JOCUL , SPORTUL SI FAIR-PLAY-UL

TIMPUL LIBER: JOCUL , SPORTUL SI FAIR-PLAY-UL
JOCUL - PORTRET AL OMULUI

Este un lucru bine stiut ca omul isi dezvaluie adevarata sa fire atunci cind joaca sau se joaca. Totusi daca in autobuz , pe strada sau la serviciu isi controleaza atent gesturile este necesar sa o faca si in timpul jocului.
S-a gasit printre hirtiile postume si ravasite ale lui Einstein o formula frapanta : viata = munca + joc. Aceasta ecuatie rostita de o fiinta care a fost in acelasi timp un mare savant si un om in deplinul inteles al cuvitului , poate fi considerata ca o demonstratie a importantei jocului in comportamentul uman. Jocul este fara indoiala cel mai bun mijloc de relaxare dupa o zi de munca , deoarece el destinde, recreaza si permite omului sa acumuleze noi forte pentru ziua urmatoare. Un mare sportiv , un campion in cursele automobilistice a fost intrebat in ce consta secretul succeselor sale. Acesta a raspuns : " Am actionat mereu ca si cum ceilalti au toate drepturile si eu niciunul ". Iata o regula minunata de urmat , nu numai cind jucam , dar si in toate imprejurarile vietii. Pentru ca acest principiu sa nu fie considerat drept un semn de slabiciune ar trebui sa nu avem nefericirea sa frecventam mediul rechinilor dar nici al fazanilor. Sa adaugam ca si pentru cei care au in vedere functia recreativa a jocului se impun anumite reguli de tact si de bun gust fara de care nu vor mai fi invitati niciodata intr-un grup care se reuneste pentru a se distra.
Prima conditie , bineinteles , este sa respectam strict regulile jocului. La ruleta , de exemplu s-au acumulat de-a lungul secolelor , reguli care domina jocul cu precizie si ne ajuta sa rezolvam toate situatiile posibile. Sa incepi o discutie pe acest subiect ar fi , nu numai de prost gust , dar si total inutil. Exista totusi anumite jocuri , de carti sau altele , pentru care exista fie reguli diferite , fie diferite interpretari , fie chiar reguli care variaza de la caz la caz. De exemplu , in rummy trebuie sa explicit jucatorului socotela de puncte necesare pentru etalarea cartilor , bonificatiile pentru hand-rummy , pentru flush si pentru flush-royal. In aceste jocuri cu variante se cade sa precizam totul cu exactitate inainte , pentru a evita o situatie neclara care ar genera discutii sau chiar dispute la sfirsitul jocului. Jucam pentru a ne juca si nu pentru a cistiga ! Fiecare da ce are mai bun in el pentru a ajunge la victorie si este perfect normal , ca in competitii , febra sa fie aceeasi pentru toata lumea , de la jocurile cele mai simple pina la cele mai complexe. Dar exista un singur cistigator , sau o singura echipa cistigatoare , adevar la mintea cocosului , a carui ignorare ii face pe cei care pierd sa se manifeste dezagreabil. Sa pleci de la masa de joc bine dispus , sa cistigi fara manifestari ostentative pare normal si ar trebui sa fie o regula pentru toata lumea. Totusi , din nefericire , vedem atitia jucatori care atunci cind pierd fac o mutra acra , tipa sau injura , sau cistigatori tratindu-i pe invinsi cu o ironie zdrobitoare , si marturisim ca nu ne plac nici unii nici ceilalti. Jocul este un test de discretie si de stapinire de sine. Impasibilitatea nu este ceruta la toate jocurile la fel de sever ca la poker , unde a devenit proverbiala , dar calmul si cind cistigi si cind pierzi este un semn de autocontrol indispensabil. Toate jocurile , cu exceptia sahului , sunt , mai mult sau mai putin , supuse hazardului , norocului fie ca acesta este simbolizat de zaruri, de carti sau de o minge care se rostogoleste. La unele jocuri , norocul este singurul criteriu. In altele sunt necesare inteligenta , prezenta de spirit si atentia.
