ARTA CONVERSATIEI
Pericolul care ameninta orice adunare ,in jurul mesei familiale ca si la cel mai select bal este plictiseala. Nici calatoria organizata, nici cel mai fastuos dintre banchete nu scutite de plictiseala. Remediul cel mai sigur împotriva ei este conversatia.
Ce este convsersatia? Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita in toate situatiile? Nu, din nefericire! Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie, iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa urmam un drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul mediu " la carte du tandres " si ale carui principale etape sunt : tactul, discretia, atentia, însufletirea, amuzamentul, cultura, politetea si sinceritatea.
Apar aici, ca in aproape toate manifestarile comun atitudini. Pe de o parte exista unele persoane foarte sigure pe ele, care polarizeaza conversatia, îmbatându-se cu propriile lor cuvinte, vorbind fara încetare si interzicându-le celorlalti orice participare la discutie.
La cealalta extrema, se situeaza a doua categorie: vesnicii tacuti pe care nu ii bântuie nici cel mai, cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si manifeste dezacordul. Vesnicii: " Aveti dreptate sau cum auzim, mai recent: " Corect ! ". Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist: " In orice conversatie sunt doua feluri de indivizi: pisalogii si victimele ".
Arta conversatiei nu se învata ca niste formule matematice ci este dobândita mai degraba ca o limba straina, respectând câteva reguli si exersând-o la nesfârsit. Dam aici câteva dintre aceste reguli, dar numai dumneavoastra sunteti in masura sa le acceptati pentru a va comporta agreabil.
Nici o conversatie generala nu se poate prelungi multa vreme intre zece sau douasprezece persoane. De aceea o gazda trebuie sa-si faca o datorie din a grupa musafirii dupa niste criterii pe care e bine sa le cunoastem. La acest lucru trebuie sa ne gândim inca din momentul in care facem invitatiile.
Veti constata ca cele mai reusite reuniuni sunt acelea in care invitatii au aceeasi profesie sau acelasi ” hobby ". Daca acestia sunt medici vor aborda, fara îndoiala, subiecte de interes comun. De asemenea, daca invitam numai profesori si mai mult decât atât, daca ei sunt si colegi de cancelarie, discutia se va învârti in jurul meseriei pe care o fac cu pasiune.
Sa ne imaginam ca din greseala - caci este sigur o greseala - am invitat si un cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod cert, acestia se vor simti izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua, vor gasi un motiv sa plece.
Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici subiectele medicale, nici cancanurile de spital si nici regulile jocului de " bridge ", de exemplu, care au fost discutate cu aprindere toata seara.
Dar viata ne obliga sa avem si relatii cu oameni cu diverse preocupari. De aceea, de multe ori, invitatiile pe care le facem ne pun in situatia de a fi gazda unor petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia noastra este sa-i antrenam pe cei prezenti in discutii agreabile, accesibile tuturor. Sa nu vi se para o exagerare, dar rolul nostru nu este departe de acela al unui regizor.
Discutia profesionala nu trebuie sa acapareze conversatia pentru ca scopul ei este altul - acela de a afla lucruri noi, de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa înceapa prin relatarea unui fapt divers si sa ajunga la consideratii generale asupra eternelor probleme ale vietii.
Exista însa subiecte care pot fi discutate doar intre prieteni. Unul dintre ele si nu cel mai putin important, este cel al banilor. Daca este permis sa discuti despre pretul unei calatorii, este o gafa sa discuti despre pretul unui cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta. Dar culmea prostului gust este sa te plângi de lipsa banilor, de necazurile din familie sau de la serviciu.
In plus, acest lucru este si inutil - nimeni nu-ti va rezolva problemele ci doar te va compatimi punându-te intr-o situatie umilitoare. O gafa deosebit de grava este sa ceri consultatii unui om de meserie. Nici un bancher nu-ti va indica, gratuit, cel mai bun plasament pentru banii tai numai pentru ca este invitat in aceeasi casa cu tine. Nimic nu-l va constrânge sa-ti dea informatiile pe care firma sa le cumpara cu bani grei.
Cei mai rai dintre toti sunt totusi bolnavii eterni pentru care un medic este oricând binevenit, uitând ca nimeni nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii. In plus, nici un medic nu va fi deloc fericit sa dea consultatii in timpul liber. Cu umor, ar putea reactiona ca medicul vienez devenit celebru prin raspunsul sau dat cu ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie:" Va voi examina cu placere, doamna, binevoiti sa va dezbracati."!
Aproape orice avocat sau profesor poate sa va citeze una sau doua anecdote care ilustreaza mania multor oameni pe care ii întâlnim deseori in societate, de a amesteca viata profesionala cu timpul liber. Banii, grijile familiale sau profesionale, consultatiile de orice fel sunt deci teme de ocolit. De asemenea, discutiile despre politica si religie sunt considerate tabu, deoarece amândoua sunt prea ferm conturate in mintea omului pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare fara riscul de a degenera in cearta.
Si una si cealalta tin de pregatirea, de gândirea omului variind uneori enorm de la o persoana la alta. Totusi, in cazul unor discutii aprinse sa urmam exemplul celor care nu-si pierd cumpatul. În acelasi timp, rolul gazdei sau, in absenta ei, al altui invitat este sa schimbe subiectul.
Sa retinem, în concluzie, ca reusita unei petreceri depinde de talentul gazdei de a-si alege musafirii. Sa nu ne ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cei pe care îi cunoastem, numai ca sa scapam de obligatiile pe care le avem.
ARTA REPLICII SI CONVERSATIA AGREABILA
Trebuie sa fii întotdeauna atent la ceea ce spui, astfel încât sa nu-ti pui interlocutorul în inferioritate, chiar daca esti mai instruit sau mai informat decât el. Asta nu înseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt.
Oricât de paradoxal ar parea, in acest " joc " poti capata reputatia unui coseur stralucit. De ce? Pentru ca a sti sa asculti este o arta dupa cum a te abtine sa dai mereu sfaturi este o dovada de întelepciune. Sa respecti opinia celuilalt, chiar daca difera de a ta deoarece s-ar putea sa fie întemeiata. Asta nu înseamna sa renunti automat la propria opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramâne deschis, iar dialogul unica modalitate de a-l elucida. Nimic nu te împiedica sa-ti sustii ideea în cadrul dialogului creat. Fa-o fara a-ti jigni interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul " Aiurea! ", " Nici vorba! " , " Va înselati!" sau " Ce eroare! ". Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea sa intervina. Astfel, este mai potrivit sa spuneti :
" Iertati-ma, domnule, dar asupra parerii dumneavoastra se mai poate discuta. " In orice caz sa nu ne întrerupem niciodata interlocutorul. Cel care o face este la fel de vinovat ca cel care vorbeste tot timpul. La acest capitol ar fi util sa precizam ca este foarte important si cu cine " conversam ".
Sa nu discutam fara discernamânt cu oricine anumite subiecte, deoarece riscam ca spalatoreasa noastra, o femeie foarte cumsecade altfel, sa umple târgul cu necazurile noastre intime! Daca nivelul conversatiei ne depaseste, nu deschidem gura; cel putin nu riscam sa ne facem de râs! Am asistat la urmatoarea întâmplare amuzanta - într-un grup de intelectuale ce se plângeau de lipsa de spatiu, a nimerit o tânara mai putin scolita care s-a simtit in drept sa intervina: da, aveti dreptate, si la noi e înghesuiala in bucatarie, unul intra, altul iese - e pur si simplu, cum sa va spun ... un trafic de influenta!
COMPLIMENTELE
Micile complimente întretin conversatia ca si micile cadouri, prietenia. Nu este o ipocrizie sa-i faci un compliment stapânei casei asupra gustului bun al mâncarii, chiar daca nu a gatit-o ea. Dar sa-i spui unei femei de saizeci de ani ca ai luat-o drept fiica ei nu este un compliment, ci este o impolitete. Tot atât de nepotrivit ar fi sa-i spui gazdei: " Minunat acest portelan. Cred ca v-a costat destul de mult! "
A face complimente exagerate este o lipsa de tact, dar a cere sa ti se faca, este o dovada de prostie. Întâlnim deseori persoane avide de complimente, iar expresia englezeasca " fishing for compliments " ( pescuind complimente ) le caracterizeaza foarte bine. Cum sa reactionam?
Pur si simplu cu abilitate - evitam sa fim caraghiosi la rândul nostru, acordându-le. Cel avid de complimente va deschide discutia pe o tema care-l avantajeaza. Neintrând noi in " joc ", discutia va deveni monolog si prietenul nostru va sfârsi prin a se lauda singur.
Exista in fiecare dintre noi tendinte de a ne autocaracteriza. Adeseori auzim persoane care se simt datoare sa ne spuna: " Eu sunt un om foarte corect; eu sunt foarte cinstit si discret; eu sunt foarte punctual; eu sunt foarte bun in meseria mea. " Dorind sa ne ofere imaginea totala a " personalitatii " lor o completeaza cu ceea ce vor numi ei " cusururi " : " dar am si defecte: sunt prea bun, prea naiv, prea sincer, prea serios etc "! Sa-i lasam pe ceilalti sa ne precizeze dupa faptele noastre si nu dupa vorbe. Aceasta categorie de oameni nu obtin încrederea celor din jur ci dimpotriva trezesc suspiciuni.
CEEA CE TREBUIE EXCLUS DIN CONVERSATIE
Multi oameni foarte capabili in meseria lor se simt pierduti odata iesiti din cadrul profesional si sufera in societate de un real complex de inferioritate. Pentru acestia, un singur sfat: sa fie atenti la ceea ce se petrece în jurul lor, sa imite sau sa evite ceea ce le place sau nu. Arta conversatiei, cum am mai spus-o, nu se învata dintr-o data.
Sa ne ferim sa tragem concluzii de o banalitate înfioratoare, ca:
" Ah, femeile " sau " Ah, barbatii, toti " " sunt la fel ". Devenim în mod automat ridicoli. Generalizarile de felul " femeile ", " barbatii " , " patronii ", " bogatii " , " saracii ", utilizate excesiv denota o mare saracie spirituala. Dupa câte am trait in acest secol, ar fi de dorit ca o fiinta gânditoare sa nu se mai lase pacalita de aceasta lene spirituala care trage concluzia " Rusii, " " nemtii, evreii sunt de vina ... ". Sa ne amintim de rezultatul pe care l-au avut in istorie aceste judecati inconstiente.
Este evident ca o conversatie nu poate fi sustinuta prin expresii laconice : " Da ", " Nu ". La fel, o replica prost înteleasa nu te autorizeaza sa lansezi un " Ce? ", " Cum ? " în loc de " Poftim ? ". În asemenea situatii poti da mai multa amploare întrebarii spunând: " Cum se numea orasul despre care vorbeati ? ”.
Este permis sa vorbim despre prietenii care nu sunt de fata ? Sigur ca da, dar depinde cum o facem. Se stie ca despre cei care nu sunt de fata se vorbeste întotdeauna cu placere. Dar nu avem voie sa spunem nici mai mult nici mai putin decât daca ar fi de fata. Mai mult decât atât, este necesar sa le luam apararea împotriva denigratorilor. Interventia noastra ne va pune la adapost de orice calomnie, de orice bârfa.
A-i forfeca pe cei absenti este semnul lipsei de caracter chiar daca te ascunzi in spatele unui nevinovat: " Hai sa bârfim un pic !". În plus este un joc foarte periculos, caci informatia ajunge mai devreme sau mai târziu la cei în cauza. Stiind aceasta, înseamna sa fii total lipsit de inteligenta sa o faci, ca doar nu vrei sa ai dusmani de buna voie. Daca este vorba despre prieteni a-i apara devine o datorie de onoare. Abtineti-va sa le transmiteti penibila discutie, alimentând bârfa. Prietenii o vor afla oricum de la altcineva, iar daca nu, cu atât mai bine!
Sa limitezi conversatia la a vorbi despre altii este nu numai o impolitete, dar denota si lipsa de imaginatie. Sa faci mereu afirmatii ironice sau glume atât la adresa celor prezenti, cât si a celor absenti, nu dovedeste ca esti spiritual, ci prost crescut . Daca te-ai simtit bine intr-o societate, dar la proxima ocazie nu mai esti invitat, gândeste-te unde ai gresit, caci ai gresit in mod sigur.
Se poate întâmpla ca unul dintre amatorii de calomnii sau glume proaste sa va aleaga drept ascultator. In acest caz, exista o solutie pe cât de eleganta, pe atât de eficace si care nu necesita decât putin curaj. Sa chemati " victima " sa participe si ea la discutie ar fi o lectie ideala pentru bârfitori. Chiar daca sunteti rugat, nu va amestecati în certurile dintre parinti si copii, între îndragostiti sau intre prieteni. Ei se vor împaca in mod sigur iar dumneavoastra veti deveni tapul ispasitor.
CUM SE ÎNTRETINE SI CÎND SE TERMINA O CONVERSATIE
Despre ce vorbim in societate ? În Europa nu vei trece drept un om cultivat daca te vei limita la discutia despre vreme. În schimb, englezilor le-a intrat în sânge acest subiect pe care-l abordeaza ori de câte ori se întâlnesc. Conversatia despre vreme are, sa recunoastem, anumite avantaje. Este extrem de usor de întretinut, e agreabila si nu risca sa ofenseze pe nimeni . O multime de alte subiecte pot capta interesul a doi sau mai multi invitati, uneori a întregii asistente: arta, literatura, sportul - cu predilectie fotbalul, situatia politica interna sau internationala si repercusiunile sale asupra destinelor individuale; ultima carte aparuta sau ultimul model de masina, calatoriile si proiectele de vacanta.
