate colturi ale lumii incit nu faptul ca mesajul pe care-l transmitem ajunge cu intirziere ne face sa nu mai scriem... Ceea ce ne lipseste este interesul si uneori talentul de a transmite ideile intr-o forma eleganta. Si nu in ultimul rind ... lenea. Intr-adevar , o scrisoare trebuie sa exprime o gindire clara , coerenta , redactata intr-un stil ales. Chiar si scrisul trebuie sa fie ingrijit pentru a nu da dureri de cap celui care o citeste. Toate acestea presupun sa ne rezervam un timp special pentru corespondenta , pentru alegerea hirtiei si a plicului, terminind cu expedierea scrisorii prin posta. Cui nu i s-a intimplat sa descopere dupa multe zile o scrisoare neexpediata dar de la care asteapta cu nerabdare raspuns? Vom vedea ca trebuie sa stim citeva lucruri importante despre scrisoare in general pentru a putea vorbi despre bunele maniere care trebuie sa guverneze si acest mod de a ne " prezenta " in fata cuiva , indiferent ca este vorba despre o persoana apropiata sau despre una oficiala.

Exista desigur si scrisori pe care suntem obligati sa le scriem , ceea ce reprezinta un supliciu. Dar tocmai aceasta dificultate pe care trebuie s-o invingem da mai mare valoare scrisului si va face scrisorile mai pretioase decit un schimb de replici telefonice. Chiar cei care se pling de lipsa de timp nu scapa de datoria de a raspunde scrisorilor primite. Sa intirzii prea mult cu un raspuns inseamna o desconsiderare a corespondentului. Din aceasta intirziere pot sa rezulte animozitati , pierderea relatiilor sociale sau comerciale , si de aici grave incurcaturi personale sau financiare. Prin urmare , chiar daca avem motive de a intirzia un raspuns trebuie sa confirmam primirea scrisorii. Exista insa si situatii in care putem sa intelegem de ce nu ni se raspunde. Este cazul indragostitului fara speranta ce bombardeaza literalmente cu scrisori o tinara ce nu-i impartaseste sentimentele sau cazul grafomanilor , cunostinte intimplatoare care ne trimit misive , uneori interminabile, total neinteresante.

Scrisorile exista in viata noastra si sunt necesare in toate situatiile. Exista scrisori de afaceri dar si scrisori de prietenie , de dragoste , unele pline de ura , de disperare , de speranta. In toate insa se va pastra stima fata de destinatar si nu numai in formulele de politete ci mai ales prin formularea gindului clar , in termeni adecvati textului. Pentru a atinge acest scop nu putem indica formule , reguli , pentru ca de fapt fiecare scrisoare depinde de cultura , caracterul si educatia celui care o scrie.

Exista totusi doua conditii : acordul dintre continutul scrisorii si stil precum si un efort minim pe care trebuie sa-l faci pentru a te exprima pe intelesul destinatarului.

Cind scriem sa ne imaginam ca aceste rinduri ar putea fi publicate (sa zicem) si ca ar putea fi citite de catre necunoscuti. Oricit de intima ar fi o scrisoare, nu trebuie sa fie compromitatoare pentru nimeni. Chiar daca avem unn conflict cu cineva si alegem aceasta cale pentru a-l rezolva simtind nevoia de a-i spune citeva cuvinte care sa-l usture - ca un "brusture", ne vom abtine. Sa nu uitam ca se compromite intotdeauna cel care foloseste cuvintele urite si nu cel care leciteste!


SECRETUL CORESPONDENTEI



Curiozitatea tine de natura omului - nimeni nu este complet scutit de ea , dar ea nu ne da dreptul sa devenim indiscreti si , in nici un caz , sa atentam la secretul corespondentei. Cind pui o scrisoare inchisa la posta inseamna ca te protejezi in mod legal impotriva deschiderii ei. Ai dreptul de a urmari in justitie pe cel care iti deschide scrisorile. Este unul dintre cazurile cind legea coincide total cu regulile bunei cuviinte. Se intelege de la sine ca citirea corespondentei adresate altei persoane constituie un grosolan abuz de incredere si o imixtiune intolerabila in viata acesteia , chiar daca este vorba de soti , parinti , copii. Gestul acesta poate avea uneori urmari grave si imprevizibile in relatiile de pilda dintre parinti si copii. Este cu totul altceva sa ceri voie sa citesti o scrisoare si sa ti se permita s-o faci !


ASPECTUL CORESPONDENTEI



Aprecierea unei scrisori incepe prin impresia pe care ti-o creeaza de la inceput , prin hirtia folosita, dispunerea in pagina, grafie , acuratete. Abia dupa acest examen incepe lectura. O scrisoare al carei aspect este ingrijit cistiga automat bunavointa destinatarului care va fi mai receptiv fata de continut - gata sa primeasca o veste , sa accepte o cerere, sau pur si simplu sa se gindeasca cu placere la expeditor.

Hirtia este un element foarte important si aspectul unei scrisori depinde in mare masura de ea. Desi suntem in era ambala jelor policrome , a fotografiei in culori ,nici o hirtie nu este mai potrivita decit cea de un alb imaculat. Hirtia de scrisori nu este niciodata liniata ,suprafata ei este neteda si marginea taiata drept. Se intelege ca plicul va fi de aceeasi calitate si culoare si de o marime potrivita ( este bine ca hirtia sa fie impaturita doar de doua ori ). In mod obisnuit se scrie numai pe o parte a colii. Daca avem o hirtie de buna calitate , putem scrie pe ambele fete, chiar daca prezentarea va avea putin de suferit.

Se recomanda ca o scrisoare sa fie scrisa de mina – este dovada in plus a consideratiei fata de destinatar.Se intelege de la sine ca ar fi bine sa fie scrisa cu cerneala , deci cu stiloul. Dupa cum vedeti, pledam pentru frumos si buna cuviinta. Nimic extravagant sau intimplator in modul in care intelegem sa ne transmitem gindurile la distanta. De aceea - in mod firesc - si cerneala trebuie sa intregeasca imaginea de mai sus. Deci, cerneala albastra sau neagra. In nici un caz , rosie , verde , mov !

Dar sa nu fim prea formalisti. De o buna bucata de vreme pixul a detronat stiloul. O scrisoare scrisa cu pixul nu va fi , in nici un caz , primita mai prost decit una scrisa cu stloul. Trebuie sa recunoastem totusi ca scrisul nostru este mai frumos si , totodata mai personal daca folosim stiloul. Creionul la rindul lui. Pentru ei exista pixuri cu mina de creion

O scrisoare batuta la masina va fi lipsita de acea nota personala despre care am vorbit. Ea este rezervata, aproape in exclusivitate, relatiilor oficiale. Autoritatilor sau partenerilor de afaceri ne vom adresa aproape obligatoriu printr-o astfel de scrisoare. Dar scrisul la masina este mai rapid decit cel de mina, lucru ce trebuie speculat, astazi cind timpul este mai pretios ca oricind. Deci nu este nepoliticos sa trimiti scrisori personale, batute la masina.

Sunt situatii in care nu vom folosi niciodata masina de scris. Felicitarile de orice fel, multumirile, scuzele, condoleantele se scriu de mina si, cu atit mai mult, scrisorile de dragoste. Va imaginati ce impresie ar face asupra iubitei o scrisoare batuta la masina, desi exista exceptii si de la aceasta regula... Important este ca ele sa fie lizibile si trebuie sa recunoastem ca daca facem un mic efort lucrul acesta este posibil.

Punerea in pagina a textului are rolul ei in aspectul unei scrisori. Nu scriem cum ni se nazare, fara data, fara titlu, fara alineate oricit de grabiti am fi. Astfel, vom incepe o scrisoare prin a pune localitatea si data (ziua, luna, anul) in dreapta sus. La mijlocul paginii, central, la citiva centimetri de marginea de sus, vom scrie formula de introducere :"Dragii mei","Draga mea" sau " Stimata doamna X ". Exista diverse nuante in folosirea cuvintului " drag , draga " cu variantele pe care le comporta "scump, scumpa"," iubit, iubita" etc . Astfel, este o deosebire intre " Draga prietena " si " Prietena mea draga ", dintre " Draga tata " si " Tata drag " ... Formulele de alint de genul " Draga mea turturica adorabila " sau "Pisoiasul meu scump cu smintinica pe botic " pot fi scrise intr-un anume moment al vietii si intr-o anumita stare de spirit. Dar s-ar putea ca peste ani de zile cuvintele sa vi se para chiar dumneavoastra ridicole. O scrisoare chiar intima nu trebuie sa depaseasca anumite limite de decenta, din nenumarate motive.

Oricum, titlul incepe cu litera mare si se desparte de restul textului prin virgula, apoi se incepe scrisoarea tot cu majuscule. Alineatele sunt mai retrase cu 2-3 cm si incep cu litera mare. Alineatele sunt necesare cind trecem de la un subiect la altul sau de cite ori formulam o noua idee. Sa nu ni se para un amanunt - e foarte important! Ordinea paginilor este cea fireasca : 1 ,2 , 3 , 4. Este bine ca acestea sa fie numerotate pentru a nu crea confuzii in succesiunea ideilor.