Miza jocului se stabileste in functie de imprejurari si de parteneri. Majoritatea jocurilor de hazard isi pierd orice interes daca nu au macar un cistig simbolic. In schimb , la jocurile care ne solicita inteligenta si perspicacitatea , miza poate sa lipsaesca. Ea trebuie insa sa fie intotdeauna adaptata conditiilor materiale ale partenerului. Un jucator bogat sau caruia ii place gustul riscului nu trebuia sa propuna mize la care celalalt jucator nu poate face fata. Dar daca am pierdut , chiar daca sansa ne-a ocolit cu incapatinare nu e decit o solutie : datoriile de joc sunt datorii de onoare. E inutil sa-l deplingi pe cel care a pierdut deoarece s-a expus singur. E preferabil , intr-adevar , sa te gindesti inainte de a juca o suma mare , decit sa regreti mai tirziu.
Este incorect sa intrerupi jocul in momentul in care cistigi. Inseamna sa iei partenerului orice sansa de a-si lua revansa la urmatorul joc. Daca nu poti sa-ti permiti sa pierzi , nu trebuie sa te apropii de o masa de joc. Marea majoritate a jocurilor de societate sunt , in prezent , jocurile de carti. Fiecare tara are jocul sau national : belota in Franta , skat in Germania , tarok in Austria , jass in Elvetia. Alaturi de acestea exista o intreaga gama care merge de la 66 la bridge , la rummy , poker si ecarte. Dar oricare ar fi jocul si oricare ar fi regulile lui , exista anumite recomandari dictate de buna cuviinta. Se utilizeaza totdeauna jocuri noi sau bine intretinute. Ele trebuie sa fie puse in ordine. Cartile patate , rupte , cu colturile intoarse sint nu numai inestetice dar au si semne caracteristice care permit unora sa le recunoasca , de unde rezulta un avantaj neloial , fata de cei care nu le cunosc.
Nu aveti voie sa trintiti cartile , sa loviti masa cu pumnul , sa faceti glume proaste , sau sa va ridicati pentru a da mai multa forta aruncarii victorioase a unui care de asi. De asemeni nu veti face nici un fel de semne pentru a da informatii partenerului deoarece toate aceste gesturi sunt de prost gust.
Nu este necesar , desigur , sa pastram o tacere religioasa in timpul jocului de carti , dar nici sa lasam conversatia sa ajunga pe prim plan si jocul - pe al doilea. Daca se naste o discutie ea trebuie sa fie scurta si purtata pe un ton neutru. In cazurile neclare gazda accepta ca invitatul are dreptate !
Un spectator care nu joaca nu este neaparat purtator de noroc - joly-joker. El poate sa urmareasca o partida , sa accepte jocul fiecaruia dar - se intelege de la sine - se va abtina de la orice comentarii si de la orice sfat. Daca nu poate sa o faca si ofera informatii pe care ceilalti nu le au , trebuie exclus imediat.
A juca in public necesita un control permanent asupra reactiilor noastre nervoase. Nu lasam sa ni se vada bucuria sau teama ceeace ce tradeaza o totala lipsa de stapinire de sine. Chiar daca tocmai ne-am pierdut ultimul leu trebuie sa ne pastram calmul , deoarece este singurul capital care ne-a mai ramas.
Daca suntem jucatori pasionati trebuie sa ne ferim ca in orice ocazie sa propunem " o partida ".
Daca jucam la cineva acasa , acesta va asigura bauturile racoritoare , cafeaua , biscuitii si tigarile. Totul va fi asezat pe mici masute , alaturi de masa de joc. Aceste gustari nu trebuie , totusi , sa devina scopul principal al intilnirii. Un bun jucator nici nu le apreciaza , pentru ca a venit sa joace nu sa manince si jocul il acapareaza complet. Este motivul pentru care nu ai voie sa impui pauze in timpul jocului pentru a schimba un disc sau a discuta despre vreme sau despre politica. Jocul nu se intrerupe sub nici un motiv deoarece risti si sa-i deranjezi pe cei pasionati.
Cind ti se propune sa participi la un joc iti vei rezerva toata seara in acest scop si vei sta cit stau si ceilalti invitati.
Cind primesti cu regularitate prieteni pentru a juca trebuie sa te straduiesti sa aduni parteneri de forte egale. Cind se joaca pe bani , vom invita persoane carora le place sa riste si care dispun de mijloace financiare sensibil egale. Cind se joaca mai des intr-o casa nu e o dovada de proasta crestere - ci dimportiva - sa participam la cheltuielile pe care le face gazda.