Cum se întretine o conversatie? Vom avea grija sa nu-l plictisim pe interlocutorul nostru cu o tema de care este strain. Daca nu a citit cartea despre care am început sa vorbim, nu vom insista la infinit povestindu-i subiectul. Ne vom rezuma la a face câteva observatii pertinente recomandându - i-o cu caldura sau cu raceala, de la caz la caz.
Este foarte neplacut sa te lansezi de asemenea, in comentarea ultimului film vazut pe ecrane, daca n-ai retinut decât actiunea. Te vei descurca foarte greu cu formule de genul " El o iubeste pe ea, dar ea l-a parasit " sau " frumos film! M-a impresionat pâna la lacrimi! ". Este important sa te interesezi si sa retii numele actorilor si al regizorului. Vei face o impresie excelenta si toata lumea va avea de câstigat.
De obicei, în orice societate se ajunge si la anecdote. Sa fim atenti pentru ca exista riscul de a povesti aceeasi anecdota acelorasi persoane. O anecdota amuzanta poate sa relaxeze conversatia, cu conditia sa stii când si cum s-o spui. Mai mult! Pentru a fi savurata de cei prezenti, anecdota trebuie sa fie spusa cu mult talent si fara ... a uita poanta! Unii au un talent deosebit de a plasa când trebuie fraze de genul: " Acesta îmi suna ca istoria lui Oscar Wilde care invitat la un banchet ... " sau " I s-a întâmplat ceva asemanator lui Mark Twain când ... " Este suficient ca anecdotele sa se tina lant antrenându-i pe toti într-o adevarata competitie pe aceeasi tema. Si deodata vorbeste toata lumea, rumoarea este generala, iar conversatia risca sa moara. Este momentul în care societatea se împarte în grupuri. Unii domni sunt dispusi sa asculte anecdotele picante, de nepovestit în fata doamnelor, dar un om bine crescut se va abtine sa spuna anecdote decoltate. Oricât de mult si-ar cere scuze, oricât de mult haz ar avea, persoana care le spune se compromite. Ni s-ar putea reprosa ca unora " le sta bine ", ca sunt " irezistibili ". Cu riscul de a parea rigizi, nu suntem de acord cu vorbele tari într-o societate aleasa.
Pentru buna reusita a petrecerii, conversatia trebuie sa ramâna antrenanta iar o gazda trebuie sa stie cum sa o faca sa intervina în dialogul dintre doi interlocutori daca este nevoie, si uneori sa concilieze punctele de vedere divergente.
Un om care stie sa primeasca invitati nu va da niciodata nimanui impresia ca l -a in vitat pentru a ului cu propria lui cultura. Pentru toate receptiile Brillant Savarin a formulat o regula demna de a fi retinuta: " sa inviti pe cineva înseamna sa-i asiguri o stare placuta pentru tot timpul cât va ramâne sub acoperisul tau ".
Se spune ca trebuie sa parasesti o petrecere în momentul în care a ajuns în culmea stralucirii. Este cel mai bun mod de a pastra despre ea o amintire placuta. Constatarea e valabila si când este vorba despre conversatie. Nu exista subiect pe care sa-l poti epuiza si tocmai în aceasta consta farmecul lui. Problema încheierii unei conversatii - ceea ce echivaleaza cu terminarea petrecerii - este foarte importanta.
Ea depinde de musafiri, nu de gazda. Dar din dorinta de a participa în sfârsit si ea la discutii, aceasta poate comite mai multe greseli.
Prima greseala: dupa ce a servit toate felurile de mâncare si toate bauturile, gazda ar vrea sa se bucure de invitatii sai pentru a sta de vorba linistita si trece la " o curatenie generala ", strânge tot, spala toate vasele, scutura fata de masa etc - cu o ostentatie de care nici macar nu e constienta! În mod firesc, musafirii simt in acest moment un semnal de plecare. Acum tot gazda comite a doua greseala: încearca cu orice pret sa-i retina. Se simte jignita, implora, ascunde posete, fulare. Chiar daca dorinta de a pleca a invitatilor nu era ferma, acum va deveni pur si simplu din dorinta omului ce se revolta fata de orice constrângere. Deci cum trebuie procedat? Daca suntem gazde si e o masa festiva, cu invitati importanti, ne vom misca foarte rar si încet, dar eficient. Putem strânge tot ce este în plus, putem schimba scrumierele, dar nu când vrem noi, ci când se iveste un moment prielnic si nu în mijlocul unei conversatii pasionante. Sa nu ne dorim în acel moment ca totul sa fie " pahar ". O casa deranjata în timpul unei petreceri arata foarte bine. Mai avem la îndemâna si cealalta solutie, pe care am mai amintit-o: sa lasam musafirii sa participe la pregatirea mesei pentru desert si cafea. Daca gazda da tonul cu naturalete nimeni nu se va simti jignit si vom observa ca sa fii gazda nu este o corvoada, ci o placere. Bineînteles ca nu e vorba de o reuniune pretentioasa.
În acest caz trebuie sa apelam la un ajutor din afara. Putem de pilda sa chemam femeia care ne ajuta la curatenie pentru a spala vasele si a ne fi de folos la bucatarie. Nu este exagerat sa angajam doi chelneri calificati care vor face îndatoririle gazdei sa fie foarte usoare. În ambele cazuri musafirii vor da acestor persoane mici sume de bani (dar nu prea mici).
Celelalte greseli care pot strica o reuniune reusita sunt comise de invitati. A-ti anunta dorinta de a pleca cu voce tare si tinând mortis sa-ti iei ramas bun de la toata lumea, când vezi ca toti se simt foarte bine, este de neiertat. Sa te retragi discret, sa pleci neobservat transmitând toate cele bune tuturor prin amfitrion este formula ideala. La fel de neplacut este sa insisti cu tot dinadinsul sa se prelungeasca petrecerea, chiar daca simti ca toti ar dori sa fie acasa în pat, sa se odihneasca în sfârsit. S-ar putea sa ai succes, sa se ramâna peste limita, dar amintirea acelei nopti pierdute va provoca multa vreme cosmaruri tuturor, inclusiv gazdei.
IMPORTANTA TINUTEI
Nu putem vorbi despre conversatie - despre arta de a gasi subiecte interesante si de a le sustine cu verva – fara a ne referi la relatia strânsa dintre acestea si felul în care ne prezentam în societate.
Cum mergem, cum ne asezam, cum ne miscam, in timp ce stam de vorba cu cineva? Acest capitol se va referi in special la câteva lucruri pe care ar trebui sa le evitam când stam de vorba. Când suntem in societate nu tinem mâinile in buzunare, dar nici pe solduri si nici la spate. Nu ne agatam de un scaun sau de marginea unei mese si cu atât mai putin de interlocutorul nostru sau de un nasture al hainei sale. Cind ne asezam pe un fotoliu sau pe un scaun, stam drept alegându-ne o pozitie comoda, fara sa ne încrucisam sau sa ne balansam picioarele. Ne vom feri sa ne miscam permanent mâinile si sa ne jucam cu degetele. Nu ne vom apropia prea mult de interlocutorul nostru si nu-l vom atinge in cursul conversatiei, chiar daca ea devine palpitanta. Când vorbim nu ducem la gura nici creionul, nici chibritul si nici scobitoarea.
Daca suntem la masa, facem în asa fel ca sa ocupam un spatiu rezonabil încât sa aiba loc si ceilalti comeseni. Înainte de a vorbi, scoatem tigara din gura, bem fara sa facem zgomot, mâncam în tacere. Dar se cade sa completam aceste reguli generale. Vedem adeseori tinere fete ridicându-si mult fusta deasupra genunchilor mai ales când este cald. Daca fata despre care vorbim este într-adevar atragatoare, lucrul acesta nu este dezagreabil. Totusi, buna cuviinta interzice gesturile prea ostentative si cere de pilda femeilor sa se aseze pe fusta. Industria textila ne ofera astazi tesaturi nesifonabile, pentru ca nimeni sa nu invoce sifonarea drept scuza, pentru gestul atât de neelegant de a-ti ridica fusta când te asezi.
La o receptie, vara, un barbat nu-si scoate haina, fara sa fie invitat sa o faca, iar daca poarta bretele n-o face niciodata. A însoti acest gest de întrebarea: " Îmi permiteti? " este o dovada de proasta crestere, pentru ca faptul este împlinit. Ce gazda ar fi aceea care ar raspunde prompt: " Nu! ".
Într-o societate, de multe ori, gesturile sunt mai importante decât cuvintele. În principiu, legile ospitalitatii obliga gazda sa îndeplineasca musafirilor aproape orice dorinta pentru ca acestia sa se simta cât mai bine. Este însa de datoria invitatilor sa nu abuzeze de aceasta libertate. Oricât de bine crescuta ar fi persoana care ne primeste are si ea o limita a rabdarii. Sa nu o punem în situatia delicata de a deveni nepoliticoasa, silind-o sa ne interzica anumite gesturi.
Ne putem simti într-o casa straina "ca la noi acasa", dar sa nu uitam ca nu suntem chiar acasa! Oamenii sunt prin natura lor egoisti si este normal sa doreasca sa se simta cât mai bine, cu orice pret.
Acestia se vor purta cu dezinvoltura fara a tine prea mult cont de cei din jurul lor. Dar sa nu confundam dezinvoltura cu obraznicia! De aici decurge obligatia musafirului de a cere aprobarea amfitrionului înca înainte de a face anumite gesturi. Nu-l vom pune pe acesta în fata faptului împlinit crezând ca niste cuvinte formale: " îmi dati voie, nu? " rostite ulterior va vor califica drept om bine crescut ci dimpotriva! Vei fi calificat drept ceea ce esti în realitate - un mare badaran.
În tot ceea ce facem în societate important este sa avem simtul masurii. Nimeni nu te va obliga sa stai cu haina pe tine când în casa sunt 30 de grade, nimeni nu-ti va interzice sa dai un telefon scurt, sau sa-ti aprinzi o tigara. Dar este o mare diferenta între cel care a obtinut aprobarea gazdei facând aluzii discrete de pilda:" În casa este foarte cald " sau " Nu mi-am anuntat familia ca întârzii" sau pur si simplu: " În aceasta casa se fumeaza? " - si cel care îsi scoate degajat haina de cum intra în casa, se repede la telefon si nu-l mai lasa din mâna sau îsi aprinde tigara de la tigara într-o camera unde sunt copii sau persoane bolnave.
Poate gazda nu va spune nimic dar nu este greu sa ne imaginam ce gândeste! Aceste sugestii sunt valabile pentru toate ocaziile în care " iesim în lume ", fie ca e vorba de o receptie, fie ca e vorba de o vizita neprotocolara la niste prieteni apropiati sau chiar la membrii familiei care locuiesc separat de noi.
Când tusesti, stranuti sau casti este obligatoriu sa duci mâna la gura. Când stranuti schiezi un vag semn dezolat care închide incidentul. Este politicos sa ne facem ca nu observam si sa renuntam la atât de obisnuitele: " Noroc! ", " Sanatate! ", " Ai sa faci chef!". Se crede ca este politicos sa rostesti aceste formule. Gresit!
A nu-ti privi interlocutorul în timp ce vorbesti cu el trece drept lipsa de respect. Dar aceasta regula nu te autorizeaza sa-l privesti fix si sa-l studiezi din cap pâna în picioare.
Când vrei sa vorbesti cu o persoana care este mai departe de tine, e bine sa-ti stapânesti nerabdarea pâna când gasesti o ocazie favorabila sa te apropii de ea. De asemenea în societate, nu cânti, nu fluieri, nu fredonezi o melodie, chiar daca esti înzestrat cu o voce fermecatoare.
Oricât de serioasa ar fi o discutie, trebuie sa-i acordam interlocutorului nostru un surâs amical. Dar sa ne abtinem sa râdem îndelung când povesteste cineva o istorioara, si cu atât mai mult când o facem noi însine. De asemenea, nu vom râde când cineva face o mica gafa, deoarece nici noi nu suntem scutiti de asemenea încurcaturi.
Se poate întâmpla, ca din anumite motive - de pilda ceilalti invitati nu au sosit înca - un musafir sa nu aiba cu cine sta de vorba. În aceasta situatie o gazda atenta va avea grija sa-i gaseasca celui care se plictiseste o ocupatie agreabila. Îi va oferi ceva de baut, îi va da o revista sau îi va propune sa asculte muzica. La rândul lui, invitatul, va astepta linistit fara sa aiba dreptul de " a-si omorî timpul " facând o inspectie prin toata casa si cu atât mai mult sa atinga diferite obiecte ce-i stârnesc curiozitatea. Ne putem uita în biblioteca, dupa ce am cerut voie, dar nu ne vom lua un brat de carti pentru acasa.
Vom cere daca dorim, una singura având grija sa precizam când o aducem înapoi, si sa o si aducem! La rândul ei gazda ar trebui sa noteze într-un caiet pregatit în acest scop - cine, când si ce carte a luat. Nu va bazati pe memorie! Procedati la fel cu casetele video sau audio. Daca cineva se simte jignit e de rea credinta.