Cit priveste textul propriu zis , nu trebuie sa abuzati de semne de exclamare sau de intrebare , dupa cum nu este cazul sa subliniati cuvinte sau fraze intregi - e dovada ca nu aveti incredere in discernamintul celui caruia i-ati adresat scrisoarea.

De asemenea , se cuvine sa fiti atenti la simetria rindurilor - alegeti o hirtie alba , dar daca nu puteti scrie drept, puneti dedesuptul ei un sablon sau rescrieti scrisoarea.

Dupa ce ati terminat scrisoarea, nu reveniti cu prea multe P.S.-uri (" post scriptum " ). Doua sunt suficiente:P.S. si P.P.S.

Semnatura se pune in dreapta, jos, dupa o formula politicoasa, amicala sau afectouasa - in functie de relatia pe care o aveti cu cel caruia ii scrieti. Exista formule consacrate, in special in scrisorile oficiale : " Al d-voastra, cu deosebit respect, inginer Dan Popa " sau " Va rog sa primiti inca o data multumirile mele , inginer Dan Popa ". Daca scrisoarea e batuta la masina , este obligatoriu s-o semnati de mina cu numele intreg, in semn de consideratie.

Retineti ca textul trebuie incadrat in pagina , lasind o margine de cca 3 cm pe care e bine sa nu scrieti nimic.

Si acum sa punem scrisoarea in plic. Hirtia se pliaza o data , cel mult de doua ori, in functie de marimea plicului. Acesta trebuie sa fie de aceeasi culoare cu hirtia pe care am scris. Este necesar ca adresa destinatarului sa fie completa : nume si prenume , strada ,numar , bloc , scara , etaj, apartament, codul postal, localitatea , judetul (departamentul ). Pentru scrisorile pe care le expediati in strainatate respectati uzantele fiecarei tari. Numele expeditorului nu trebuie sa lipseasca (din diverse motive s-ar putea sa vi se returneze scrisoarea ). Locul lui este fie pe fata plicului, in stinga, sus, fie pe spatele acestuia, in triunghiul care inchide plicul.

Timbrele trebuie sa aiba valoarea ceruta in functie de locul de destinatie. Ele se lipesc in dreapta sus, unul linga altul pe orizontala. Pentru strainatate alegeti timbre dintr-o anumita emisiune in locul valorilor curente. Suntem siguri ca le veti produce o bucurie prietenilor colectionari.

Ultimul "pas" in trimiterea unei scrisori este introducerea ei in cutia postala. Daca nu aveti timp s-o faceti si apelati la cineva, regula cere ca, in semn de incredere, sa i-o dati deschisa. Aceeasi regula presupune ca persoana respectiva sa o lipeasca in fata dumneavoastra. Daca trimitem scrisoarea prin personalul hotelului sau prin oameni de serviciu le-o inminam inchisa.



CARTEA DE VIZITA , CARTEA POSTALA , VEDEREA , TELEGRAMA



Chiar si pentru scurte comunicari este de preferat sa scrieti o scrisoare. Totusi este admis sa recurgeti si la o carte de vizita, daca textul este foarte scurt de exemplu cind raspundeti unei invitatii sau unei felicitari, cind transmiteti salutari sau cind recomandati pe cineva cuiva.

Cartea postala simpla este din ce in ce mai rar folosita in corespondenta pentru ca poate fi citita de catre oricine. Vederea insa, datorita frumusetii imaginii, este facuta sa bucure privirea tuturor. Spatiul rezervat scrisului ne obliga sa ne rezumam la citeva idei. Cel mai bine ar fi ca acestea sa se refere la imaginea propriu-zisa evitindu-se platitudinile de genul " un strop de mare si o raza de soare va trimite de pe minunatul litoral romanesc Adina ". Lipsa de inspiratie si, de fapt, dezinteresul pentru gestul facut se traduce prin texte stereotipe :" Salutari din Vatra Dornei - familia Popescu " sau " Toate cele bune de pe minunatele plaiuri romanesti..."(si pe verso e o imagine cu un buchet de flori sau mai rau, cu...doi iepurasi). Oricum, sa nu scriem oblic. E inestetic, chiar daca unii cred contrariul.

Iata ca ajungem si la alegerea vederilor, care nu trebuie sa fie un act gratuit ci un act de cultura. Ne vom opri la acele imagini care sunt semnificative pentru locurile pe care le vizitam, gindindu-ne si la faptul ca uneori le trimitem unor colectionari. Chiar daca Turnul Eifel este imaginea emblematica a Parisului sa nu uitam ca ea a devenit ultrabanala. De pilda, daca vizitam un muzeu sa alegem reproduceri ale capodoperelor care ne-au impresionat in mod deosebit, iar pe verso sa le comentam. Sa recunoastem ca asta presupune sa ne documentam, dar merita sa facem acest efort intelectual.

Telegrama, cu variantele ei faxul si telexul, este indicata in toate cazurile in care trebuie transmisa o comunicare deosebit de urgenta. O telegrama nu trebuie sa cuprinda cuvinte inutile, dar nici sa fie criptica dintr-o economie exagerata, deoarece s-ar putea ca destinatarul sa nu inteleaga mesajul. Reititi schita Telegrame de I.L.Caragiale dar si ciorna telegramei dumneavoastra s-ar putea sa va amuzati copios.


CE NU TREBUIE SA FIE O SCRISOARE



Nu se trimit niciodata scrisori anonime. Cu toate ca unele voci sustin ca sunt utile, este necesar sa renuntam la acest obicei care denota o totala lipsa de caracter.

Nu se incep toate alineatele cu "eu".

Vom amina intotdeauna sa trimitem o scrisoare de amenintare sau injurioasa, in speranta ca vom renunta sau ca vom adopta un ton pe care nu-l vom regreta mai tirziu.

Sa nu dramatizam incidentele minore, sa nu exageram cu comentariile pesimiste asupra evolutiei unei boli sau asupra situatiei noastre financiare. Faptele marunte nu intereseaza decit rudele apropiate si pe de alta parte sa ne gindim ca "drama" frigiderului stricat se va fi rezolvat de mult pina vom primi raspunsul, iar de raceala nici nu ne vom mai aduce aminte! In general, sa nu ne lamentam in permanenta dar nici sa nu ne laudam excesiv. Orice exagerare indiferent de subiect, este nepotrivita. Sa nu uitam ca e posibil ca scrisoarea noastra sa cada in miinile altcuiva, asa ca trebuie sa evitam sa dam amanunte care s-ar putea intoarce impotriva noastra sau de care ne-ar fi rusine peste un timp.


MODELE DE SCRISORI



Dam mai jos citeva exemple de scrisori: una particulara si trei scrisori oficiale, necesare obtinerii unui serviciu. Aceste scrisori vor fi insotite de un C.V.

ACEST TEXT VA FI SCRIS CU LITERE DE MINA, IN STINGA; IN DREAPTA, O ADRESA.

LEGENDA : COMENTAREA UNEI VEDERI -



SCRISOARE PARTICULARA :



15.03.94,

DORTUNG

Dragii nostri,

Am ajuns de o zi la D. , un orasel frumos si foarte ploios. Se zice ca este soare cam odata pe an. Drept urmare ne-am cumparat in sfirsit o umbrela in folii colorate. Tocmai am vizitat castelul din forografie. Dupa cum se vede, acesta este "Roter Saal" si pe pereti se afla portretele familiei nobiliare care a construit castelul. In usa pe care o vedeti ne-a intimpinat insusi printul - un domn foarte dragut - de meserie print !

Acum suntem intr-o cafenea ca sa ne adapostim de ploaie, si in jurul nostru sunt numai doamne in virsta care isi beau cafeaua de la ora 5.

Va sarutam si va mai scriem,

Ioana si Andrei.





Modele de scrisori de cerere de serviciu



1) M.Patru

Institutul de Cercetari Atomice, str. Izvor nr. 12 sect. 5, str. Negustori nr. 6 sect. 2, cod 75114 Bucuresti

Bucuresti , 22 mai 1994



Domnule Director,

In urma anuntului dumneavoastra din ziarul "Romania libera" din 10 mai 1994, va trimit alaturat un curriculum vitae. Raspund acestei solictari deoarece cred ca experienta mea corespunde cerintelor postului oferit.Pe de alta parte, activitatea institutului dumneavoastra ma intereseaza foarte mult si pentru ca deschide posibilitati de viitor. De asemenea, v-as ramine obligat daca ati binevoi sa-mi acordati un interviu la o data cit mai apropiata, pentru a discuta mai bine eventuala mea angajare. In asteptare, cu aceasta speranta, va rog sa primiti domnule director, expresia sentimentelor mele de respect.
Mihai Patru


CURRICULUM VITAE



Mihai Patru

Nascut la : 30 ian 1964

Adresa: str. Izvor nr. 12 sect 5, cod 75114 Bucuresti

Telefon : 2493107

Celibatar, stagiul militar satisfacut. Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Facultatea de electronica, promotia 1988; cu media 9,98


EXPERIENTA PROFESIONALA



5 ani inginer proiectant la Centrala Nucleara Cernavoda



LUCRARI PUBLICATE



Studii pe teme de specialitate in revista "Era atomica", doua dintre ele au fost traduse in revista "Newsweek".