CUM NE EXPRIMAM
Este de la sine înteles ca trebuie sa amintim referitor la conversatie, câteva reguli privind limbajul pe care îl folosim. Conversatia este o excelenta scoala de retorica. Unde am putea sa ne familiarizam mai bine cu arta vorbirii decât într-un cerc de persoane cultivate? Sa asculti cu atentie ce se spune, sa te straduiesti sa folosesti un limbaj ales, analizându-te cu simt critic este cel mai bun mijloc de a-ti îmbogati vocabularul si de a-ti largi posibilitatile de exprimare. Frecventarea regulata a unei societati alese dezvolta în acelasi timp spiritul nostru analitic, simtul de observatie si capacitatea de a face o sinteza. În fiecare zi întâlnim persoane care nu sunt capabile sa finalizeze o idee. Negasindu-si cuvintele potrivite ele lasa frazele neterminate si povestirile în coada de peste! Exemplul clasic prin care psihologii demonstreaza dificultatea de a te exprima fara a recurge la semne este cel al scarii în spirala pe care trebuie sa o definesti în putine cuvinte. Din o suta de persoane carora le-am pune întrebarea, abia zece ar reusi sa raspunda fara sa deseneze în aer un tirbuson ascendent!
Exista pe vremuri un joc de societate, pe cât de distractiv pe atât de instructiv. El consta din alegerea de catre gazda sau de catre invitati a unui numar egal de cuvinte, de pilda: cinci cuvinte comune, cinci notiuni abstracte si cinci cuvinte rare, carora participantii trebuiau sa le dea definitii corecte. Plecând de la: covor, sifon, autobuz, floare, melc, trecând prin-încercarea de a defini - metempsihoza, parapsihologia, iubirea, hobby-ul, carisma si ajungând la : rabarba, andiva, babuin, hasis, trufa, jocul poate deveni pasionant. Rar vor putea fi evitate definitiile de genul: iubirea este când... Din pacate acest autentic exercitiu intelectual a fost înlocuit cu altul care-i invita pe cei prezenti sa se exprime prin semne, sa mimeze un cuvânt. Acest joc se practica astazi în toate taberele pentru copii, pe culoarele scolilor si la petreceri, constituind doar un mijloc de distractie, lipsit de elementul instructiv- îmbogatirea vocabularului.
Am observat ca din cauza unui vocabular sarac care denota lipsa de cultura, majoritatea oamenilor lasa balta o discutie abia începuta sau se refugiaza în expresii de o mare banalitate, cum ar fi "E foarte adevarat", "Asa e viata", " Asa e lumea", "Asta este". Sa ne ferim sa folosim în permanenta expresii ca: "pe cuvânt de onoare!", "pe cuvântul meu!", "fantastic!", " formidabil! ", “ Nemaiauzit!", crezând ca ele dau greutate spuselor noastre.
Au devenit adevarate ticuri verbale expresiile: "nu stiu cum sa-ti spun", " ce sa-ti povestesc", "adica, n-am înteles", si, trebuie sa recunoastem ca ele sunt reprezentative pentru o larga categorie de oameni care, daca ar renunta la ele, ar constata ca n-ar mai avea nimic de spus. Dar cel mai obositor este felul în care unii îsi termina toate frazele cu: "Asta este", "Ce sa-i faci?", "Ma rog", "În sfârsit", "Auzi?" mai ales la telefon. Adeseori, aceste formulari sunt fie agresive, fie cer o aprobare, dar cel mai des, nu au nici un sens, sunt vorbe goale. Ele ranesc pur si simplu auzul, ca zgomotul acului pe o batrâna placa de patefon. Trebuie sa recunoastem ca ne plictiseste de moarte o discutie presarata din abundenta cu formulari de acest fel: "- Duminica trecuta am mers la ginerele meu, nu-i asa? Ne-a dus cu masina, stiti? Si stiti ce s-a întâmplat? Timpul s-a stricat, nu-i asa? Cu masina noastra, o Dacie, stiti? Când ai o duminica libera, nu stiu cum sa-ti spun. " s.a.m.d. ” .
La frontiera dintre nepolitete si saracie mentala se plaseaza raspunsurile stereotip: "Da, natural!", "Este absolut clar!", "Nici o legatura!", "Total exclus". Cu un brutal- "Nu ma intereseaza" - îti taie vorba, când spui si tu ceva, pisalogul care te-a silit sa asculti o lunga relatare despre starea sanatatii unei persoane pe care o cunosti vag. În ambele cazuri, esti îndreptatit sa te simti ofensat. Este de dorit sa ne cizelam purtarea si vocabularul facând un efort de a ne debarasa de acest balast lingvistic care ne poate plasa în categoria oamenilor prost crescuti.
Limbajul este singurul mijloc de comunicare. Sa facem în asa fel încât sa fim întelesi de toata lumea. E o grosolanie sa vorbesti cu un prieten franceza, de exemplu, când toti stiu ca prietenul vorbeste româneste foarte bine.
In plus, putem avea surprize dezagreabile, caci e posibil ca cineva din societate sa fi învatat limba respectiva pe genunchii bunicii si sa înteleaga perfect observatia neplacuta pe care ai facut-o la adresa lui. Trebuie sa renuntam la acest obicei prost ca si semnele conspirative, vorbitul la ureche, clipitul semnificativ din ochi, la gesturile cu mâna pe care le credem discrete, într-un cuvânt, la tot ce exclude din conversatie pe ceilalti.
Un loc special îl ocupa aici folosirea incorecta a limbii, fie din ignoranta fie din neglijenta. Pentru un om mai putin instruit sau pentru un autodidact, daca sunt constienti de handicapul lor, solutia de a nu se face de râs foarte simpla-ocolesc cuvintele de a caror semnificatie si pronuntie nu sunt siguri. Ideal ar fi sa se lamureasca pe loc întrebând ceea ce nu stiu sau consultând un dictionar. Nu este deloc degradant sa întrebi: ce este napul; nu-mi este clar termenul de hobby; ce se întelege prin fezabil? ce este o lipotimie?
Mai penibila este situatia în care o persoana cu o functie importanta vorbeste incorect. Uneori, momentul este doar amuzant. Dar, când ne gândim ca suntem un popor care a fost condus atâtea decenii oameni incompetenti si inculti, nu putem sa nu ne întristam. Un director al unui liceu de prestigiu avea mereu dificultati la citirea darii de seama, si, când ajungea la analiza muncii în ateliere, oscila vesnic între "maestrii" si "maistri". Nu a învatat niciodata sa spuna corect maistri! Folosirea gresita a cuvintelor poate face obiectul unor studii de specialitate. Ma voi opri numai la câteva exemple pe care le-am retinut absolut întâmplator, exemple stupefiante si aproape incredibile. Un înalt demnitar este intervievat pe tema cuplului Ceausescu pe care îl cunostea îndeaproape: "Vorbeau într-un limbaj marginalizat", spune acesta. "Cum adica?", încearca sa se lamureasca pierit reporterul. "Adica un limbaj de la marginea orasului!"
În timpul prezentarii jurnalului de actualitati un crainic stranuta. Este omeneste! El nu trece peste incident, ci se simte dator sa precizeze: "Ma scuzati, este o simpla indispozitie locala!" Crainica de la jurnalul de actualitati spune cu dezinvoltura: cultul mo'zaic (nu moza'ic)!
Îl auzim frecvent pe un mare politician spunând: "Avem de rezolvat prioritati de întâia mâna" si, mai grav: "Am avut pâna acum guverne libertine!". În toate tarile cad guverne, poate cad si din cauza libertinajului, dar, în mod cert personajul nostru nu cunostea sensul cuvântului "libertin" - indecent, usuratic, desfrânat. Nu putem folosi un cuvânt în sensul dorit de noi pentru simplul motiv ca din ignoranta am crezut ca înseamna altceva! În cazul de mai sus, cel care l-a utilizat a vrut sa spuna ca precedentele guverne nu au respectat riguros legea, asumându-si libertatea de a o interpreta. Este cu totul altceva!
A NU SE NEGLIJA
În orice ocazie si în orice conversatie trebuie sa-ti cunosti locul. Daca invitatul de onoare atrage atentia asupra lui este normal. Dar daca un invitat insignifiant acapareaza intentionat întreaga conversatie, atrage toate privirile spre el, într-un cuvânt se doreste punctul de atractie, aceasta este considerata ca o evidenta lipsa de tact. Sa-ti povestesti necazurile familiale sau intime cu voce tare in fata unei adunari întâmplatoare, pe deasupra, sa te arati agresiv fata de ceilalti invitati constituie gafe care nu ne sunt iertate. Sa critici, sa vrei sa corectezi micile manii ale celorlalti instantaneu, înseamna sa te manifesti ca un om marginit. Poti foarte bine sa te abtii de a face unui filatelist remarci dispretuitoare la adresa micilor patratele de hârtie colorata, sa renunti sa tii o conferinta unui fumator asupra pericolului tutunului, sau o alta unui superstitios despre succesele tale obtinute într-o vineri, pe data de 13.
Daca n-ai înteles ca arta conversatiei este arta de a asculta si de a-ti estompa personalitatea în fata interlocutorului, daca esti incapabil sa te interesezi cât de cât de viata celuilalt, înseamna ca ai înca destul de învatat la capitolul vietii sociale. Sa accepti cu ochii închisi toate opiniile, chiar daca sunt diametral opuse, sa ti le însusesti imediat înseamna sa fii la fel de nedorit în societate ca unul care se opune în mod ostentativ si sistematic tuturor. Conversatia este un schimb viu de pareri între doua fiinte care se respecta si se stimeaza reciproc.
Sa întrebi tot timpul pe vecinul de masa secretul reusitei sale în afaceri înseamna sa te porti ca un egoist nu ca un interlocutor. Sa-ti petreci seara tinând un curs gratuit de morala, sa faci remarci cu acreala docta, înseamna ca esti, în domeniul social, un elev de scoala elementara chiar daca ai mai mult de optzeci de ani. Sa nu-ti recunosti ignoranta într-un anume domeniu, sau sa ai mereu un raspuns promt si superficial la toate subiectele abordate înseamna sa nu fi înteles înca marele avantaj de a-ti ascunde cultura, lucru ce îi caracterizeaza pe oamenii instruiti, este exact ca atunci când pentru a-ti ascunde banii trebuie mai întâi sa-i ai. Sa-i încarci pe toti cei întâlniti cu o cantitate enorma de salutari pentru tot felul de cunostinte comune înseamna sa dai impresia ca vrei - fie sa-ti etalezi relatiile, fie ca-l iei pe interlocutor drept un simplu mesager. Sa fim prudenti în acest domeniu, caci exista înca multi oameni draguti care iau în serios asemenea comisioane si care transmit nenumaratele salutari pe care i le încredintam cu o energie demna de un scop mai bun. Observatia este valabila si pentru cei care retin din conversatie numai ce intereseaza si nu scapa prilejul de a-i obliga pe cei din jur sa le faca mici servicii utile. De exemplu auzind ca pleci în strainatate, îndraznetul nu va ezita sa te roage imediat sa-i aduci un medicament, sau o piesa de masina, precizând ca acolo costa o nimica toata.
Ca sa încheiem acest spinos capitol trebuie sa reamintim câteva reguli ferme care trebuiesc respectate pentru a purta o conversatie civilizata:
1- Sa nu agresam sau sa enervam interlocutorii prin prea puternica noastra personalitate, bazându-ne pe excelenta parere pe care o avem despre noi. Sa nu ridicam tonul, sa nu tipam.
2- Sa nu transformam viata sociala într-un dialog pentru surzi. Se pare ca este un blestem al secolului în care traim. Eugen Ionescu a sesizat si a transcris aceasta "necomunicare" în "Cântareata cheala" plecând de la un manual de învatare a limbii engleze, dar cred ca putea sa plece de la orice banal dialog cotidian. Aparent, ne ascultam interlocutorul dar ne gândim la ale noastre. De aici dramele însingurarii, stres - ul si tristetea fiecaruia dintre noi. Sa învatam sa-l ascultam pe celalalt.
3- Sa nu ne întrerupem brutal interlocutorul, ci sa asteptam cu delicatete si tact un moment prielnic pentru a ne spune si noi parerea.
4- Sa nu ne amestecam într-o discutie la care nu suntem solicitati, cu atât mai mult când întâlnim o cunostinta pe strada vorbind cu altcineva. S-ar putea sa stricam un moment important în viata celor pe care i-am inoportunat!
CUM SA NE ADRESAM ?
CUM SA NE ADRESAM ?
E PERMIS SA TE ADRESEZI UNOR NECUNOSCUTI ?
" Categoric , nu ! " - raspunde fermecatoarea tinara de douazeci de ani , gindindu-se cu spaima la multele tentative masculine care ii atin drumul de la birou pina acasa.
" Bineinteles ! ", va spune cu un aer natural pensionarul dispus oricind sa le raspunda cu amabilitate celor care nu stiu adresa unui muzeu sau care nu se descurca intr-un cartier.
Conversatia intre necunoscuti nu mai reprezinta demult un act de nepolitete ci dimpotriva. Exista insa mai multe feluri de a intra in contact cu oamenii. A interpela pe cineva poate fi un semn de obraznicie dar si un simplu mijloc de a iesi din incurcatura.
Uneori acest demers se rezuma la o simpla informatie , alteori devine o lunga si pasionanta conversatie. Nu ne surprinde faptul ca la cozi , prin parcuri , in statiile de autobuz oameni necunoscuti intra in vorba impartasindu-si parerile asupra unui anumit subiect. Nu e nimic rau in asta cu conditia ca aceasta conversatie sa nu degenereze in cearta.
Intr-un oras strain este absolut normal sa intrebam pe cineva care este drumul spre gara sau cel spre o catedrala celebra. Este suficient sa salutam si apoi , politicos , sa spunem pe scurt ce dorim. Orice om este mindru de orasul in care locuieste si ne va raspunde cu placere.
Odata informatia obtinuta , vom multumi inainte de a pleca in directia indicata. Se poate intimpla insa ca informatia obtinuta sa nu fie absolut exacta. Pentru a nu avea indoieli, e de preferat sa intrebam un sofer de taxi , un vatman , sau un agent de circulatie.
Nu trebuie sa ne jenam sa punem astfel de intrebari ; interlocutorul va pierde doar citeva minute. Ne vom stradui sa nu interpelam pe cineva care este foarte in virsta sau , evident , foarte grabit. Un barbat trebuie sa fie foarte prudent daca se adreseaza unei femei. In general , este mult mai simplu sa ne adresam unei personae de acelasi sex cu noi.
Prin meseria lor , agentii de circulatie , politistii , controlorii de trenuri si tramvaie , hamalii , soferii de taxi , personalul hotelier sunt datori sa dea informatii. Aceasta nu ne indreptateste sa nu spunem " Buna ziua " , " Va rog " si " Multumesc ".
Este permis sa ne adresam vecinilor de plaja , de masa , calatorilor din tramvai , din tren , din avion , sau celor care locuiesc la acelasi hotel cu noi ? De ce nu ? In principiu nimic nu ne opreste sa schimbam citeva pareri despre timp sau despre un eveniment sportiv important.
Din nefericire exista prea multi oameni care nu se limiteaza la o conversatie neutra si-si obliga " victima " sa-i asculte depanindu-si toata viata - bolile copiilor , primele iubiri , nenorocirile familiei , certirile cu sotia , relatia cu seful de birou , opiniile sale politice.
Salvarea vine totusi cind pisalogul coboara din tren , caci si lucrurile cele mai rele au un sfirsit ...
Chiar daca persoana cu care stam de vorba ne place in mod deosebit , nu se cuvine sa-i cerem numarul de telefon sau adresa , daca ea nu are aceasta initiativa.
PROBLEMA TITLURILOR - POLITETEE
SAU FORMALISM ?
Diferenta dintre respect si servilism
De cind e lumea , in fata lui Dumnezeu si a legii oamenii sunt egali. Si cu toate acestea istoria omenirii este de multe ori expresia vanitatii omului. Intre aceasta si etalarea cu ostentatie a titlurilor n-a fost decit un pas.
O data cu revolutia burghezo-democratica din Franta ,
asistam la abolirea titlurilor nobiliare mostenite din tata in fiu si la inlocuirea lor cu simpla denumire de cetatean. Desfiintarea privilegiilor nobiliare perpetueaza ideea de egalitate.
O noua revolutie - socialista de data aceasta - impune la inceputul secolului XX termenul nivelator " tovarase". el simbolizeaza schimbarile radicale care se produc in numeroase tari din Europa si Asia. Cu toate acestea , inegalitatea dintre oameni a continuat sa existe si sa marcheze viata a numeroase generatii de oameni. Nu-i o noutate pentru nimeni faptul ca in absolut toate statele lagarului socialist functia era totul , asa ca intre " tovarase " si " tovarase prim secretar " diferenta era de la cer la pamint.
Singura modalitate de a te rupe de acesta realitate oribila era totusi invatatura. La capatul unor lungi ani de studiu , puteai fi numit " tovarase inginer " , " tovarase doctor " , " tovarase profesor ". Drama consta insa in faptul ca multi au facut o facultate impotriva vointei sau vocatiei lor , neavind alta posibilitate de a dobindi o identitate. Titlurile astfel obtinute s-au dovedit a fi adeseori formale.
Bunul simt si aprecierea corecta a efortului depus in scoala ne obliga sa luam in consideratie competenta individului si nu titlul cu care se prezinta. Nu mai e o noutate pentru nimeni ca astazi a prezenta o diploma fara a fi in stare sa faci dovada cunostintelor tale intr-un anumit domeniu nu iti asigura un loc in societate sau o slujba.
Ideal este sa existe o concordanta deplina intre titlu si ceea ce stii sa faci , altfel esti un impostor !
Revenind la viata noastra de zi cu zi , remarcam ca de citiva ani au aparut titluri noi - manager , boss , patron - a caror utilizare ne pune deseori in incurcatura. Nu suna bine nici " Patroane " , nici " Domnule patron " si nici " Boss " sau " Sefule ". Preferam sa ne adresam cu numele de familie al acestuia.
Sau daca nu-l stim , pur si simplu cu : domnule. Este nepermis sa-i spui - sefule !
Pe de alta parte , viata ne sileste deseori sa nu beneficiem de titlul dobindit cu greu. sa ne amintim atunci ca numele este mai important decit titlul si ca a uita numele interlocutorului nostru este o mare gafa.
Daca atribuim acestuia alt nume decit cel pe care il , are neglijenta noastra este de neiertat. Sa iesim din aceasta situatie adresindu-ne cu un simplu " Domnule draga , ..." sau " Stimata doamna , ".
O alta situatie este aceea in care nu stim numele persoanei , dar stim ce profesie are. In acest caz vom spune: " Buna ziua , domnule profesor " , " Voi urma sfaturile dumneavoastra , domnule doctor " sau " Proiectul dumneavoastra este foarte interesant , domnule inginer " .
Daca suntem subalterni titlul este absolut obligatoriu. Pacientul va spune : domnule doctor si nu domnule Vasilescu , elevul sau parintele va spune domnule Director si nu domnule Ionescu.
Un semn de politete este sa mai adaugam ceva dupa un raspuns monosilabic - " da " sau " nu " sau " multumesc ". Sa spunem : " Nu , domnule " , " Da , doamna " , " Da , mama " sau " Multumesc , Ana ". De asemenea , nu este recomandabil sa vorbim la persoana a treia.
De exemplu " Domnul mai doreste ceva ? " este o formula rezervat personalului de serviciu si nu gazdei. In familie nu trebuie sa acordam celor apropiati titlurile pe care le au. Este hilar ca stapina casei sa-I spuna femeii de serviciu " Ai grija sa aranjezi camera profesorului " cind profesorul este chiar sotul ei. La cealalta extrema se plaseaza cei care uita sa fie politicosi cu subalternii. Auzim adesea : " Vasilescule , da-mi dosarul acela " Se va spune " Domnule Vasilescu , da-mi , te rog dosarul acela".
Sa nu uitam ca orice om are dreptul sa fie numit " domn " si ca folosirea acestui apelativ este in primul rind un semn al educatiei dumneavoastra.
CUM SA NE ADRESAM UNEI ADUNARI
Formulele variaza. La o conferinta , va veti adresa cu un solemn " Doamnelor si domnilor " nu " Doamnelor , domnisoarelor " si domnilor " , cum auzim adesea. La o intilnire cu o echipa de basket , de exemplu , veti spune " Dragi prieteni ". La rostirea unui toast , veti incepe prin a va adresa celor mai importante persoane : " Stimate domnule ministru , stimati oaspeti ".
De asemenea in adunarile oficiale va veti adresa in primul rind personalitatilor , incepind cu cele mai marcante. Exista o ierarhie care trebuie respectata si acest protocol poate fi studiat la nevoie.
Tot mai multe persoane apar la TV. Intimidate de reflectoare , de camere de luat vederi acestea uita ca vorbesc pentru milioane de oameni. Putem oare sa acceptam cu simpatie alocutiunile pe care ni le baga pe git personae infatuate care nu stiu sa ne zimbeasca si nici sa ne spuna un elementar " Buna seara " sau " buna ziua , stimati " " telespectatori " ?
Ca sa nu mai vorbim de grija pe care acestea ar trebui sa o aiba fata de ceea ce vor sa ne comunice , de tonul pe care trebuie sa-l adopte in general. De exemplu , oricit ar fi de suparat un deputat ar trebui sa faca un efort ca sa-si controleze nervii si sa se adreseze colegilor sai cu voce calma , fara strigate si invective. Arta oratoriei se invata , iar amatorismul va fi intotdeauna sanctionat de auditoriu. Si inca un amanunt.
Nu vei fi niciodata ascultat cu atentie si respect daca apari in public intr-o tinuta neglijenta. Cei care te privesc pot crede ca ai petrecut noaptea intr-o bodega si nu ai mai avut timp sa treci pe acasa , sa faci un dus , sa te barbieresti si sa-ti pui o camasa curata si o cravata.
De asemenea nu este de bun gust , cum cred anumiti demnitari , sa te imbraci strident ( in culori tipatoare , sacouri de catifea ori stofe lucioase , sau si mai rau , imbracati ca niste ginerici in alb din cap pina in picioare ) , " hainele tradeaza omul ".
CUM NE ADRESAM DOAMNELOR IN SOCIETATE ?
In acest domeniu au aparut schimbari numeroase fata de codul vechi al bunelor maniere dat fiind ca femeia are astazi alt rol in societate. Ea imparte cu barbatul datoria de a asigura existenta familiei , datorie de care se achita cu multa inteligenta , spirit intreprinzator si mult farmec. In acelasi timp , femeia a devenit o persoana publica – femeia savant , femeia politician.
Deosebirea dintre femeile casatorite si celibatare nu mai are nici o semnificatie ( importanta ). In viata sociala si de afaceri se intilnesc femei si barbati de virste diferite. " Fetele batrine " de altadata sunt personaje de roman. Astazi , ele sunt redactori , asistente sociale , medici sau femei de afaceri si duc o viata plina in care nu mai ramine loc pentru plictiseala , tricotat , brodat etc.
Femeia din zilele noastre isi primeste prietenii intr-un interior aranjat cu gust de catre ea insasi si isi conduce masina cu dezinvoltura. Unei asemenea femei nu-i mai poti refuza titlul de doamna. Este de la sine inteles ca daca interlocutoarea dumneavoastra este medic , ii veti spune " Doamna doctor " - titlu pe care si l-a cucerit prin studio indelungat.
Corect este deci sa te adresezi cu : doamna director , doamna redactor , doctor , inginer , profesor si nu cu doamna redactoare , doctora , inginera , profesoara. Cit de hilara este pentru noi astazi situatia in care unei femei casnice , casatorita cu un ministru sau cu un medic , i se spune " doamna ministru " sau " doamna doctor " !
CUI SI CIND PUTEM SPUNE " TU " ?
Poate nu este un alt moment in viata noastra mai drag ca cel al primului " tu " rostit de prima noastra iubire. " Tu " si " dumneavoastra " poate fi frontiera dintre o simpla cunostinta si o calda prietenie. Din totdeauna codul bunelor maniere a delimitat granita dintre " tu " si " dumneavoastra ".
Prima regula : tutuirea nu se face decit cind esti sigur ca este bine venita. A doua : tutuirea se face de catre cel mai in virsta , de catre superior si de catre doamna - domnului. La virste apropiate , la cei din medii sociale asemanatoare , cu acelasi grad de cultura este chiar ridicol sa spunem mereu " dumneavoastra ".
Dar cred ca nu vom putea niciodata sa spunem cu nonsalanta " tu " batrinului medic care ne-a operat sau profesorului mult mai in virsta care ne-a fost diriginte , chiar daca am terminat o facultate si am devenit colegi de cancelarie.
Insa ce ne facem cu cei care ne interpeleaza , in magazine in special , cu nepermisul , tu. Auzim adesea cu mare neplacere cum ni se spune : Cite salate vrei ? Asta este marfa , nu o fac eu , o vrei sau nu ? Cobori ? Si pentru astfel de persoane exista o solutie eficienta. Incercati sa prelungiti putin discutia si , cu un aer foarte natural , sa va adresati persoanei in cauza cu Dumneavoastra la sfirsitul micului " scketch " - apasind mereu pe cuvintul Dumneavostra veti obtine in mod sigur efectul dorit , daca nu vi se raspunde chiar cu Dumneavoastra macar veti fi tratat cu un Dumneata.
In mod gresit se crede ca dinsul , dinsa , dinsii sunt pronume de politete iar el , ea , ei sunt forme ireverentioase. Se va spune : " Am vorbit cu domnul director. El mi-a spus sa revin " si nu " Dinsul mi-a spus sa revin ". Regina Angliei a facut o vizita in Romania. " Ea era insotita de ... " si nu " Dinsa era insotita de ... ".
Azi nu se mai spune parintilor " dumneata " , ci li se spune chiar pe numele mic , in loc de mama , tata.
In multe familii , copii se adreseaza simplu : Sanda , Andrei. Daca atmosfera este destinsa si calma , daca relatiile se bazeaza pe respect si afectiune profunda , totul este O.K. Nu este cazul sa ne formalizam si sa consideram familia respective prost crescuta.
Soacrelor si socrilor ne putem adresa cu mama si tata. Si lor le putem spune , daca sunt de acord , pe numele mic - Rodica , Florin. In unele cazuri nu se depaseste bariera lui Dumneavoastra. In acest caz ne putem adresa cu Doamna Silvia , Domnule Andrei.
E PERMIS SA TE ADRESEZI UNOR NECUNOSCUTI ?
" Categoric , nu ! " - raspunde fermecatoarea tinara de douazeci de ani , gindindu-se cu spaima la multele tentative masculine care ii atin drumul de la birou pina acasa.
" Bineinteles ! ", va spune cu un aer natural pensionarul dispus oricind sa le raspunda cu amabilitate celor care nu stiu adresa unui muzeu sau care nu se descurca intr-un cartier.