LIMBI STRAINE



Engleza : foarte bine

Franceza : satisfacator

Italiana : satisfacator


IN PREZENT



Inscris la doctorat din anul 1992





PASIUNI



Pescuit, sah





2) I.Vasilescu

S.C. Construct S.A., str. Brazi nr. 2,

Sacele, cod 5149 Brasov , jud. Brasov


Sacele , 20 apr. 1994



Domnule Director,



In urma anuntului dumneavoastra din ziarul "Curierul national" din 11 aprilie 1994, va trimit alaturat un curriculum vitae.

Va rog sa-mi fixati o data la care ma pot prezenta pentru a va expune motivele care ma determina sa solicit acest post.

Va multumesc anticipat si astept raspunsul dumneavostra.



Ion Vasilescu


CURRICULUM VITAE

Ion Vasilescu

Nascut la : 28 iunie 1960

Adresa : str. Brazi nr. 2, cod 4113 Sacele, jud. Brasov

Starea civila : casatorit, am in intretinere trei copii minori

Stagiul militar : satisfacut



STUDII



Liceul Industrial de Constructii Brasov, 10 clase curs de calificare cu durata de 2 ani, specialitatea zidarie

EXPERIENTA PROFESIONALA ( conform " cartii de munca " )



2 ani Santierul de Constructii Sacele 1976-1978, 1980-1990 sef de echipa la Intreprinderea de Gospodarie Comunala si Locativa (ICGL) Brasovb din 1990 maisrtu zidar la S.R.L. Codlea. Precizez ca am lucrat in tot acest timp si ca zugrav, faianter si vopsitor



LIMBI STRAINE



Germana : bine





3) M. Popescu,

Impex S.R.L., str.

Camelia nr. 14 sect. 3,

cod 13112 Bucuresti



Domnle Director,



Raspund la anuntul publicat in "Romania libera" din 14 martie 1994 prin care se ofera mai multe posturi de secretara. La virsta de 37 de ani, consider ca am suficienta experienta, simtul responsabilitatii, fiind un om activ, cu spirit de initiativa. Echilibrata si calma iubesc organizarea.

Am lucrat ca secretara a unui mare liceu si in paralel am avsolvit cursuri de operator P.C. si marketing, iar in prezent lucrez la o mica firma particulara. Astazi, dorind sa-mi cunostintele nou obtinute, precum si experienta anterioara, as fi interesata sa lucrez intr-o interprindere de anvergura firmei dumneavoastra, ca secretara sefa la oricare dintre compartimentele import - export, financiar, marketing.

Anexez curriculum vitae solicitat in anunt, urmind ca actele sa le prezint la data desfasurarii concursului, deoarece aceasta data nu a fost precizata in anunt, va rog sa binevoiti sa-mi comunicati in timp util cind va avea loc concursul si conditiile lui de desfasurare.

Cu multumiri,

Maria Popescu.


CURRICULUM VITAE



Maria Popescu

Adresa : str. Camelia nr. 14, sect. 3, cod 14926 Bucuresti

Telefon : 6149910

37 ani, casatorita, 2 copii : un baiat in virsta de 12 ani la liceul de muzica " George Enescu " si o fata de 10 ani eleva la liceul " Tonitza "

Sotul : inginer electronist la Institutul de Cercetari Atomice.



STUDII



Absolventa a Liceului de Filologie-istorie "Iulia Hasdeu" promotia 1976. Cursul de marketing cu durata de un an absolvit in 1991. Curs de operator P.C. cu durata de sase luni absolvit in 1992.



ACTIVITATE PROFESIONALA



1976-1980 : secretara adjuncta la Liceul Industrial " Pipera ".

1980-1990 : secretara sefa la acelasi liceu

1990-1994 : secretara a directorului firmei "AuDaMi" S.A.



EXPERIENTA



Buna cunoastere a utilizarii calculatorului (MSDOS, WORD PERFECT 5.1, WINDOWS, WORD, COREL DRAW, LOTUS 123).

Usurinta in exprimare (oral si scris) si in relatiile cu publicul.



LIMBI STRAINE

engleza : bine

franceza : satisfacator

TELEFONUL

TELEFONUL - UN FLAGEL SAU O BINEFACERE ?
CUM TREBUIE SA SE DESFASOARE O CONVORBIRE TELEFONICA



Au trecut aproape o suta douazeci de ani de cind Alexander Graham Bell ( 1847 - 1922 ) a construit primul telefon utilizabil ( 1876 ). Astazi existenta noastra este de neconceput fara telefon. Aceasta inseamna ca telecomunicatiile ocupa un loc primordial in afaceri , in relatiile noastre familiale , amicale , sociale.

Nici unul din noi , cind ridicam de zeci de ori pe zi receptorul , nu ne gindim ca aceast aparat este o o inventie minunata. Dar nu trebuie ca tehnica moderna si confortul oferit de ea sa ne faca sa uitam statutul nostrum de oameni bine crescuti.

Buna educatie este necesara si cind vorbim la telefon , chiar daca este vorba despre cea mai nesemnificativa conversatie. Cind suna telefonul , trebuie sa raspundem cel mai tirziu dupa cel de-al cincilea apel. De asemenea , cind chemam pe cineva nu vom lasa aparatul sa sune mai mult de cinci ori decit in cazuri speciale.
Modul in care incepe o conversatie telefonica difera de la o tara la tara si se inscrie intr-un adevarat " cod ".

De pilda in Germania , Franta , Anglia , in momentul ridicarii receptorului , cel solicitat isi spune automat numele si asteapta un raspuns. Cel care a sunat isi declina numele si el. La noi , s-a stabilit regula ca cel care suna sa se prezinte , dupa ce , obligatoriu , a spus " Buna ziua ! " , " Buna seara " sau " Ma scuzati ca va deranjez , sunt Maria Ionescu , pot sa vorbesc cu ... ". Daca este vorba de o conversatie pe teme de serviciu , nu ne vom spune numai numele ci si profesia "

Sunt inginerul Dan Ionescu si as dori sa vorbesc cu ...". Sa evitam deci situatia extrem de neplacuta ca nedeclinindu-ne identitatea de la inceput sa fim chestionati " Dar cine intreaba ? Sa vad daca este ... ! " Chiar daca persoana pe care o cautam lipseste , nu vom scapa de senimentul penibil ca aceasta ne evita.

Omniprezenta expresia " Alo " trebuie sa fie urmata de numele persoanei care telefoneaza. Sa precizam ca este o grosolanie ca un barbat care cere la telefon o femeie sau o femeie care cere la telefon un barbat sa nu se prezinte sotului , respectiv sotiei acestuia.

Regula generala este ca cel care a sunat sa puna capat discutiei , in afara cazului in care interlocutorul sau are motive serioase s-o faca. Exista o anumita uzanta si in a pune receptorul in furca. Amindoi fac lucrul acesta cu grija , fara a-l trinti. Recomandare nu este atit de gratuita precum pare. Pe linga faptul ca am comite o impolitete , am putea bloca linia telefonica.

Nu exista decit putine exceptii de la obligatia de a saluta - apelurile in caz de urgenta : pompieri sau salvare.
In viata de zi cu zi , ne confruntam cu situatii in care nu este nevoie sa ne recomandam : convorbirile cu membrii familiei sau cu prietenii apropiati care ne recunosc dupa voce. De asemenea , nu este cazul se ne spunem numele cind cerem o informatie la un oficiu telefonic , la centrala unei institutii , la banca , gara , aeroport.

Daca pina acum ne-am referit la formulele de adresare si la cele de incheiere intr-o convorbire telefonica , este firesc sa abordam si problema duratei acesteia. Este de dorit ca ea sa fie cit mai scurta. sa nu uitam ca telefonul a fost inventat pentru transmiterea rapida , la distanta , a unor mesaje importante.

A discuta la nesfirsit despre cele mai banale subiecte a devenit o adevarata " boala " a zilelor noastre. Daca avem mai multe de spus sa alegem calea epistolara sau ne fixam o intilnire.

Cum procedam cind avem pe cineva in vizita si suna telefonul ? Daca sunt scurte comunicari le primim linistiti si dam relatiile cerute foarte pe scurt , dar fara sa fim nepoliticosi. Ne cerem apoi scuze fata de musafiri ca si fata de cel care ne-a sunat.

Este inadmisibil sa purtam o lunga conversatie telfonica de fata cu persoane straine. Vom spune interlocutorului nostru care este situatia si vom amina convorbirea. In nici un caz nu vom spune : " Te sun eu peste zece minute " daca cel venit in vizita nu si-a manifestat dorinta sa plece imediat. Este o gafa. Oricit de mult ne intereseaza persoana de la telefon are prioritate persoana venita in vizita.

Se intimpla ca fara voia noastra sa asistam la o convorbire telefonica strict confidentiala. Daca persoana care a vorbit nu deschide o conversatie pe aceasta tema nu o vom face nici noi. Nu vom intreba cine a fost ? ce dorea ? de ce esti suparat ? Ne prefacem ca nu am auzit nimic. Nu este o dovada de ipocrizie ci de tact si politete.