Conversatia intre necunoscuti nu mai reprezinta demult un act de nepolitete ci dimpotriva. Exista insa mai multe feluri de a intra in contact cu oamenii. A interpela pe cineva poate fi un semn de obraznicie dar si un simplu mijloc de a iesi din incurcatura.
Uneori acest demers se rezuma la o simpla informatie , alteori devine o lunga si pasionanta conversatie. Nu ne surprinde faptul ca la cozi , prin parcuri , in statiile de autobuz oameni necunoscuti intra in vorba impartasindu-si parerile asupra unui anumit subiect. Nu e nimic rau in asta cu conditia ca aceasta conversatie sa nu degenereze in cearta.
Intr-un oras strain este absolut normal sa intrebam pe cineva care este drumul spre gara sau cel spre o catedrala celebra. Este suficient sa salutam si apoi , politicos , sa spunem pe scurt ce dorim. Orice om este mindru de orasul in care locuieste si ne va raspunde cu placere.
Odata informatia obtinuta , vom multumi inainte de a pleca in directia indicata. Se poate intimpla insa ca informatia obtinuta sa nu fie absolut exacta. Pentru a nu avea indoieli, e de preferat sa intrebam un sofer de taxi , un vatman , sau un agent de circulatie.
Nu trebuie sa ne jenam sa punem astfel de intrebari ; interlocutorul va pierde doar citeva minute. Ne vom stradui sa nu interpelam pe cineva care este foarte in virsta sau , evident , foarte grabit. Un barbat trebuie sa fie foarte prudent daca se adreseaza unei femei. In general , este mult mai simplu sa ne adresam unei personae de acelasi sex cu noi.
Prin meseria lor , agentii de circulatie , politistii , controlorii de trenuri si tramvaie , hamalii , soferii de taxi , personalul hotelier sunt datori sa dea informatii. Aceasta nu ne indreptateste sa nu spunem " Buna ziua " , " Va rog " si " Multumesc ".
Este permis sa ne adresam vecinilor de plaja , de masa , calatorilor din tramvai , din tren , din avion , sau celor care locuiesc la acelasi hotel cu noi ? De ce nu ? In principiu nimic nu ne opreste sa schimbam citeva pareri despre timp sau despre un eveniment sportiv important.
Din nefericire exista prea multi oameni care nu se limiteaza la o conversatie neutra si-si obliga " victima " sa-i asculte depanindu-si toata viata - bolile copiilor , primele iubiri , nenorocirile familiei , certirile cu sotia , relatia cu seful de birou , opiniile sale politice.
Salvarea vine totusi cind pisalogul coboara din tren , caci si lucrurile cele mai rele au un sfirsit ...
Chiar daca persoana cu care stam de vorba ne place in mod deosebit , nu se cuvine sa-i cerem numarul de telefon sau adresa , daca ea nu are aceasta initiativa.
PROBLEMA TITLURILOR - POLITETEE
SAU FORMALISM ?
Diferenta dintre respect si servilism
De cind e lumea , in fata lui Dumnezeu si a legii oamenii sunt egali. Si cu toate acestea istoria omenirii este de multe ori expresia vanitatii omului. Intre aceasta si etalarea cu ostentatie a titlurilor n-a fost decit un pas.
O data cu revolutia burghezo-democratica din Franta ,
asistam la abolirea titlurilor nobiliare mostenite din tata in fiu si la inlocuirea lor cu simpla denumire de cetatean. Desfiintarea privilegiilor nobiliare perpetueaza ideea de egalitate.
O noua revolutie - socialista de data aceasta - impune la inceputul secolului XX termenul nivelator " tovarase". el simbolizeaza schimbarile radicale care se produc in numeroase tari din Europa si Asia. Cu toate acestea , inegalitatea dintre oameni a continuat sa existe si sa marcheze viata a numeroase generatii de oameni. Nu-i o noutate pentru nimeni faptul ca in absolut toate statele lagarului socialist functia era totul , asa ca intre " tovarase " si " tovarase prim secretar " diferenta era de la cer la pamint.
Singura modalitate de a te rupe de acesta realitate oribila era totusi invatatura. La capatul unor lungi ani de studiu , puteai fi numit " tovarase inginer " , " tovarase doctor " , " tovarase profesor ". Drama consta insa in faptul ca multi au facut o facultate impotriva vointei sau vocatiei lor , neavind alta posibilitate de a dobindi o identitate. Titlurile astfel obtinute s-au dovedit a fi adeseori formale.
Bunul simt si aprecierea corecta a efortului depus in scoala ne obliga sa luam in consideratie competenta individului si nu titlul cu care se prezinta. Nu mai e o noutate pentru nimeni ca astazi a prezenta o diploma fara a fi in stare sa faci dovada cunostintelor tale intr-un anumit domeniu nu iti asigura un loc in societate sau o slujba.
Ideal este sa existe o concordanta deplina intre titlu si ceea ce stii sa faci , altfel esti un impostor !
Revenind la viata noastra de zi cu zi , remarcam ca de citiva ani au aparut titluri noi - manager , boss , patron - a caror utilizare ne pune deseori in incurcatura. Nu suna bine nici " Patroane " , nici " Domnule patron " si nici " Boss " sau " Sefule ". Preferam sa ne adresam cu numele de familie al acestuia.
Sau daca nu-l stim , pur si simplu cu : domnule. Este nepermis sa-i spui - sefule !
Pe de alta parte , viata ne sileste deseori sa nu beneficiem de titlul dobindit cu greu. sa ne amintim atunci ca numele este mai important decit titlul si ca a uita numele interlocutorului nostru este o mare gafa.
Daca atribuim acestuia alt nume decit cel pe care il , are neglijenta noastra este de neiertat. Sa iesim din aceasta situatie adresindu-ne cu un simplu " Domnule draga , ..." sau " Stimata doamna , ".
O alta situatie este aceea in care nu stim numele persoanei , dar stim ce profesie are. In acest caz vom spune: " Buna ziua , domnule profesor " , " Voi urma sfaturile dumneavoastra , domnule doctor " sau " Proiectul dumneavoastra este foarte interesant , domnule inginer " .
Daca suntem subalterni titlul este absolut obligatoriu. Pacientul va spune : domnule doctor si nu domnule Vasilescu , elevul sau parintele va spune domnule Director si nu domnule Ionescu.
Un semn de politete este sa mai adaugam ceva dupa un raspuns monosilabic - " da " sau " nu " sau " multumesc ". Sa spunem : " Nu , domnule " , " Da , doamna " , " Da , mama " sau " Multumesc , Ana ". De asemenea , nu este recomandabil sa vorbim la persoana a treia.
De exemplu " Domnul mai doreste ceva ? " este o formula rezervat personalului de serviciu si nu gazdei. In familie nu trebuie sa acordam celor apropiati titlurile pe care le au. Este hilar ca stapina casei sa-I spuna femeii de serviciu " Ai grija sa aranjezi camera profesorului " cind profesorul este chiar sotul ei. La cealalta extrema se plaseaza cei care uita sa fie politicosi cu subalternii. Auzim adesea : " Vasilescule , da-mi dosarul acela " Se va spune " Domnule Vasilescu , da-mi , te rog dosarul acela".
Sa nu uitam ca orice om are dreptul sa fie numit " domn " si ca folosirea acestui apelativ este in primul rind un semn al educatiei dumneavoastra.
CUM SA NE ADRESAM UNEI ADUNARI
Formulele variaza. La o conferinta , va veti adresa cu un solemn " Doamnelor si domnilor " nu " Doamnelor , domnisoarelor " si domnilor " , cum auzim adesea. La o intilnire cu o echipa de basket , de exemplu , veti spune " Dragi prieteni ". La rostirea unui toast , veti incepe prin a va adresa celor mai importante persoane : " Stimate domnule ministru , stimati oaspeti ".
De asemenea in adunarile oficiale va veti adresa in primul rind personalitatilor , incepind cu cele mai marcante. Exista o ierarhie care trebuie respectata si acest protocol poate fi studiat la nevoie.
Tot mai multe persoane apar la TV. Intimidate de reflectoare , de camere de luat vederi acestea uita ca vorbesc pentru milioane de oameni. Putem oare sa acceptam cu simpatie alocutiunile pe care ni le baga pe git personae infatuate care nu stiu sa ne zimbeasca si nici sa ne spuna un elementar " Buna seara " sau " buna ziua , stimati " " telespectatori " ?
Ca sa nu mai vorbim de grija pe care acestea ar trebui sa o aiba fata de ceea ce vor sa ne comunice , de tonul pe care trebuie sa-l adopte in general. De exemplu , oricit ar fi de suparat un deputat ar trebui sa faca un efort ca sa-si controleze nervii si sa se adreseze colegilor sai cu voce calma , fara strigate si invective. Arta oratoriei se invata , iar amatorismul va fi intotdeauna sanctionat de auditoriu. Si inca un amanunt.
Nu vei fi niciodata ascultat cu atentie si respect daca apari in public intr-o tinuta neglijenta. Cei care te privesc pot crede ca ai petrecut noaptea intr-o bodega si nu ai mai avut timp sa treci pe acasa , sa faci un dus , sa te barbieresti si sa-ti pui o camasa curata si o cravata.
De asemenea nu este de bun gust , cum cred anumiti demnitari , sa te imbraci strident ( in culori tipatoare , sacouri de catifea ori stofe lucioase , sau si mai rau , imbracati ca niste ginerici in alb din cap pina in picioare ) , " hainele tradeaza omul ".
CUM NE ADRESAM DOAMNELOR IN SOCIETATE ?
In acest domeniu au aparut schimbari numeroase fata de codul vechi al bunelor maniere dat fiind ca femeia are astazi alt rol in societate. Ea imparte cu barbatul datoria de a asigura existenta familiei , datorie de care se achita cu multa inteligenta , spirit intreprinzator si mult farmec. In acelasi timp , femeia a devenit o persoana publica – femeia savant , femeia politician.
Deosebirea dintre femeile casatorite si celibatare nu mai are nici o semnificatie ( importanta ). In viata sociala si de afaceri se intilnesc femei si barbati de virste diferite. " Fetele batrine " de altadata sunt personaje de roman. Astazi , ele sunt redactori , asistente sociale , medici sau femei de afaceri si duc o viata plina in care nu mai ramine loc pentru plictiseala , tricotat , brodat etc.
Femeia din zilele noastre isi primeste prietenii intr-un interior aranjat cu gust de catre ea insasi si isi conduce masina cu dezinvoltura. Unei asemenea femei nu-i mai poti refuza titlul de doamna. Este de la sine inteles ca daca interlocutoarea dumneavoastra este medic , ii veti spune " Doamna doctor " - titlu pe care si l-a cucerit prin studio indelungat.
Corect este deci sa te adresezi cu : doamna director , doamna redactor , doctor , inginer , profesor si nu cu doamna redactoare , doctora , inginera , profesoara. Cit de hilara este pentru noi astazi situatia in care unei femei casnice , casatorita cu un ministru sau cu un medic , i se spune " doamna ministru " sau " doamna doctor " !
CUI SI CIND PUTEM SPUNE " TU " ?
Poate nu este un alt moment in viata noastra mai drag ca cel al primului " tu " rostit de prima noastra iubire. " Tu " si " dumneavoastra " poate fi frontiera dintre o simpla cunostinta si o calda prietenie. Din totdeauna codul bunelor maniere a delimitat granita dintre " tu " si " dumneavoastra ".
Prima regula : tutuirea nu se face decit cind esti sigur ca este bine venita. A doua : tutuirea se face de catre cel mai in virsta , de catre superior si de catre doamna - domnului. La virste apropiate , la cei din medii sociale asemanatoare , cu acelasi grad de cultura este chiar ridicol sa spunem mereu " dumneavoastra ".
Dar cred ca nu vom putea niciodata sa spunem cu nonsalanta " tu " batrinului medic care ne-a operat sau profesorului mult mai in virsta care ne-a fost diriginte , chiar daca am terminat o facultate si am devenit colegi de cancelarie.
Insa ce ne facem cu cei care ne interpeleaza , in magazine in special , cu nepermisul , tu. Auzim adesea cu mare neplacere cum ni se spune : Cite salate vrei ? Asta este marfa , nu o fac eu , o vrei sau nu ? Cobori ? Si pentru astfel de persoane exista o solutie eficienta. Incercati sa prelungiti putin discutia si , cu un aer foarte natural , sa va adresati persoanei in cauza cu Dumneavoastra la sfirsitul micului " scketch " - apasind mereu pe cuvintul Dumneavostra veti obtine in mod sigur efectul dorit , daca nu vi se raspunde chiar cu Dumneavoastra macar veti fi tratat cu un Dumneata.
In mod gresit se crede ca dinsul , dinsa , dinsii sunt pronume de politete iar el , ea , ei sunt forme ireverentioase. Se va spune : " Am vorbit cu domnul director. El mi-a spus sa revin " si nu " Dinsul mi-a spus sa revin ". Regina Angliei a facut o vizita in Romania. " Ea era insotita de ... " si nu " Dinsa era insotita de ... ".
Azi nu se mai spune parintilor " dumneata " , ci li se spune chiar pe numele mic , in loc de mama , tata.
In multe familii , copii se adreseaza simplu : Sanda , Andrei. Daca atmosfera este destinsa si calma , daca relatiile se bazeaza pe respect si afectiune profunda , totul este O.K. Nu este cazul sa ne formalizam si sa consideram familia respective prost crescuta.
Soacrelor si socrilor ne putem adresa cu mama si tata. Si lor le putem spune , daca sunt de acord , pe numele mic - Rodica , Florin. In unele cazuri nu se depaseste bariera lui Dumneavoastra. In acest caz ne putem adresa cu Doamna Silvia , Domnule Andrei.
PREZENTAREA - POARTA VIETII SOCIALE
Pot sa va prezint ? Da , dar corect !
Toata lumea doreste sa-si faca noi relatii , sa-si largeasca cercul de cunostinte. Nimeni nu poate s-o faca fara a fi prezentat , chiar daca este o presoana care se bucura de notorietate publica. Daca vreti sa nu faceti gafe pe care societatea le sanctioneaza imediat , incepeti prin a va insusi citeva reguli elementare.
Se prezinta barbatul , femeii ; cel mai tinar , celui mai in virsta ; inferiorul , superiorului ; subordonatul , sefului ; - intr-un cuvint rangul inferior , celui superior. Prin urmare , este incorect sa-l prezinti pe domnul director unui functionar , sau pe o doamna aceluiasi , cu exceptia citorva cazuri pe care le vom mentiona mai departe. Sa vedem acum cum decurge prezentarea.
Domnul X , un tinar ziarist , in virsta de 30 de ani este invitat undeva , in acelasi timp cu domnul Y , director de editura , filozof bine cunoscut. Dupa cina , domnul X , il roaga pe prietenul sau domnul Z sa- l prezinte cu prima ocazie domnului Y. Sa-l prezinte , deoarece domnul X este si mai tinar si mai putin important decit celebrul scriitor. Momentul asteptat sa iveste. Intovarasit de prietenul sau domnul Z , se indreapta catre domnul Y care tocmai a ramas singur si-i spune acestuia : " Domnule director , imipermiteti sa vi-l prezint pe prietenul meu domnul X ? Domnul X , domnul Y ". Formula de prezentare este insotita de o miscare abia schitata a corpului catre persoana nominalizata. Cele doua persoane astfel prezentate , se inclina una spre cealalta , domnul X cu o nuanta de respect mai marcata decit domnul Y. Acesta , aproape in acelasi timp , ii intinde mina domnului X care o stringe imediat. Aceste doua persoane au fost prezentate. Ele se cunosc , exista una pentru cealalta si marcheaza nasterea relatiilor lor sociale prin schimbul citorva cuvinte.
Analizind aceasta prezentare , putem sa formulam citeva reguli de baza.
1. Domnul X , tinar scriitor , trebuie prezentat celebrei personalitati care este domnul Y si nu invers , deci dupa regula inferiorul , superiorului.
2. In absenta stapinului casei , un prieten intim poate deveni cel care face prezentarile.
3. O reverenta , o inclinare , insotesc prezentarea , dupa care urmeaza stringerea de mina si numai apoi se incepe o conversatie. Cei doi domni se cunosc acum si prezentarile le-au dat dreptul sa aiba relatii mondene , ceea ce , dupa regulile stricte ale politetii , nu era posibil inainte.
TACT SI TACTICA IN PREZENTARILE CORECTE
Sa incepem prin a aminti prioritatile salutului : tinerii , inferiorii si barbatii ii saluta pe cei mai in virsta , pe superiori si pe femei , care raspund la salut. Remarcam mai inainte strinsa legaturaa intre aceasta regula si cea a prezentarii. In salut , ca si in prezentare , adica atunci cind se naste viata sociala si de fiecare data cind o consolidezi , initiativa porneste de jos : superiorul este cel salutat , asa cum ii este si prezentat subalternul. Intr-o incapere se afla pentru scurt timp un domn si o doamna. Gazda intra si il prezinta pe domn doamnei , iar doamna intinde mina daca doreste , daca nu isi spune numai numele. Nici chiar fetele foarte tinere nu-si vor spune numai numele mic - Mimi , Fifi , Bebe , Coca , Anuta , Crenguta - ci vor rosti chiar ambele nume - Laura Ionescu. Aceeasi recomandare o facem si tinerilor domni , nu vor spune - Bogdan , Dan , Gabi , Puiu - ci numele intreg - Serban Iordanescu. Bine inteles , in acest domeniu , ca si in altele , exista unele motive care anuleaza regulile : nimeni nu va fi obligat , de exemplu , sa accepte salutul cuiva care a pierdut stima generala. La fel , ne vom feri , sa prezentam una alteia doua persoane despre care stim ca nu doresc sa se cunoasca.
Prezentarea marcheaza stabilirea unei legaturi intre doua persoane care , dintr-o data , inceteaza sa mai fie straine una pentru celalalta. Se cunosc , iar acest verb trebuie luat in sensul lui strict. Eticheta iti permite ca din acel moment sa poti sa-i vorbesti , sa-i faci o invitatie si sa-i adresezi un salut noii tale cunostinte. Este nepermis sa poftiti de noua relatie in scopuri personale , sau sa devii familiar imediat. Daca neglijam aceste reguli , vom vedea cu tristete intrerupindu-se o relatie care ar fi putut sa devina utila sau ar fi putut sa se transforme intr-o prietenie.
Sa profitam de imprejurare pentru a clarifica problema familiaritatii , spunind pur si simplu ca ea este opusul politetii. Poti avea cu cineva o legatura de ordin spiritual , o anume afinitate , opinii comune , dar nimic nu-ti permite sa devii familiar cu persoana respectiva. Nu vom intreba de pilda cum o duce cu banii sau in ce relatii se afla cu sotia , subiecte pe care le discuti numai cu familia. De asemenea , ne vom feri sa-i facem confidente , mai ales daca nu ne sunt cerute.
Cind este necesar sa prezinti o persoana alteia? In cercurile restrinse , pentru ca este important ca toti membrii sa se cunoasca intre ei , mai ales daca obisnuiesc sa se vada frecvent. In schimb , la receptii sau la baluri nu este necesar si nici nu este posibil ca toti invitatii sa se cunoasca intre ei. Acestia insa trebuie sa-l cunoasca pe stapinul casei , pe sotia acestuia , pe invitatul de onoare sipe vecinii sai de masa. Este important deci sa fie prezentati. Sarcina aceasta ii revine gazdei sau persoanei desemnate sa faca prezentarile. In lipsa acesteia invitatii se vor prezenta unii altora , asa cum veti afla intr-un capitol ulterior.
Daca sunteti gazda si prezentarea cuiva vi se pare inoportuna , trebuie sa evitati aceasta situatie , procedind cu mult tact. Cind sunteti invitat iar gazda nu are timp sa va prezinte , faceti-o singur.
CATEVA EXCEPTII:
O foarte tinara domnisoara este prezentata unui domn in virsta si nu invers cu toate ca regula spune : barbatul este prezentat femeii. Dar in acest caz a trecut pe primul plan virsta.Inca o data tactul si bunele maniere hotarasc persoana care trebuie sa fie onorata.
Daca prezentam o personalitate politica sau publica , putem , in general , sa-i anuntam titlul si sa nu-i spunem numele. Se va spune de exemplu : " Domnul director al fundatiei ..." , " Domnule director , vi-l prezint pe doctorul X." Daca e vorba despre o ceremonie in care se impune un protocol , va fi pronuntat numai numele persoanei pe care o prezentam. Intr-o societate se va pronunta mai intii numele persoanei care intra si apoi numele persoanelor prezentate. Cind imprejurarile o cer , aceasta ordine este inversata : daca in casa se afla o persoana care merita un respect deosebit , atunci ea va fi cea prezentata unor noi veniti. In acest caz ne vom exprima astfel : " Va rog sa-mi permiteti , domnule X , sa v-o prezint pe doamna Y ".
Exceptind situatia in care un grup de oameni este prezentat unei persoane marcante sau invitatului de onoare , persoanele singure sunt prezentate cuplurilor si niciodata invers. Daca trebuie sa prezentam o persoana singura unui grup , renuntam la prezentarea membrilor acestuia. In prezenta unui bolnav , toate prioritatile se sterg si toate persoanele , oricare ar fi situatia si virsta lor , ii sunt prezentate.
Repetam , pentru a fi retinut , este prezentata , de regule , persoana care soseste : " Mama , acesta este Horia , colegul despre care ti-am vorbit ! " Construiti-va singuri situatii posibile , plecind de la acest model si aplicati cele invatate.
CE TREBUIE SA SPUNEM SI SA FACEM ,
CE TREBUIE SA EVITAM
Se intimpla adesea ca prezentarile sa fie facute in graba de catre persoane neatente. In continuare trebuie sa ne descurcam singuri. Daca ii excludem pe cei blazati si pe mizantropi , fiecare om este fericit sa cunoasca personae interesante. Cind ne este prezentat cineva , nu stim altceva despre el decit numele , daca acesta este pronuntat clar. Va trebui sa ne supunem atunci unui joc de societate , nu neaparat amuzant , care va consta in a ghici cine sunt noii parteneri de discutie. Este o situatie care mai tirziu poate deveni o amintire placuta , dar care ridica la inceput anumite probleme. Este foarte greu sa incepi o conversatie , dar momentul dificil poate fi depasit daca descoperiti relatii sau interese comune. In celelalte cazuri , gazda sau cel care face prezentarea trebuie sa o completeze prin citeva cuvinte amabil despre cele doua persoane care se intilnesc pentru prima data. Este mai mult decit un compliment , este un lucru care va facilita primul lor contact. Fie ca este vorba despre precizarea unor relatii comune , a profesiei acestora sau a unei calatorii facute de unul din ei de curind , se va gasi in aceasta precizare embrionul unei conversatii placute. In nici un caz nu vom faca aluzii la situatia lor financiara. Nu se face , sa spunem : " Domnul X este un om cu bani ..." sau " Domnul Y este , din pacate , somer. " De asemenea , este de prost gust sa vorbim despre viata particulara a celor prezenti sau sa discutam , la nesfirsit , despre meseria acestora.
Cind facem prezentarile , trebuie sa avem o atitudine naturala. Sa evitam orice exagerare : Nu vom afisa politetea exegerata sau atitudinea servila. Trebuie sa ne respectam si sa-i respectam pe ceilalti. Doar asa vom gasi firul Ariadnei , care ne va scoate din labirintul conventiilor sociale.
CAPCANE
Cu ocazia unei prezentari , pe necunoscatori ii pindesc intotdeauna citeva capcane. Vrind sa fie deosebit de politicosi , acestia insira toate titlurile onorifice ale persoanei prezentate. Greseala ! Numele acestuia poate fi insotit de acel titlu care il reprezinta cel mai bine in functie de conjunctura.
De pilde , daca domnul X este in acelasi timp doctor , profesor universitar si ministru la spital sau in intilnirile particulare va fi prezentat ca medic sau ca profesor , iar in public va fi prezentat cu functia cea mai importanta , cea de ministru. Dar , sa tinem seama cind este cazul , si de faptul ca multe persoane doresc sa fie prezentate doar cu numele lor , fara titlurile pe care le detin.
Si prezentarea rudelor creeaza uneori dificultati. Se
intimpla sa intilniti pe cineva care vrea sa v-o prezinte pe sotia sa si care spune : " Imi permiteti sa v-o prezint pe doamna Popescu ? " Iar sotia acestuia va spune la rindul ei : " Imi permiteti sa vi-l prezint pe domnul Popescu ? " Aceste formule sunt nu numai caraghioase ci si gresite. Nu exista decit una corecta: " Sotia mea " sau " Sotul meu " , cu varianta " Sotia mea , Ana " , de exemplu , pentru intilnirile cu prietenii. De prost gust este si sa vorbesti despre sotul tau sau sotia ta spunindu-le numele de familie : " Azi face piata Popescu ", spune sotia. " Popeasca n-o sa fie de acord ", spune sotul. Putem crede ca s-a plecat de la o gluma , dar ,in mediile mai putin cultivate , aceste formule sunt luate in serios. Dar , in nici un caz " Doamna mea " sau " Domnul meu " , cum spune omul din popor cind vrea sa fie politicos cu tot dinadinsul.
Aceeasi remarca este valabila pentru ceila lti membri ai familiei. Vom spune : " Fratele meu , Daniel " sau " Sora mea , Dana ". Daca aceasta este casatorita vom spune " Sora mea , Dana X " sau se va spune de asemenei " Cumnatul meu , Bogdan Y " sau " Cumnata mea , doamna Maria Z". Copiii sunt prezentati la fel. Despre ai nostri , vom spune " Fiul meu , Daniel " sau " Fiica mea , Maria ". Daca sunt ai altcuiva , vom spune " Paul , fiul familiei X ". Vom prezenta un cuplu spunind : " Domnul si doamna Z ".
In general , vom evita formulele care au intrat in limbajul oamenilor simpli , si care tind sa contamineze pe toata lumea. Auzim frecvent - cuscrul , cuscra , nasicu , nasica. In mediul rural poate suna bine , in mediul urban , nu. Asadar , se va spune : " D-na Luca , mama sotului Ioanei , fiica mea " sau " D-na dr. Graur nasa copiilor mei. " Chiar daca formularea este mai complicata , este preferabila celor de mai sus.