Un om bine crescut nu vede ceea ce nu trebuie sa vada , nu aude ceea nu a fost spus pentru urechile sale si nu comenteaza ceea ce nu a vazut si nu a auzit. La rindul ei gazda nu va relata pe larg conversatia avuta. S-ar putea ca cei de fata sa nu fie deloc interesati , ci va spune ceva de genul - nu era nimic important , sau - probleme , se rezolva ... Isi va cere scuze ( pentru ca a vorbit la telefon in prezenta altora) si cu asta discutia se incheie.

Sa avem grija si cum raspundem la telefon. Cind suntem ocupati , curge apa in cada , se prajeste ceva pe foc , nu ne repezim la primul semnal ci oprim tot ce ar putea provoca mici " catastrofe " si raspundem calm , potolit , fara a-i reprosa prietenului ca din cauza lui am inundat vecinii ! Si cum unele activitati nu pot fi intrerupte , este de preferat sa nu raspundem la telefon.

Nimic nu ne indreptateste sa-i lasam celui care ne cauta impresia ca ne-a deranjat taindu-i vorba cu un : " Spune repede , ma spalam pe cap ". La rindul nostru , cind telefonam nu vom incepe o convorbire cu reprosuri : " Unde umblati ? Va caut de trei zile ... ". Este suparator ! Am auzit un raspuns amuzant din partea unei persoane astfel apostrofate : " De ce nu-mi telefonati cind sunt acasa ?! "

Cind trebuie sa telefonam ?

Nu exista o regula generala dar trebuie sa avem grija sa n-o facem nici prea devreme , dimineata , nici prea tirziu , seara. In principiu , este bine sa cunoastem programul de viata al prietenilor nostri , si sa-l respectam , nederanjindu-i.

Cine tine sa aiba liniste , sa studieze sau sa se odihneasca isi ia masuri de precautie : va scoate de pilda telefonul din priza pentru scurt timp. Robotul , care incepe sa se generalizeze si la noi ne scoate din impas daca avem de primit mesaje importante sau daca , pur si simplu , vrem sa stim cine ne-a cautat intre timp.

Ce facem cind nu ne raspunde la telefon persoana pe care o cautam ci altcineva ? Bunul simt ne obliga sa-I adresam citeva cuvinte interlocutorului nostru , mai ales daca il cunoastem. Pe scurt , il salutam , spunem cine suntem si ce vrem , ne cerem scuze ca-l deranjam , apoi ii multumim pentru informatiile pe care ni le da.

Pledam aici pentru bunele maniere. Asa ca in cazul in care noi ii dam relatii celui care telefoneaza , nu vom spune niciodata : " Esti chemat la telefon " sau " Pisalogul de Popa te cheama la telefon ". E o gafa ! Sa ne obisnuim sa fim politicosi chiar daca nu suntem auziti de " pisalogi " sa spunem firesc " Radule , te cauta domnul Popa la telefon ".

Spuneam ca in relatiile de serviciu nu trebuie sa uitam sa ne spunem si profesia : " Sunt inginerul Popescu si as dori sa vorbesc cu domnul ... ". Asta nu inseamna sa ne etalam cu ostentatie functia. Am intilnit o somitate din lumea medicala care se recomanda simplu " sunt doctorul X ..."mentionind doar meseria , nu titlurile pe care le detinea.

Altceva este cind secretara face legatura. Vom fi socati , fara doar si poate , sa auzim la telefon " Sunt directorul general al firmei ... ". In schimb , este normal ca secretara sa sa spuna : " Aveti legatura cu domnul director general Popa ".
Experienta ne dovedeste ca avem de-a face si cu situatii neplacute. Persoane care nu au habar de elementarele reguli ale unei purtari civilizate spun rastit " Alo , cu Elena " , de pilda.

Daca din intimplare am gresit un numar de telefon , trebuie sa ne cerem scuze. Cu toate acestea deseori ni se raspunde injurios. Este o purtare incompatibila cu statutul de om civilizat , asa ca sa ne abtinem sa ne purtam la fel vreodata.

SITUATII IN CARE SE RECOMANDA SA NU FOLOSIM TELEFONUL

Sunt situatii in care nu se recomanda sa folosim telefonul. De pilda , nu se adreseaza prin telefon o invitatie la o masa festiva - receptie , logodna , nunta , botez. De regula recurgem la invitatii scrise. De asemenea , nu se transmit prin telefon condoleante , ci personal sau in scris.

In viata suntem pusi adeseori in postura de solicitanti. Vom telefona numai pentru a stabili o intilnire sau o audienta. Sansele noastre cresc daca ne expunem problema personal.

MICI NEGLIJENTE TELEFONICE

Sa avem grija sa tinem receptorul corect pentru ca altfel nu ne vom auzi bine. Daca o convorbire telefonica se intrerupe , va suna din nou cel care a chemat si nu celalalt. Cautindu-se reciproc in acelasi timp , telefonul va suna ocupat la nesfirsit.

La sfirsitul fiecarei convorbiri , sa ne asiguram ca am pus bine receptorul in furca , altfel rupem orice legatura cu lumea exterioara si pot surveni o multime de necazuri.

TELEFONUL ALTCUIVA

Convorbirea de la o cabina publica sau de la telefonul unei alte persoane , difera de cea de acasa – in primul rind ca durata , dar si ca subiect. Conversatiile lungi dau nastere la cozi interminabile in fata cabinelor publice , constituind o sursa inepuizabila de nervi.

Nu trebuie sa ne folosim de telefonul altcuiva decit pentru a face o comunicare scurta. Faptul ca i-ai cerut gazdei permisiunea de a da un telefon , nu te indreptateste sa sa-ti rezolvi toate problemele pe aceasta cale si nici sa uiti unde te afli.

Nu raspundeti la relefon intr-o casa straina decit daca va roaga gazda.
Daca ramineti singur intr-un birou sau intr-o locuinta straina nu veti telefona decit in caz de axtrema urgenta si ii veti comunica acest lucru propietarului de cum intra pe usa.

Tentatia de a face o " mica economie " dind telefon in provincie trebuie inlaturata din principiu si nu de frica de a fi descoperiti.
Principiile noastre aplicate in viata si nu vorbele ramin singurele criterii dupa care suntem judecati de cei din jur.

Telefonul este cel mai potrivit mijloc de a-ti anunta vizita intr-o casa. Evitati sa le faceti o " surpriza ", chiar si rudelor ! Daca nu au telefon , gasiti o alta modalitate de a va anunta. In orice caz , nu mergeti nicaieri fara sa dati telefon in prealabil.

ARTA CONVERSATIEI

ARTA CONVERSATIEI

Pericolul care ameninta orice adunare ,in jurul mesei familiale ca si la cel mai select bal este plictiseala. Nici calatoria organizata, nici cel mai fastuos dintre banchete nu scutite de plictiseala. Remediul cel mai sigur împotriva ei este conversatia.

Ce este convsersatia? Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita in toate situatiile? Nu, din nefericire! Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie, iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa urmam un drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul mediu " la carte du tandres " si ale carui principale etape sunt : tactul, discretia, atentia, însufletirea, amuzamentul, cultura, politetea si sinceritatea.

Apar aici, ca in aproape toate manifestarile comun atitudini. Pe de o parte exista unele persoane foarte sigure pe ele, care polarizeaza conversatia, îmbatându-se cu propriile lor cuvinte, vorbind fara încetare si interzicându-le celorlalti orice participare la discutie.

La cealalta extrema, se situeaza a doua categorie: vesnicii tacuti pe care nu ii bântuie nici cel mai, cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si manifeste dezacordul. Vesnicii: " Aveti dreptate sau cum auzim, mai recent: " Corect ! ". Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist: " In orice conversatie sunt doua feluri de indivizi: pisalogii si victimele ".

Arta conversatiei nu se învata ca niste formule matematice ci este dobândita mai degraba ca o limba straina, respectând câteva reguli si exersând-o la nesfârsit. Dam aici câteva dintre aceste reguli, dar numai dumneavoastra sunteti in masura sa le acceptati pentru a va comporta agreabil.

Nici o conversatie generala nu se poate prelungi multa vreme intre zece sau douasprezece persoane. De aceea o gazda trebuie sa-si faca o datorie din a grupa musafirii dupa niste criterii pe care e bine sa le cunoastem. La acest lucru trebuie sa ne gândim inca din momentul in care facem invitatiile.

Veti constata ca cele mai reusite reuniuni sunt acelea in care invitatii au aceeasi profesie sau acelasi ” hobby ". Daca acestia sunt medici vor aborda, fara îndoiala, subiecte de interes comun. De asemenea, daca invitam numai profesori si mai mult decât atât, daca ei sunt si colegi de cancelarie, discutia se va învârti in jurul meseriei pe care o fac cu pasiune.

Sa ne imaginam ca din greseala - caci este sigur o greseala - am invitat si un cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod cert, acestia se vor simti izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua, vor gasi un motiv sa plece.

Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici subiectele medicale, nici cancanurile de spital si nici regulile jocului de " bridge ", de exemplu, care au fost discutate cu aprindere toata seara.