Prezentarea ca si salutul urmat de stringerea miinii pot crea incurcaturi daca o persoana dintr-un grup sau tot grupul nu cunoaste exact regulile ce sunt impuse in aceste situatii. Ca sa simplificam lucrurile ne vom opri asupra unui caz luat la intimplare. O tinara insotita de sotul ei e invitata la aniversarea socrului , in locuinta acestuia ( sau la un restaurant , nu asta este important ). De fata se mai afla o pereche in virsta , o doamna tot in virsta si un cuplu tinar. Ordinea saluturilor sau a prezentarilor , daca tinara nu cunoaste pe nimeni sau o parte din invitati este urmatoarea : primul pe care il saluta ( iar acesta ii da mina ) este socrul , persoana sarbatorita. Urmeaza cele doua doamne in virsta ( ele intind mina in timp ce gazda rosteste numele nurorii sale dar si al doamnelor ) , urmeaza domnul in virsta ( acum tinara intinde mina ) si , in sfirsit , tinara invitata ( miinile se intind simultan ) iar tinarului care o insoteste si a ramas ultimul i se spune numele iar tinara doamna ii intinde mina. Am retinut deci ca initiativa de a intinde mina prima i-a fost permisa doar de trei ori : domnului in virsta , tinerei domnisoare si tinarului domn.
Pentru a va amuza incercati sa deduceti de cite ori are voie sa aiba initiativa intinderii miini sotul ei.
Se pot crea incurcaturi in situatia in care prezentam persoane de aceeasi virsta sau de acelasi rang. Se va spune atunci : " Pot sa vi-l prezint pe domnul Popa , domnule Ivanceanu ? ", alegind pe unul dintre ei , la intimplare. Daca celalalt se va simti ofensat este desigur un snob. Prin analogie , formula se aplica si doamnelor de virste apropiate.Uzanta cere insa sa prezentam domnisoara doamnei.
Cind va este prezentat cineva , se poate intimpla sa nu-i intelegeti sau sa nu-i retineti numele. Ivanescu se tine minte mai usor decit Ivanceanu. In acest caz , cereti pur si simplu sa vi se repete numele. Este mai bine asa decit sa i-l scilciati , lucru penibil atit pentru interlocutor cit si pentru dumneavoastra. Daca preferati o cale mai discreta , asteptati ca persoana care v-a facut prezentarile sa ramina singura si rugati-o sa va mai spuna o data numele cu pricina.
Formulele " sunt incintat sa va cunosc ", " imi pare " " bine " , " imi face placere " sunt inca de o mare actualitate. Uneori , dupa ce se face o prezentare se instaleaza o tacere adinca si stinjnitoare. Este rolul celui care a facut prezentarea sa inceapa o conversatie la care va lua si el parte.
PREZENTAREA IN SITUATIA IN CARE
OASPETII STAU PE SCAUNE
Cine se va ridica si cine va sta jos ?
Prima regula : un barbat se ridica intotdeauna cind ii este prezentata o persoana. Singura exceptie o constituie infirmii sau bolnavii.
A doua regula : o femeie ramine pe scaun. Aceasta regula poate avea insa derogari. Daca este vorba despre o tinara , ea trebuie sa se ridice cind e prezentata unei doamne sau unui domn cu mult mai in virsta. In general , cind se fac prezentarile sau in cadrul unor discutii , tinerii nu vor sta jos in prezenta persoanelor mai in virsta. Daca este vorba despre un batrin este politicos , dar nu indispensabil , ca si femeile sa se ridice. Daca este vorba despre o doamna in virsta , se va ridica in picioare toata asistenta. Si aici este vorba de tact. Este mai bine sa te ridici in picioare decit sa uiti sa o faci atunci cine situatia o cere.
CUM SA TE PREZINTI SINGUR ?
Multa vreme unica modalitate corecta de a face prezentarile in societate a fost aceea in care intervenea o terta persoana. Astazi , a te prezenta singur - in viata sociala , particulara sau profesionala - nu mai e o indrazneala sau o impertinenta. Autoprezentarea se face de obicei cind numarul de musafiri e prea mare sau , pur si simplu , cind cineva a uitat sa va prezinte. De asemenea , un delegat la un congres trebuie sa se prezinte el insusi vecinilor sai de masa sau de reuniune. Preocuparile comune sunt un motiv in plus pentru a se recurge la o astfel de prezentare.
In acest context , bunele maniere cer ca intr-o societate un domn mai in virsta sa se autoprezinte unuia mai tinar. In schimb , o doamna va evita sa se prezinte singura unui barbat , se va prezenta acesta. Ca sa evite o situatie penibila - o tacere prelungita - se poate prezenta si un tinar unui domn mai in virsta sau unei doamne cu conditia sa nu intinda el primul mina.
In viata profesionala ca si in cea publica autoprezentarea se impune intr-o multime de situatii. Cind intri intr-un birou unde esti necunoscut , cind intri intr-o intreprindere ca reprezentant al unei firme trebuie sa te prezinti directorului sau celui cu care urmeaza sa discuti. Daca o antecamera - secretariat va desparte de persoana pe care urmeaza sa o intilniti , ii puteti transmite o carte de vizita dupa ce v-ati prezentat secretarei.
Alta situatie tipica : Chiar daca persoana care se autoprezinta nu este prea agreabila , nu aveti dreptul sa-I intoarceti spatele. Femeile au mai multa libertate de alegere. Asa ca nu trebuie sa va surprinda faptul ca - aparent fara nici un motiv - o femeie va evita sa raspunda incercarii dumneavoastra de a o contacta. In nici un caz nu vom refuza sa ne prezentam , si nici nu ne vom da un nume fals. Lumea e mica si o intilnire ulterioara este oricind posibila !
Desi nu trebuie sa va autointitulati " doamna " , exista situatii cind prezentindu-va - la telefon , de pilda – acest lucru este necesar. Asa ca veti spune : " Va telefoneaza doamna X , din partea doamnei Z. "
Cum ne autoprezentam ? Aproape ca in prezentarea facuta de un tert. Un barbat va spune : " Permiteti-mi sa ma prezint, Mihai Grigorovici ". Daca este deosebit de curtenitor va adauga o fraza de genul : " Ma scuzati ca trebuie sa ma prezint dar , acum gazda este foarte ocupata imi permit sa o fac singur " sau altceva asemanator , in functie de imprejurari.
Daca intram intr-un birou vom spune : " Sunt inginerul Horia Nicolaescu si doresc sa vorbesc cu domnul ... ". In rest , regulile cunoscute ramin valabile : cel mai tinar se prezinta celui mai in virsta , inferiorul - superiorului , domnul - doamnei. In viata publica exista si exceptii - un vizitator mai in virsta se prezinta directorului care este uneori mai tinar.
Cind te prezinti singur trebuie sa fii foarte atent la enuntarea titlurilor si sa te hotarasti la unul dintre ele : un grad universitar , un grad militar , o profesie – si atit. Va cistiga enorm in ochii tuturor cel care se prezinta simplu - " inginerul X " sau " profesorul Y " si despre care aflam ulterior ca a sustinut un doctorat stralucit si ca este membru corespondent al Academiei Romane. Cel mai elegant mod de prezentare ramine totusi cel in care iti spui doar numele. Dar atentie : intii prenumele - Maria Popescu si nu Popescu Maria ca la scoala.
Sursa: http://maniere.go.ro
Toata lumea doreste sa-si faca noi relatii , sa-si largeasca cercul de cunostinte. Nimeni nu poate s-o faca fara a fi prezentat , chiar daca este o presoana care se bucura de notorietate publica. Daca vreti sa nu faceti gafe pe care societatea le sanctioneaza imediat , incepeti prin a va insusi citeva reguli elementare.
Se prezinta barbatul , femeii ; cel mai tinar , celui mai in virsta ; inferiorul , superiorului ; subordonatul , sefului ; - intr-un cuvint rangul inferior , celui superior. Prin urmare , este incorect sa-l prezinti pe domnul director unui functionar , sau pe o doamna aceluiasi , cu exceptia citorva cazuri pe care le vom mentiona mai departe. Sa vedem acum cum decurge prezentarea.
Domnul X , un tinar ziarist , in virsta de 30 de ani este invitat undeva , in acelasi timp cu domnul Y , director de editura , filozof bine cunoscut. Dupa cina , domnul X , il roaga pe prietenul sau domnul Z sa- l prezinte cu prima ocazie domnului Y. Sa-l prezinte , deoarece domnul X este si mai tinar si mai putin important decit celebrul scriitor. Momentul asteptat sa iveste. Intovarasit de prietenul sau domnul Z , se indreapta catre domnul Y care tocmai a ramas singur si-i spune acestuia : " Domnule director , imipermiteti sa vi-l prezint pe prietenul meu domnul X ? Domnul X , domnul Y ". Formula de prezentare este insotita de o miscare abia schitata a corpului catre persoana nominalizata. Cele doua persoane astfel prezentate , se inclina una spre cealalta , domnul X cu o nuanta de respect mai marcata decit domnul Y. Acesta , aproape in acelasi timp , ii intinde mina domnului X care o stringe imediat. Aceste doua persoane au fost prezentate. Ele se cunosc , exista una pentru cealalta si marcheaza nasterea relatiilor lor sociale prin schimbul citorva cuvinte.
Analizind aceasta prezentare , putem sa formulam citeva reguli de baza.
1. Domnul X , tinar scriitor , trebuie prezentat celebrei personalitati care este domnul Y si nu invers , deci dupa regula inferiorul , superiorului.
2. In absenta stapinului casei , un prieten intim poate deveni cel care face prezentarile.
3. O reverenta , o inclinare , insotesc prezentarea , dupa care urmeaza stringerea de mina si numai apoi se incepe o conversatie. Cei doi domni se cunosc acum si prezentarile le-au dat dreptul sa aiba relatii mondene , ceea ce , dupa regulile stricte ale politetii , nu era posibil inainte.
TACT SI TACTICA IN PREZENTARILE CORECTE
Sa incepem prin a aminti prioritatile salutului : tinerii , inferiorii si barbatii ii saluta pe cei mai in virsta , pe superiori si pe femei , care raspund la salut. Remarcam mai inainte strinsa legaturaa intre aceasta regula si cea a prezentarii. In salut , ca si in prezentare , adica atunci cind se naste viata sociala si de fiecare data cind o consolidezi , initiativa porneste de jos : superiorul este cel salutat , asa cum ii este si prezentat subalternul. Intr-o incapere se afla pentru scurt timp un domn si o doamna. Gazda intra si il prezinta pe domn doamnei , iar doamna intinde mina daca doreste , daca nu isi spune numai numele. Nici chiar fetele foarte tinere nu-si vor spune numai numele mic - Mimi , Fifi , Bebe , Coca , Anuta , Crenguta - ci vor rosti chiar ambele nume - Laura Ionescu. Aceeasi recomandare o facem si tinerilor domni , nu vor spune - Bogdan , Dan , Gabi , Puiu - ci numele intreg - Serban Iordanescu. Bine inteles , in acest domeniu , ca si in altele , exista unele motive care anuleaza regulile : nimeni nu va fi obligat , de exemplu , sa accepte salutul cuiva care a pierdut stima generala. La fel , ne vom feri , sa prezentam una alteia doua persoane despre care stim ca nu doresc sa se cunoasca.
Prezentarea marcheaza stabilirea unei legaturi intre doua persoane care , dintr-o data , inceteaza sa mai fie straine una pentru celalalta. Se cunosc , iar acest verb trebuie luat in sensul lui strict. Eticheta iti permite ca din acel moment sa poti sa-i vorbesti , sa-i faci o invitatie si sa-i adresezi un salut noii tale cunostinte. Este nepermis sa poftiti de noua relatie in scopuri personale , sau sa devii familiar imediat. Daca neglijam aceste reguli , vom vedea cu tristete intrerupindu-se o relatie care ar fi putut sa devina utila sau ar fi putut sa se transforme intr-o prietenie.
Sa profitam de imprejurare pentru a clarifica problema familiaritatii , spunind pur si simplu ca ea este opusul politetii. Poti avea cu cineva o legatura de ordin spiritual , o anume afinitate , opinii comune , dar nimic nu-ti permite sa devii familiar cu persoana respectiva. Nu vom intreba de pilda cum o duce cu banii sau in ce relatii se afla cu sotia , subiecte pe care le discuti numai cu familia. De asemenea , ne vom feri sa-i facem confidente , mai ales daca nu ne sunt cerute.
Cind este necesar sa prezinti o persoana alteia? In cercurile restrinse , pentru ca este important ca toti membrii sa se cunoasca intre ei , mai ales daca obisnuiesc sa se vada frecvent. In schimb , la receptii sau la baluri nu este necesar si nici nu este posibil ca toti invitatii sa se cunoasca intre ei. Acestia insa trebuie sa-l cunoasca pe stapinul casei , pe sotia acestuia , pe invitatul de onoare sipe vecinii sai de masa. Este important deci sa fie prezentati. Sarcina aceasta ii revine gazdei sau persoanei desemnate sa faca prezentarile. In lipsa acesteia invitatii se vor prezenta unii altora , asa cum veti afla intr-un capitol ulterior.
Daca sunteti gazda si prezentarea cuiva vi se pare inoportuna , trebuie sa evitati aceasta situatie , procedind cu mult tact. Cind sunteti invitat iar gazda nu are timp sa va prezinte , faceti-o singur.
CATEVA EXCEPTII:
O foarte tinara domnisoara este prezentata unui domn in virsta si nu invers cu toate ca regula spune : barbatul este prezentat femeii. Dar in acest caz a trecut pe primul plan virsta.Inca o data tactul si bunele maniere hotarasc persoana care trebuie sa fie onorata.