Dar viata ne obliga sa avem si relatii cu oameni cu diverse preocupari. De aceea, de multe ori, invitatiile pe care le facem ne pun in situatia de a fi gazda unor petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia noastra este sa-i antrenam pe cei prezenti in discutii agreabile, accesibile tuturor. Sa nu vi se para o exagerare, dar rolul nostru nu este departe de acela al unui regizor.

Discutia profesionala nu trebuie sa acapareze conversatia pentru ca scopul ei este altul - acela de a afla lucruri noi, de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa înceapa prin relatarea unui fapt divers si sa ajunga la consideratii generale asupra eternelor probleme ale vietii.

Exista însa subiecte care pot fi discutate doar intre prieteni. Unul dintre ele si nu cel mai putin important, este cel al banilor. Daca este permis sa discuti despre pretul unei calatorii, este o gafa sa discuti despre pretul unui cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta. Dar culmea prostului gust este sa te plângi de lipsa banilor, de necazurile din familie sau de la serviciu.

In plus, acest lucru este si inutil - nimeni nu-ti va rezolva problemele ci doar te va compatimi punându-te intr-o situatie umilitoare. O gafa deosebit de grava este sa ceri consultatii unui om de meserie. Nici un bancher nu-ti va indica, gratuit, cel mai bun plasament pentru banii tai numai pentru ca este invitat in aceeasi casa cu tine. Nimic nu-l va constrânge sa-ti dea informatiile pe care firma sa le cumpara cu bani grei.

Cei mai rai dintre toti sunt totusi bolnavii eterni pentru care un medic este oricând binevenit, uitând ca nimeni nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii. In plus, nici un medic nu va fi deloc fericit sa dea consultatii in timpul liber. Cu umor, ar putea reactiona ca medicul vienez devenit celebru prin raspunsul sau dat cu ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie:" Va voi examina cu placere, doamna, binevoiti sa va dezbracati."!

Aproape orice avocat sau profesor poate sa va citeze una sau doua anecdote care ilustreaza mania multor oameni pe care ii întâlnim deseori in societate, de a amesteca viata profesionala cu timpul liber. Banii, grijile familiale sau profesionale, consultatiile de orice fel sunt deci teme de ocolit. De asemenea, discutiile despre politica si religie sunt considerate tabu, deoarece amândoua sunt prea ferm conturate in mintea omului pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare fara riscul de a degenera in cearta.

Si una si cealalta tin de pregatirea, de gândirea omului variind uneori enorm de la o persoana la alta. Totusi, in cazul unor discutii aprinse sa urmam exemplul celor care nu-si pierd cumpatul. În acelasi timp, rolul gazdei sau, in absenta ei, al altui invitat este sa schimbe subiectul.

Sa retinem, în concluzie, ca reusita unei petreceri depinde de talentul gazdei de a-si alege musafirii. Sa nu ne ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cei pe care îi cunoastem, numai ca sa scapam de obligatiile pe care le avem.


ARTA REPLICII SI CONVERSATIA AGREABILA



Trebuie sa fii întotdeauna atent la ceea ce spui, astfel încât sa nu-ti pui interlocutorul în inferioritate, chiar daca esti mai instruit sau mai informat decât el. Asta nu înseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt.

Oricât de paradoxal ar parea, in acest " joc " poti capata reputatia unui coseur stralucit. De ce? Pentru ca a sti sa asculti este o arta dupa cum a te abtine sa dai mereu sfaturi este o dovada de întelepciune. Sa respecti opinia celuilalt, chiar daca difera de a ta deoarece s-ar putea sa fie întemeiata. Asta nu înseamna sa renunti automat la propria opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramâne deschis, iar dialogul unica modalitate de a-l elucida. Nimic nu te împiedica sa-ti sustii ideea în cadrul dialogului creat. Fa-o fara a-ti jigni interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul " Aiurea! ", " Nici vorba! " , " Va înselati!" sau " Ce eroare! ". Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea sa intervina. Astfel, este mai potrivit sa spuneti :

" Iertati-ma, domnule, dar asupra parerii dumneavoastra se mai poate discuta. " In orice caz sa nu ne întrerupem niciodata interlocutorul. Cel care o face este la fel de vinovat ca cel care vorbeste tot timpul. La acest capitol ar fi util sa precizam ca este foarte important si cu cine " conversam ".

Sa nu discutam fara discernamânt cu oricine anumite subiecte, deoarece riscam ca spalatoreasa noastra, o femeie foarte cumsecade altfel, sa umple târgul cu necazurile noastre intime! Daca nivelul conversatiei ne depaseste, nu deschidem gura; cel putin nu riscam sa ne facem de râs! Am asistat la urmatoarea întâmplare amuzanta - într-un grup de intelectuale ce se plângeau de lipsa de spatiu, a nimerit o tânara mai putin scolita care s-a simtit in drept sa intervina: da, aveti dreptate, si la noi e înghesuiala in bucatarie, unul intra, altul iese - e pur si simplu, cum sa va spun ... un trafic de influenta!

COMPLIMENTELE

Micile complimente întretin conversatia ca si micile cadouri, prietenia. Nu este o ipocrizie sa-i faci un compliment stapânei casei asupra gustului bun al mâncarii, chiar daca nu a gatit-o ea. Dar sa-i spui unei femei de saizeci de ani ca ai luat-o drept fiica ei nu este un compliment, ci este o impolitete. Tot atât de nepotrivit ar fi sa-i spui gazdei: " Minunat acest portelan. Cred ca v-a costat destul de mult! "

A face complimente exagerate este o lipsa de tact, dar a cere sa ti se faca, este o dovada de prostie. Întâlnim deseori persoane avide de complimente, iar expresia englezeasca " fishing for compliments " ( pescuind complimente ) le caracterizeaza foarte bine. Cum sa reactionam?

Pur si simplu cu abilitate - evitam sa fim caraghiosi la rândul nostru, acordându-le. Cel avid de complimente va deschide discutia pe o tema care-l avantajeaza. Neintrând noi in " joc ", discutia va deveni monolog si prietenul nostru va sfârsi prin a se lauda singur.

Exista in fiecare dintre noi tendinte de a ne autocaracteriza. Adeseori auzim persoane care se simt datoare sa ne spuna: " Eu sunt un om foarte corect; eu sunt foarte cinstit si discret; eu sunt foarte punctual; eu sunt foarte bun in meseria mea. " Dorind sa ne ofere imaginea totala a " personalitatii " lor o completeaza cu ceea ce vor numi ei " cusururi " : " dar am si defecte: sunt prea bun, prea naiv, prea sincer, prea serios etc "! Sa-i lasam pe ceilalti sa ne precizeze dupa faptele noastre si nu dupa vorbe. Aceasta categorie de oameni nu obtin încrederea celor din jur ci dimpotriva trezesc suspiciuni.

CEEA CE TREBUIE EXCLUS DIN CONVERSATIE

Multi oameni foarte capabili in meseria lor se simt pierduti odata iesiti din cadrul profesional si sufera in societate de un real complex de inferioritate. Pentru acestia, un singur sfat: sa fie atenti la ceea ce se petrece în jurul lor, sa imite sau sa evite ceea ce le place sau nu. Arta conversatiei, cum am mai spus-o, nu se învata dintr-o data.

Sa ne ferim sa tragem concluzii de o banalitate înfioratoare, ca:

" Ah, femeile " sau " Ah, barbatii, toti " " sunt la fel ". Devenim în mod automat ridicoli. Generalizarile de felul " femeile ", " barbatii " , " patronii ", " bogatii " , " saracii ", utilizate excesiv denota o mare saracie spirituala. Dupa câte am trait in acest secol, ar fi de dorit ca o fiinta gânditoare sa nu se mai lase pacalita de aceasta lene spirituala care trage concluzia " Rusii, " " nemtii, evreii sunt de vina ... ". Sa ne amintim de rezultatul pe care l-au avut in istorie aceste judecati inconstiente.

Este evident ca o conversatie nu poate fi sustinuta prin expresii laconice : " Da ", " Nu ". La fel, o replica prost înteleasa nu te autorizeaza sa lansezi un " Ce? ", " Cum ? " în loc de " Poftim ? ". În asemenea situatii poti da mai multa amploare întrebarii spunând: " Cum se numea orasul despre care vorbeati ? ”.

Este permis sa vorbim despre prietenii care nu sunt de fata ? Sigur ca da, dar depinde cum o facem. Se stie ca despre cei care nu sunt de fata se vorbeste întotdeauna cu placere. Dar nu avem voie sa spunem nici mai mult nici mai putin decât daca ar fi de fata. Mai mult decât atât, este necesar sa le luam apararea împotriva denigratorilor. Interventia noastra ne va pune la adapost de orice calomnie, de orice bârfa.

A-i forfeca pe cei absenti este semnul lipsei de caracter chiar daca te ascunzi in spatele unui nevinovat: " Hai sa bârfim un pic !". În plus este un joc foarte periculos, caci informatia ajunge mai devreme sau mai târziu la cei în cauza. Stiind aceasta, înseamna sa fii total lipsit de inteligenta sa o faci, ca doar nu vrei sa ai dusmani de buna voie. Daca este vorba despre prieteni a-i apara devine o datorie de onoare. Abtineti-va sa le transmiteti penibila discutie, alimentând bârfa. Prietenii o vor afla oricum de la altcineva, iar daca nu, cu atât mai bine!