Daca prezentam o personalitate politica sau publica , putem , in general , sa-i anuntam titlul si sa nu-i spunem numele. Se va spune de exemplu : " Domnul director al fundatiei ..." , " Domnule director , vi-l prezint pe doctorul X." Daca e vorba despre o ceremonie in care se impune un protocol , va fi pronuntat numai numele persoanei pe care o prezentam. Intr-o societate se va pronunta mai intii numele persoanei care intra si apoi numele persoanelor prezentate. Cind imprejurarile o cer , aceasta ordine este inversata : daca in casa se afla o persoana care merita un respect deosebit , atunci ea va fi cea prezentata unor noi veniti. In acest caz ne vom exprima astfel : " Va rog sa-mi permiteti , domnule X , sa v-o prezint pe doamna Y ".
Exceptind situatia in care un grup de oameni este prezentat unei persoane marcante sau invitatului de onoare , persoanele singure sunt prezentate cuplurilor si niciodata invers. Daca trebuie sa prezentam o persoana singura unui grup , renuntam la prezentarea membrilor acestuia. In prezenta unui bolnav , toate prioritatile se sterg si toate persoanele , oricare ar fi situatia si virsta lor , ii sunt prezentate.
Repetam , pentru a fi retinut , este prezentata , de regule , persoana care soseste : " Mama , acesta este Horia , colegul despre care ti-am vorbit ! " Construiti-va singuri situatii posibile , plecind de la acest model si aplicati cele invatate.
CE TREBUIE SA SPUNEM SI SA FACEM ,
CE TREBUIE SA EVITAM
Se intimpla adesea ca prezentarile sa fie facute in graba de catre persoane neatente. In continuare trebuie sa ne descurcam singuri. Daca ii excludem pe cei blazati si pe mizantropi , fiecare om este fericit sa cunoasca personae interesante. Cind ne este prezentat cineva , nu stim altceva despre el decit numele , daca acesta este pronuntat clar. Va trebui sa ne supunem atunci unui joc de societate , nu neaparat amuzant , care va consta in a ghici cine sunt noii parteneri de discutie. Este o situatie care mai tirziu poate deveni o amintire placuta , dar care ridica la inceput anumite probleme. Este foarte greu sa incepi o conversatie , dar momentul dificil poate fi depasit daca descoperiti relatii sau interese comune. In celelalte cazuri , gazda sau cel care face prezentarea trebuie sa o completeze prin citeva cuvinte amabil despre cele doua persoane care se intilnesc pentru prima data. Este mai mult decit un compliment , este un lucru care va facilita primul lor contact. Fie ca este vorba despre precizarea unor relatii comune , a profesiei acestora sau a unei calatorii facute de unul din ei de curind , se va gasi in aceasta precizare embrionul unei conversatii placute. In nici un caz nu vom faca aluzii la situatia lor financiara. Nu se face , sa spunem : " Domnul X este un om cu bani ..." sau " Domnul Y este , din pacate , somer. " De asemenea , este de prost gust sa vorbim despre viata particulara a celor prezenti sau sa discutam , la nesfirsit , despre meseria acestora.
Cind facem prezentarile , trebuie sa avem o atitudine naturala. Sa evitam orice exagerare : Nu vom afisa politetea exegerata sau atitudinea servila. Trebuie sa ne respectam si sa-i respectam pe ceilalti. Doar asa vom gasi firul Ariadnei , care ne va scoate din labirintul conventiilor sociale.
CAPCANE
Cu ocazia unei prezentari , pe necunoscatori ii pindesc intotdeauna citeva capcane. Vrind sa fie deosebit de politicosi , acestia insira toate titlurile onorifice ale persoanei prezentate. Greseala ! Numele acestuia poate fi insotit de acel titlu care il reprezinta cel mai bine in functie de conjunctura.
De pilde , daca domnul X este in acelasi timp doctor , profesor universitar si ministru la spital sau in intilnirile particulare va fi prezentat ca medic sau ca profesor , iar in public va fi prezentat cu functia cea mai importanta , cea de ministru. Dar , sa tinem seama cind este cazul , si de faptul ca multe persoane doresc sa fie prezentate doar cu numele lor , fara titlurile pe care le detin.
Si prezentarea rudelor creeaza uneori dificultati. Se
intimpla sa intilniti pe cineva care vrea sa v-o prezinte pe sotia sa si care spune : " Imi permiteti sa v-o prezint pe doamna Popescu ? " Iar sotia acestuia va spune la rindul ei : " Imi permiteti sa vi-l prezint pe domnul Popescu ? " Aceste formule sunt nu numai caraghioase ci si gresite. Nu exista decit una corecta: " Sotia mea " sau " Sotul meu " , cu varianta " Sotia mea , Ana " , de exemplu , pentru intilnirile cu prietenii. De prost gust este si sa vorbesti despre sotul tau sau sotia ta spunindu-le numele de familie : " Azi face piata Popescu ", spune sotia. " Popeasca n-o sa fie de acord ", spune sotul. Putem crede ca s-a plecat de la o gluma , dar ,in mediile mai putin cultivate , aceste formule sunt luate in serios. Dar , in nici un caz " Doamna mea " sau " Domnul meu " , cum spune omul din popor cind vrea sa fie politicos cu tot dinadinsul.
Aceeasi remarca este valabila pentru ceila lti membri ai familiei. Vom spune : " Fratele meu , Daniel " sau " Sora mea , Dana ". Daca aceasta este casatorita vom spune " Sora mea , Dana X " sau se va spune de asemenei " Cumnatul meu , Bogdan Y " sau " Cumnata mea , doamna Maria Z". Copiii sunt prezentati la fel. Despre ai nostri , vom spune " Fiul meu , Daniel " sau " Fiica mea , Maria ". Daca sunt ai altcuiva , vom spune " Paul , fiul familiei X ". Vom prezenta un cuplu spunind : " Domnul si doamna Z ".
In general , vom evita formulele care au intrat in limbajul oamenilor simpli , si care tind sa contamineze pe toata lumea. Auzim frecvent - cuscrul , cuscra , nasicu , nasica. In mediul rural poate suna bine , in mediul urban , nu. Asadar , se va spune : " D-na Luca , mama sotului Ioanei , fiica mea " sau " D-na dr. Graur nasa copiilor mei. " Chiar daca formularea este mai complicata , este preferabila celor de mai sus.
Prezentarea ca si salutul urmat de stringerea miinii pot crea incurcaturi daca o persoana dintr-un grup sau tot grupul nu cunoaste exact regulile ce sunt impuse in aceste situatii. Ca sa simplificam lucrurile ne vom opri asupra unui caz luat la intimplare. O tinara insotita de sotul ei e invitata la aniversarea socrului , in locuinta acestuia ( sau la un restaurant , nu asta este important ). De fata se mai afla o pereche in virsta , o doamna tot in virsta si un cuplu tinar. Ordinea saluturilor sau a prezentarilor , daca tinara nu cunoaste pe nimeni sau o parte din invitati este urmatoarea : primul pe care il saluta ( iar acesta ii da mina ) este socrul , persoana sarbatorita. Urmeaza cele doua doamne in virsta ( ele intind mina in timp ce gazda rosteste numele nurorii sale dar si al doamnelor ) , urmeaza domnul in virsta ( acum tinara intinde mina ) si , in sfirsit , tinara invitata ( miinile se intind simultan ) iar tinarului care o insoteste si a ramas ultimul i se spune numele iar tinara doamna ii intinde mina. Am retinut deci ca initiativa de a intinde mina prima i-a fost permisa doar de trei ori : domnului in virsta , tinerei domnisoare si tinarului domn.
Pentru a va amuza incercati sa deduceti de cite ori are voie sa aiba initiativa intinderii miini sotul ei.
Se pot crea incurcaturi in situatia in care prezentam persoane de aceeasi virsta sau de acelasi rang. Se va spune atunci : " Pot sa vi-l prezint pe domnul Popa , domnule Ivanceanu ? ", alegind pe unul dintre ei , la intimplare. Daca celalalt se va simti ofensat este desigur un snob. Prin analogie , formula se aplica si doamnelor de virste apropiate.Uzanta cere insa sa prezentam domnisoara doamnei.
Cind va este prezentat cineva , se poate intimpla sa nu-i intelegeti sau sa nu-i retineti numele. Ivanescu se tine minte mai usor decit Ivanceanu. In acest caz , cereti pur si simplu sa vi se repete numele. Este mai bine asa decit sa i-l scilciati , lucru penibil atit pentru interlocutor cit si pentru dumneavoastra. Daca preferati o cale mai discreta , asteptati ca persoana care v-a facut prezentarile sa ramina singura si rugati-o sa va mai spuna o data numele cu pricina.
Formulele " sunt incintat sa va cunosc ", " imi pare " " bine " , " imi face placere " sunt inca de o mare actualitate. Uneori , dupa ce se face o prezentare se instaleaza o tacere adinca si stinjnitoare. Este rolul celui care a facut prezentarea sa inceapa o conversatie la care va lua si el parte.
PREZENTAREA IN SITUATIA IN CARE
OASPETII STAU PE SCAUNE
Cine se va ridica si cine va sta jos ?
Prima regula : un barbat se ridica intotdeauna cind ii este prezentata o persoana. Singura exceptie o constituie infirmii sau bolnavii.
A doua regula : o femeie ramine pe scaun. Aceasta regula poate avea insa derogari. Daca este vorba despre o tinara , ea trebuie sa se ridice cind e prezentata unei doamne sau unui domn cu mult mai in virsta. In general , cind se fac prezentarile sau in cadrul unor discutii , tinerii nu vor sta jos in prezenta persoanelor mai in virsta. Daca este vorba despre un batrin este politicos , dar nu indispensabil , ca si femeile sa se ridice. Daca este vorba despre o doamna in virsta , se va ridica in picioare toata asistenta. Si aici este vorba de tact. Este mai bine sa te ridici in picioare decit sa uiti sa o faci atunci cine situatia o cere.
CUM SA TE PREZINTI SINGUR ?
Multa vreme unica modalitate corecta de a face prezentarile in societate a fost aceea in care intervenea o terta persoana. Astazi , a te prezenta singur - in viata sociala , particulara sau profesionala - nu mai e o indrazneala sau o impertinenta. Autoprezentarea se face de obicei cind numarul de musafiri e prea mare sau , pur si simplu , cind cineva a uitat sa va prezinte. De asemenea , un delegat la un congres trebuie sa se prezinte el insusi vecinilor sai de masa sau de reuniune. Preocuparile comune sunt un motiv in plus pentru a se recurge la o astfel de prezentare.
In acest context , bunele maniere cer ca intr-o societate un domn mai in virsta sa se autoprezinte unuia mai tinar. In schimb , o doamna va evita sa se prezinte singura unui barbat , se va prezenta acesta. Ca sa evite o situatie penibila - o tacere prelungita - se poate prezenta si un tinar unui domn mai in virsta sau unei doamne cu conditia sa nu intinda el primul mina.
In viata profesionala ca si in cea publica autoprezentarea se impune intr-o multime de situatii. Cind intri intr-un birou unde esti necunoscut , cind intri intr-o intreprindere ca reprezentant al unei firme trebuie sa te prezinti directorului sau celui cu care urmeaza sa discuti. Daca o antecamera - secretariat va desparte de persoana pe care urmeaza sa o intilniti , ii puteti transmite o carte de vizita dupa ce v-ati prezentat secretarei.
Alta situatie tipica : Chiar daca persoana care se autoprezinta nu este prea agreabila , nu aveti dreptul sa-I intoarceti spatele. Femeile au mai multa libertate de alegere. Asa ca nu trebuie sa va surprinda faptul ca - aparent fara nici un motiv - o femeie va evita sa raspunda incercarii dumneavoastra de a o contacta. In nici un caz nu vom refuza sa ne prezentam , si nici nu ne vom da un nume fals. Lumea e mica si o intilnire ulterioara este oricind posibila !
Desi nu trebuie sa va autointitulati " doamna " , exista situatii cind prezentindu-va - la telefon , de pilda – acest lucru este necesar. Asa ca veti spune : " Va telefoneaza doamna X , din partea doamnei Z. "
Cum ne autoprezentam ? Aproape ca in prezentarea facuta de un tert. Un barbat va spune : " Permiteti-mi sa ma prezint, Mihai Grigorovici ". Daca este deosebit de curtenitor va adauga o fraza de genul : " Ma scuzati ca trebuie sa ma prezint dar , acum gazda este foarte ocupata imi permit sa o fac singur " sau altceva asemanator , in functie de imprejurari.
Daca intram intr-un birou vom spune : " Sunt inginerul Horia Nicolaescu si doresc sa vorbesc cu domnul ... ". In rest , regulile cunoscute ramin valabile : cel mai tinar se prezinta celui mai in virsta , inferiorul - superiorului , domnul - doamnei. In viata publica exista si exceptii - un vizitator mai in virsta se prezinta directorului care este uneori mai tinar.
Cind te prezinti singur trebuie sa fii foarte atent la enuntarea titlurilor si sa te hotarasti la unul dintre ele : un grad universitar , un grad militar , o profesie – si atit. Va cistiga enorm in ochii tuturor cel care se prezinta simplu - " inginerul X " sau " profesorul Y " si despre care aflam ulterior ca a sustinut un doctorat stralucit si ca este membru corespondent al Academiei Romane. Cel mai elegant mod de prezentare ramine totusi cel in care iti spui doar numele. Dar atentie : intii prenumele - Maria Popescu si nu Popescu Maria ca la scoala.
Sursa: http://maniere.go.ro
Subscribe to:
Posts (Atom)