Sa limitezi conversatia la a vorbi despre altii este nu numai o impolitete, dar denota si lipsa de imaginatie. Sa faci mereu afirmatii ironice sau glume atât la adresa celor prezenti, cât si a celor absenti, nu dovedeste ca esti spiritual, ci prost crescut . Daca te-ai simtit bine intr-o societate, dar la proxima ocazie nu mai esti invitat, gândeste-te unde ai gresit, caci ai gresit in mod sigur.

Se poate întâmpla ca unul dintre amatorii de calomnii sau glume proaste sa va aleaga drept ascultator. In acest caz, exista o solutie pe cât de eleganta, pe atât de eficace si care nu necesita decât putin curaj. Sa chemati " victima " sa participe si ea la discutie ar fi o lectie ideala pentru bârfitori. Chiar daca sunteti rugat, nu va amestecati în certurile dintre parinti si copii, între îndragostiti sau intre prieteni. Ei se vor împaca in mod sigur iar dumneavoastra veti deveni tapul ispasitor.

CUM SE ÎNTRETINE SI CÎND SE TERMINA O CONVERSATIE

Despre ce vorbim in societate ? În Europa nu vei trece drept un om cultivat daca te vei limita la discutia despre vreme. În schimb, englezilor le-a intrat în sânge acest subiect pe care-l abordeaza ori de câte ori se întâlnesc. Conversatia despre vreme are, sa recunoastem, anumite avantaje. Este extrem de usor de întretinut, e agreabila si nu risca sa ofenseze pe nimeni . O multime de alte subiecte pot capta interesul a doi sau mai multi invitati, uneori a întregii asistente: arta, literatura, sportul - cu predilectie fotbalul, situatia politica interna sau internationala si repercusiunile sale asupra destinelor individuale; ultima carte aparuta sau ultimul model de masina, calatoriile si proiectele de vacanta.

Cum se întretine o conversatie? Vom avea grija sa nu-l plictisim pe interlocutorul nostru cu o tema de care este strain. Daca nu a citit cartea despre care am început sa vorbim, nu vom insista la infinit povestindu-i subiectul. Ne vom rezuma la a face câteva observatii pertinente recomandându - i-o cu caldura sau cu raceala, de la caz la caz.

Este foarte neplacut sa te lansezi de asemenea, in comentarea ultimului film vazut pe ecrane, daca n-ai retinut decât actiunea. Te vei descurca foarte greu cu formule de genul " El o iubeste pe ea, dar ea l-a parasit " sau " frumos film! M-a impresionat pâna la lacrimi! ". Este important sa te interesezi si sa retii numele actorilor si al regizorului. Vei face o impresie excelenta si toata lumea va avea de câstigat.

De obicei, în orice societate se ajunge si la anecdote. Sa fim atenti pentru ca exista riscul de a povesti aceeasi anecdota acelorasi persoane. O anecdota amuzanta poate sa relaxeze conversatia, cu conditia sa stii când si cum s-o spui. Mai mult! Pentru a fi savurata de cei prezenti, anecdota trebuie sa fie spusa cu mult talent si fara ... a uita poanta! Unii au un talent deosebit de a plasa când trebuie fraze de genul: " Acesta îmi suna ca istoria lui Oscar Wilde care invitat la un banchet ... " sau " I s-a întâmplat ceva asemanator lui Mark Twain când ... " Este suficient ca anecdotele sa se tina lant antrenându-i pe toti într-o adevarata competitie pe aceeasi tema. Si deodata vorbeste toata lumea, rumoarea este generala, iar conversatia risca sa moara. Este momentul în care societatea se împarte în grupuri. Unii domni sunt dispusi sa asculte anecdotele picante, de nepovestit în fata doamnelor, dar un om bine crescut se va abtine sa spuna anecdote decoltate. Oricât de mult si-ar cere scuze, oricât de mult haz ar avea, persoana care le spune se compromite. Ni s-ar putea reprosa ca unora " le sta bine ", ca sunt " irezistibili ". Cu riscul de a parea rigizi, nu suntem de acord cu vorbele tari într-o societate aleasa.

Pentru buna reusita a petrecerii, conversatia trebuie sa ramâna antrenanta iar o gazda trebuie sa stie cum sa o faca sa intervina în dialogul dintre doi interlocutori daca este nevoie, si uneori sa concilieze punctele de vedere divergente.

Un om care stie sa primeasca invitati nu va da niciodata nimanui impresia ca l -a in vitat pentru a ului cu propria lui cultura. Pentru toate receptiile Brillant Savarin a formulat o regula demna de a fi retinuta: " sa inviti pe cineva înseamna sa-i asiguri o stare placuta pentru tot timpul cât va ramâne sub acoperisul tau ".

Se spune ca trebuie sa parasesti o petrecere în momentul în care a ajuns în culmea stralucirii. Este cel mai bun mod de a pastra despre ea o amintire placuta. Constatarea e valabila si când este vorba despre conversatie. Nu exista subiect pe care sa-l poti epuiza si tocmai în aceasta consta farmecul lui. Problema încheierii unei conversatii - ceea ce echivaleaza cu terminarea petrecerii - este foarte importanta.

Ea depinde de musafiri, nu de gazda. Dar din dorinta de a participa în sfârsit si ea la discutii, aceasta poate comite mai multe greseli.

Prima greseala: dupa ce a servit toate felurile de mâncare si toate bauturile, gazda ar vrea sa se bucure de invitatii sai pentru a sta de vorba linistita si trece la " o curatenie generala ", strânge tot, spala toate vasele, scutura fata de masa etc - cu o ostentatie de care nici macar nu e constienta! În mod firesc, musafirii simt in acest moment un semnal de plecare. Acum tot gazda comite a doua greseala: încearca cu orice pret sa-i retina. Se simte jignita, implora, ascunde posete, fulare. Chiar daca dorinta de a pleca a invitatilor nu era ferma, acum va deveni pur si simplu din dorinta omului ce se revolta fata de orice constrângere. Deci cum trebuie procedat? Daca suntem gazde si e o masa festiva, cu invitati importanti, ne vom misca foarte rar si încet, dar eficient. Putem strânge tot ce este în plus, putem schimba scrumierele, dar nu când vrem noi, ci când se iveste un moment prielnic si nu în mijlocul unei conversatii pasionante. Sa nu ne dorim în acel moment ca totul sa fie " pahar ". O casa deranjata în timpul unei petreceri arata foarte bine. Mai avem la îndemâna si cealalta solutie, pe care am mai amintit-o: sa lasam musafirii sa participe la pregatirea mesei pentru desert si cafea. Daca gazda da tonul cu naturalete nimeni nu se va simti jignit si vom observa ca sa fii gazda nu este o corvoada, ci o placere. Bineînteles ca nu e vorba de o reuniune pretentioasa.

În acest caz trebuie sa apelam la un ajutor din afara. Putem de pilda sa chemam femeia care ne ajuta la curatenie pentru a spala vasele si a ne fi de folos la bucatarie. Nu este exagerat sa angajam doi chelneri calificati care vor face îndatoririle gazdei sa fie foarte usoare. În ambele cazuri musafirii vor da acestor persoane mici sume de bani (dar nu prea mici).

Celelalte greseli care pot strica o reuniune reusita sunt comise de invitati. A-ti anunta dorinta de a pleca cu voce tare si tinând mortis sa-ti iei ramas bun de la toata lumea, când vezi ca toti se simt foarte bine, este de neiertat. Sa te retragi discret, sa pleci neobservat transmitând toate cele bune tuturor prin amfitrion este formula ideala. La fel de neplacut este sa insisti cu tot dinadinsul sa se prelungeasca petrecerea, chiar daca simti ca toti ar dori sa fie acasa în pat, sa se odihneasca în sfârsit. S-ar putea sa ai succes, sa se ramâna peste limita, dar amintirea acelei nopti pierdute va provoca multa vreme cosmaruri tuturor, inclusiv gazdei.

IMPORTANTA TINUTEI

Nu putem vorbi despre conversatie - despre arta de a gasi subiecte interesante si de a le sustine cu verva – fara a ne referi la relatia strânsa dintre acestea si felul în care ne prezentam în societate.

Cum mergem, cum ne asezam, cum ne miscam, in timp ce stam de vorba cu cineva? Acest capitol se va referi in special la câteva lucruri pe care ar trebui sa le evitam când stam de vorba. Când suntem in societate nu tinem mâinile in buzunare, dar nici pe solduri si nici la spate. Nu ne agatam de un scaun sau de marginea unei mese si cu atât mai putin de interlocutorul nostru sau de un nasture al hainei sale. Cind ne asezam pe un fotoliu sau pe un scaun, stam drept alegându-ne o pozitie comoda, fara sa ne încrucisam sau sa ne balansam picioarele. Ne vom feri sa ne miscam permanent mâinile si sa ne jucam cu degetele. Nu ne vom apropia prea mult de interlocutorul nostru si nu-l vom atinge in cursul conversatiei, chiar daca ea devine palpitanta. Când vorbim nu ducem la gura nici creionul, nici chibritul si nici scobitoarea.

Daca suntem la masa, facem în asa fel ca sa ocupam un spatiu rezonabil încât sa aiba loc si ceilalti comeseni. Înainte de a vorbi, scoatem tigara din gura, bem fara sa facem zgomot, mâncam în tacere. Dar se cade sa completam aceste reguli generale. Vedem adeseori tinere fete ridicându-si mult fusta deasupra genunchilor mai ales când este cald. Daca fata despre care vorbim este într-adevar atragatoare, lucrul acesta nu este dezagreabil. Totusi, buna cuviinta interzice gesturile prea ostentative si cere de pilda femeilor sa se aseze pe fusta. Industria textila ne ofera astazi tesaturi nesifonabile, pentru ca nimeni sa nu invoce sifonarea drept scuza, pentru gestul atât de neelegant de a-ti ridica fusta când te asezi.

La o receptie, vara, un barbat nu-si scoate haina, fara sa fie invitat sa o faca, iar daca poarta bretele n-o face niciodata. A însoti acest gest de întrebarea: " Îmi permiteti? " este o dovada de proasta crestere, pentru ca faptul este împlinit. Ce gazda ar fi aceea care ar raspunde prompt: " Nu! ".

Într-o societate, de multe ori, gesturile sunt mai importante decât cuvintele. În principiu, legile ospitalitatii obliga gazda sa îndeplineasca musafirilor aproape orice dorinta pentru ca acestia sa se simta cât mai bine. Este însa de datoria invitatilor sa nu abuzeze de aceasta libertate. Oricât de bine crescuta ar fi persoana care ne primeste are si ea o limita a rabdarii. Sa nu o punem în situatia delicata de a deveni nepoliticoasa, silind-o sa ne interzica anumite gesturi.

Ne putem simti într-o casa straina "ca la noi acasa", dar sa nu uitam ca nu suntem chiar acasa! Oamenii sunt prin natura lor egoisti si este normal sa doreasca sa se simta cât mai bine, cu orice pret.

Acestia se vor purta cu dezinvoltura fara a tine prea mult cont de cei din jurul lor. Dar sa nu confundam dezinvoltura cu obraznicia! De aici decurge obligatia musafirului de a cere aprobarea amfitrionului înca înainte de a face anumite gesturi. Nu-l vom pune pe acesta în fata faptului împlinit crezând ca niste cuvinte formale: " îmi dati voie, nu? " rostite ulterior va vor califica drept om bine crescut ci dimpotriva! Vei fi calificat drept ceea ce esti în realitate - un mare badaran.

În tot ceea ce facem în societate important este sa avem simtul masurii. Nimeni nu te va obliga sa stai cu haina pe tine când în casa sunt 30 de grade, nimeni nu-ti va interzice sa dai un telefon scurt, sau sa-ti aprinzi o tigara. Dar este o mare diferenta între cel care a obtinut aprobarea gazdei facând aluzii discrete de pilda:" În casa este foarte cald " sau " Nu mi-am anuntat familia ca întârzii" sau pur si simplu: " În aceasta casa se fumeaza? " - si cel care îsi scoate degajat haina de cum intra în casa, se repede la telefon si nu-l mai lasa din mâna sau îsi aprinde tigara de la tigara într-o camera unde sunt copii sau persoane bolnave.

Poate gazda nu va spune nimic dar nu este greu sa ne imaginam ce gândeste! Aceste sugestii sunt valabile pentru toate ocaziile în care " iesim în lume ", fie ca e vorba de o receptie, fie ca e vorba de o vizita neprotocolara la niste prieteni apropiati sau chiar la membrii familiei care locuiesc separat de noi.

Când tusesti, stranuti sau casti este obligatoriu sa duci mâna la gura. Când stranuti schiezi un vag semn dezolat care închide incidentul. Este politicos sa ne facem ca nu observam si sa renuntam la atât de obisnuitele: " Noroc! ", " Sanatate! ", " Ai sa faci chef!". Se crede ca este politicos sa rostesti aceste formule. Gresit!

A nu-ti privi interlocutorul în timp ce vorbesti cu el trece drept lipsa de respect. Dar aceasta regula nu te autorizeaza sa-l privesti fix si sa-l studiezi din cap pâna în picioare.

Când vrei sa vorbesti cu o persoana care este mai departe de tine, e bine sa-ti stapânesti nerabdarea pâna când gasesti o ocazie favorabila sa te apropii de ea. De asemenea în societate, nu cânti, nu fluieri, nu fredonezi o melodie, chiar daca esti înzestrat cu o voce fermecatoare.

Oricât de serioasa ar fi o discutie, trebuie sa-i acordam interlocutorului nostru un surâs amical. Dar sa ne abtinem sa râdem îndelung când povesteste cineva o istorioara, si cu atât mai mult când o facem noi însine. De asemenea, nu vom râde când cineva face o mica gafa, deoarece nici noi nu suntem scutiti de asemenea încurcaturi.

Se poate întâmpla, ca din anumite motive - de pilda ceilalti invitati nu au sosit înca - un musafir sa nu aiba cu cine sta de vorba. În aceasta situatie o gazda atenta va avea grija sa-i gaseasca celui care se plictiseste o ocupatie agreabila. Îi va oferi ceva de baut, îi va da o revista sau îi va propune sa asculte muzica. La rândul lui, invitatul, va astepta linistit fara sa aiba dreptul de " a-si omorî timpul " facând o inspectie prin toata casa si cu atât mai mult sa atinga diferite obiecte ce-i stârnesc curiozitatea. Ne putem uita în biblioteca, dupa ce am cerut voie, dar nu ne vom lua un brat de carti pentru acasa.

Vom cere daca dorim, una singura având grija sa precizam când o aducem înapoi, si sa o si aducem! La rândul ei gazda ar trebui sa noteze într-un caiet pregatit în acest scop - cine, când si ce carte a luat. Nu va bazati pe memorie! Procedati la fel cu casetele video sau audio. Daca cineva se simte jignit e de rea credinta.

CUM NE EXPRIMAM

Este de la sine înteles ca trebuie sa amintim referitor la conversatie, câteva reguli privind limbajul pe care îl folosim. Conversatia este o excelenta scoala de retorica. Unde am putea sa ne familiarizam mai bine cu arta vorbirii decât într-un cerc de persoane cultivate? Sa asculti cu atentie ce se spune, sa te straduiesti sa folosesti un limbaj ales, analizându-te cu simt critic este cel mai bun mijloc de a-ti îmbogati vocabularul si de a-ti largi posibilitatile de exprimare. Frecventarea regulata a unei societati alese dezvolta în acelasi timp spiritul nostru analitic, simtul de observatie si capacitatea de a face o sinteza. În fiecare zi întâlnim persoane care nu sunt capabile sa finalizeze o idee. Negasindu-si cuvintele potrivite ele lasa frazele neterminate si povestirile în coada de peste! Exemplul clasic prin care psihologii demonstreaza dificultatea de a te exprima fara a recurge la semne este cel al scarii în spirala pe care trebuie sa o definesti în putine cuvinte. Din o suta de persoane carora le-am pune întrebarea, abia zece ar reusi sa raspunda fara sa deseneze în aer un tirbuson ascendent!

Exista pe vremuri un joc de societate, pe cât de distractiv pe atât de instructiv. El consta din alegerea de catre gazda sau de catre invitati a unui numar egal de cuvinte, de pilda: cinci cuvinte comune, cinci notiuni abstracte si cinci cuvinte rare, carora participantii trebuiau sa le dea definitii corecte. Plecând de la: covor, sifon, autobuz, floare, melc, trecând prin-încercarea de a defini - metempsihoza, parapsihologia, iubirea, hobby-ul, carisma si ajungând la : rabarba, andiva, babuin, hasis, trufa, jocul poate deveni pasionant. Rar vor putea fi evitate definitiile de genul: iubirea este când... Din pacate acest autentic exercitiu intelectual a fost înlocuit cu altul care-i invita pe cei prezenti sa se exprime prin semne, sa mimeze un cuvânt. Acest joc se practica astazi în toate taberele pentru copii, pe culoarele scolilor si la petreceri, constituind doar un mijloc de distractie, lipsit de elementul instructiv- îmbogatirea vocabularului.

Am observat ca din cauza unui vocabular sarac care denota lipsa de cultura, majoritatea oamenilor lasa balta o discutie abia începuta sau se refugiaza în expresii de o mare banalitate, cum ar fi "E foarte adevarat", "Asa e viata", " Asa e lumea", "Asta este". Sa ne ferim sa folosim în permanenta expresii ca: "pe cuvânt de onoare!", "pe cuvântul meu!", "fantastic!", " formidabil! ", “ Nemaiauzit!", crezând ca ele dau greutate spuselor noastre.

Au devenit adevarate ticuri verbale expresiile: "nu stiu cum sa-ti spun", " ce sa-ti povestesc", "adica, n-am înteles", si, trebuie sa recunoastem ca ele sunt reprezentative pentru o larga categorie de oameni care, daca ar renunta la ele, ar constata ca n-ar mai avea nimic de spus. Dar cel mai obositor este felul în care unii îsi termina toate frazele cu: "Asta este", "Ce sa-i faci?", "Ma rog", "În sfârsit", "Auzi?" mai ales la telefon. Adeseori, aceste formulari sunt fie agresive, fie cer o aprobare, dar cel mai des, nu au nici un sens, sunt vorbe goale. Ele ranesc pur si simplu auzul, ca zgomotul acului pe o batrâna placa de patefon. Trebuie sa recunoastem ca ne plictiseste de moarte o discutie presarata din abundenta cu formulari de acest fel: "- Duminica trecuta am mers la ginerele meu, nu-i asa? Ne-a dus cu masina, stiti? Si stiti ce s-a întâmplat? Timpul s-a stricat, nu-i asa? Cu masina noastra, o Dacie, stiti? Când ai o duminica libera, nu stiu cum sa-ti spun. " s.a.m.d. ” .

La frontiera dintre nepolitete si saracie mentala se plaseaza raspunsurile stereotip: "Da, natural!", "Este absolut clar!", "Nici o legatura!", "Total exclus". Cu un brutal- "Nu ma intereseaza" - îti taie vorba, când spui si tu ceva, pisalogul care te-a silit sa asculti o lunga relatare despre starea sanatatii unei persoane pe care o cunosti vag. În ambele cazuri, esti îndreptatit sa te simti ofensat. Este de dorit sa ne cizelam purtarea si vocabularul facând un efort de a ne debarasa de acest balast lingvistic care ne poate plasa în categoria oamenilor prost crescuti.

Limbajul este singurul mijloc de comunicare. Sa facem în asa fel încât sa fim întelesi de toata lumea. E o grosolanie sa vorbesti cu un prieten franceza, de exemplu, când toti stiu ca prietenul vorbeste româneste foarte bine.

In plus, putem avea surprize dezagreabile, caci e posibil ca cineva din societate sa fi învatat limba respectiva pe genunchii bunicii si sa înteleaga perfect observatia neplacuta pe care ai facut-o la adresa lui. Trebuie sa renuntam la acest obicei prost ca si semnele conspirative, vorbitul la ureche, clipitul semnificativ din ochi, la gesturile cu mâna pe care le credem discrete, într-un cuvânt, la tot ce exclude din conversatie pe ceilalti.

Un loc special îl ocupa aici folosirea incorecta a limbii, fie din ignoranta fie din neglijenta. Pentru un om mai putin instruit sau pentru un autodidact, daca sunt constienti de handicapul lor, solutia de a nu se face de râs foarte simpla-ocolesc cuvintele de a caror semnificatie si pronuntie nu sunt siguri. Ideal ar fi sa se lamureasca pe loc întrebând ceea ce nu stiu sau consultând un dictionar. Nu este deloc degradant sa întrebi: ce este napul; nu-mi este clar termenul de hobby; ce se întelege prin fezabil? ce este o lipotimie?

Mai penibila este situatia în care o persoana cu o functie importanta vorbeste incorect. Uneori, momentul este doar amuzant. Dar, când ne gândim ca suntem un popor care a fost condus atâtea decenii oameni incompetenti si inculti, nu putem sa nu ne întristam. Un director al unui liceu de prestigiu avea mereu dificultati la citirea darii de seama, si, când ajungea la analiza muncii în ateliere, oscila vesnic între "maestrii" si "maistri". Nu a învatat niciodata sa spuna corect maistri! Folosirea gresita a cuvintelor poate face obiectul unor studii de specialitate. Ma voi opri numai la câteva exemple pe care le-am retinut absolut întâmplator, exemple stupefiante si aproape incredibile. Un înalt demnitar este intervievat pe tema cuplului Ceausescu pe care îl cunostea îndeaproape: "Vorbeau într-un limbaj marginalizat", spune acesta. "Cum adica?", încearca sa se lamureasca pierit reporterul. "Adica un limbaj de la marginea orasului!"

În timpul prezentarii jurnalului de actualitati un crainic stranuta. Este omeneste! El nu trece peste incident, ci se simte dator sa precizeze: "Ma scuzati, este o simpla indispozitie locala!" Crainica de la jurnalul de actualitati spune cu dezinvoltura: cultul mo'zaic (nu moza'ic)!

Îl auzim frecvent pe un mare politician spunând: "Avem de rezolvat prioritati de întâia mâna" si, mai grav: "Am avut pâna acum guverne libertine!". În toate tarile cad guverne, poate cad si din cauza libertinajului, dar, în mod cert personajul nostru nu cunostea sensul cuvântului "libertin" - indecent, usuratic, desfrânat. Nu putem folosi un cuvânt în sensul dorit de noi pentru simplul motiv ca din ignoranta am crezut ca înseamna altceva! În cazul de mai sus, cel care l-a utilizat a vrut sa spuna ca precedentele guverne nu au respectat riguros legea, asumându-si libertatea de a o interpreta. Este cu totul altceva!

A NU SE NEGLIJA

În orice ocazie si în orice conversatie trebuie sa-ti cunosti locul. Daca invitatul de onoare atrage atentia asupra lui este normal. Dar daca un invitat insignifiant acapareaza intentionat întreaga conversatie, atrage toate privirile spre el, într-un cuvânt se doreste punctul de atractie, aceasta este considerata ca o evidenta lipsa de tact. Sa-ti povestesti necazurile familiale sau intime cu voce tare in fata unei adunari întâmplatoare, pe deasupra, sa te arati agresiv fata de ceilalti invitati constituie gafe care nu ne sunt iertate. Sa critici, sa vrei sa corectezi micile manii ale celorlalti instantaneu, înseamna sa te manifesti ca un om marginit. Poti foarte bine sa te abtii de a face unui filatelist remarci dispretuitoare la adresa micilor patratele de hârtie colorata, sa renunti sa tii o conferinta unui fumator asupra pericolului tutunului, sau o alta unui superstitios despre succesele tale obtinute într-o vineri, pe data de 13.

Daca n-ai înteles ca arta conversatiei este arta de a asculta si de a-ti estompa personalitatea în fata interlocutorului, daca esti incapabil sa te interesezi cât de cât de viata celuilalt, înseamna ca ai înca destul de învatat la capitolul vietii sociale. Sa accepti cu ochii închisi toate opiniile, chiar daca sunt diametral opuse, sa ti le însusesti imediat înseamna sa fii la fel de nedorit în societate ca unul care se opune în mod ostentativ si sistematic tuturor. Conversatia este un schimb viu de pareri între doua fiinte care se respecta si se stimeaza reciproc.

Sa întrebi tot timpul pe vecinul de masa secretul reusitei sale în afaceri înseamna sa te porti ca un egoist nu ca un interlocutor. Sa-ti petreci seara tinând un curs gratuit de morala, sa faci remarci cu acreala docta, înseamna ca esti, în domeniul social, un elev de scoala elementara chiar daca ai mai mult de optzeci de ani. Sa nu-ti recunosti ignoranta într-un anume domeniu, sau sa ai mereu un raspuns promt si superficial la toate subiectele abordate înseamna sa nu fi înteles înca marele avantaj de a-ti ascunde cultura, lucru ce îi caracterizeaza pe oamenii instruiti, este exact ca atunci când pentru a-ti ascunde banii trebuie mai întâi sa-i ai. Sa-i încarci pe toti cei întâlniti cu o cantitate enorma de salutari pentru tot felul de cunostinte comune înseamna sa dai impresia ca vrei - fie sa-ti etalezi relatiile, fie ca-l iei pe interlocutor drept un simplu mesager. Sa fim prudenti în acest domeniu, caci exista înca multi oameni draguti care iau în serios asemenea comisioane si care transmit nenumaratele salutari pe care i le încredintam cu o energie demna de un scop mai bun. Observatia este valabila si pentru cei care retin din conversatie numai ce intereseaza si nu scapa prilejul de a-i obliga pe cei din jur sa le faca mici servicii utile. De exemplu auzind ca pleci în strainatate, îndraznetul nu va ezita sa te roage imediat sa-i aduci un medicament, sau o piesa de masina, precizând ca acolo costa o nimica toata.

Ca sa încheiem acest spinos capitol trebuie sa reamintim câteva reguli ferme care trebuiesc respectate pentru a purta o conversatie civilizata:

1- Sa nu agresam sau sa enervam interlocutorii prin prea puternica noastra personalitate, bazându-ne pe excelenta parere pe care o avem despre noi. Sa nu ridicam tonul, sa nu tipam.

2- Sa nu transformam viata sociala într-un dialog pentru surzi. Se pare ca este un blestem al secolului în care traim. Eugen Ionescu a sesizat si a transcris aceasta "necomunicare" în "Cântareata cheala" plecând de la un manual de învatare a limbii engleze, dar cred ca putea sa plece de la orice banal dialog cotidian. Aparent, ne ascultam interlocutorul dar ne gândim la ale noastre. De aici dramele însingurarii, stres - ul si tristetea fiecaruia dintre noi. Sa învatam sa-l ascultam pe celalalt.

3- Sa nu ne întrerupem brutal interlocutorul, ci sa asteptam cu delicatete si tact un moment prielnic pentru a ne spune si noi parerea.

4- Sa nu ne amestecam într-o discutie la care nu suntem solicitati, cu atât mai mult când întâlnim o cunostinta pe strada vorbind cu altcineva. S-ar putea sa stricam un moment important în viata celor pe care i-am inoportunat!