BUNELE MANIERE IN CALATORIE

BUNELE MANIERE IN CALATORIE

Cineva a declarat ca sa calatoresti e mai important decit sa-ti atingi scopul. Aceasta afirmatie pare fondata pe experienta unuia dintre acesti " glob trotter-i " care stiu ca , daca uneori " telul dezamageste , calatoria niciodata ". Dar daca vom fi mereu nemultumiti fiind in alta tara ca nu e ca la noi , ar fi mai bine sa raminem acasa.
Un adevarat calator va retine ceea ce este frumos si isi va nota pe cit posibil lucrurile care l-au impresionat. O calatorie se face cu bucurie si placere , sentimente pe care le vom retrai cind vom rasfoi jurnalul de calatorie , vederile pe care le-am cumparat si cind ne vom uite la fotografiile pe care le-am facut. Frumusetea unei calatorii nu depinde de numarul de kilometri parcursi. Mai bine am petrece doua saptamini intr-o cabana la munte , in tara decit sa facem o calatorie in care am stat doua zile la Zurich , una la Milano , doua nopti la Venetia , o ora si jumatate la Florenta si o dimineata la Roma !
Sa fim foarte atenti la ce ne uitam si mai ales cum ne uitam. Lucian Blaga spunea ca : " Pe omul simplu il recunosti din aceea ca se mira de toate , dar simplitatea i-o recunosti si din aceea ca de unele lucruri nu se mira indeajuns ".
O calatorie cere un anumit timp de pregatire. Alegerea mijloacelor de calatorie , a itinerariilor , pregatirea hainelor si bagajelor , cumpararea de valuta straina , a biletelor de transport , etc. Pentru a evita chinul ultimei zile cu facutul valizelor , cel mai bine e sa stabilim cu citeva zile inaintea plecarii o lista precisa cu hainele si obiectele pe care trebuie sa le luam cu noi. Apoi sa cercetam cu calm aceasta lista si sa eliminam cu mintea clara tot ce e inutil. E mai bine sa repartizam greutatea in valize mici decit intr-unul sau doi monstri pe care nu i-ar putea duce decit un halterofil si care vor fi niste piedici teribile pentru fiecare etapa. Putem dealtfel sa ne multumim cu o mica valiza continind strictul necesar pe perioada calatoriei si sa ne trimitem bagajele prin vagonul de bagaje. Daca va fi prudent calatorul va fi cu citeva minute inainte la gara, incit sa-si poata lua de pe peron reviste de citit pe drum si eventual un suc de baut.
In tren isi va cauta un vagon mai putin aglomerat , va ajuta persoanele in virsta sa se urce in vagon si , ajuns la compartimentul vizat , va intreaba persoanele deja instalate daca mai e vreun loc disponibil. Trebuie sa indicam politicos si clar locurile libere fara sa cream o atmosfera ostila. Bagajele , bastoanele , umbrelela si hainele vor fi plasate in locurile speciale pentru bagaje si , pe cit posibil , fara sase ciocneasca de cele ale celorlalti calatori. Vom ajuta , fara exagerare , doamnele care vor sa-si aseze bagajele. Lasam persoanelor pe care vrem sa le onoram locurile in directia mersului si pe cel de linga fereastra.
Dam hamalului , peste taxa , un bacsis rezonabil. Daca persoanele din compartiment ne cer sa inchidem fereastra o vom face fara sa protestam. In caz de neintelegeri ne adresam controlorului evitind discutiile lungi si inutile cu cei direct interesati.
Nu fumam decit moderat , in vagoanele pentru fumatori si nici intr-un caz tigari ieftine care fac aerul de nerespirat si dau celorlalti calatori migrene violente. Se intelege ca ne vom abtine complet in vagoanele pentru nefumatori.
Vom ocupa cit mai putin posibil spatiul dintre banchete cu bagaje si o facem numai pentru a ajunge la un obiect ce ne este necesar si care se afla , de exemplu , intr-o plasa.
Multor persoane , calatoria le trezeste o pofta de mincare formidabila. Le sfatuim sa pastreze totusi niste limite rezonabile pentru a-i scuti pe vecini de spectacolul unei lacomii exagerate. Vom evita sa luam cu noi lucruri de mincare urit mirositoare , ca de exemplu oua rascoapte , sau neglijent ambalate ca de exemplu o friptura cu sos. In general o persoana bine crescuta nu maninca intr-un compartiment de tren. In avion lucrurile stau cu totul altfel.
O conversatie intr-o calatorie , am mai spus-o , poate fi uneori fermecatoare dar poate sa provoace citeodata surprize dezagreabile. Ne vom abtine sa facem confidente intime , sa pronuntam nume si mai ales sa dam dovada de lipsa de tact. Nu vom uita ca orice intrebare pusa unor necunoscuti poate sa devina o indiscretie.
Chiar daca o conversatie este pasionanta , daca un roman este captivant , daca peisajul este minunat , nu trebuie sa uitam ca suntem cu copiii. Intr-o calatorie ei trebuie sa fie supravegheati permanent deoarece exista pericolul unor accidente.
Daca o calatorie e lunga , vagonul restaurant va ofera un moment de relaxare agreabil si constituie o solutie mai eleganta decit despachetarea nenumaratelor sandwich-iuri sau folosirea prea frecventa a termosului. Regulile de urmat in vagonul restaurant sunt cele valabile la orice alta masa luata in oras dar nu trebuie sa conversam prea mult ci vom intreba doar daca locul dorit este liber. Trebuie sa evitam sa fumam in vagoanele restaurant. Numarul restrins de locuri disponibile ne impune sa-l eliberam pe cel ocupat de noi imediat ce am terminat de mincat daca mai asteapta si alti clienti. Ne vom stradui sa ne hotarim repede asupra mincarii si a bauturii pe care le dorim fara sa protestam ca lista este atit de limitata. Chiar asa e o minune de organizare daca ne gindim la spatiul redus si la timpul presant de care dispune bucataria , pentru a prepara o masa convenabila. Sa evitam deci reclamatiile care nu sint perfect justificate si tot ce poate intirzia serviciul chelnerului.
Vagonul - lis are o eticheta speciala care tine si de logica si de tact. Patul de deasupra este mai incomod. O persoana bine crescuta il va oferi pe cel de jos unei persoane mai in virsta chiar daca il are rezervat de la Agentie. Ocupantul cusetei de sus isi face toaleta primul seara dar ultimul dimineata. Ajunge astfel in cuseta lui inaintea vecinului sau si o paraseste dupa el pentru a evita , sub ochii acestuia o escaladare si o coborire dizgratioase. In acest timp celalalt calator va sta pe culoar.
Un calator bine crescut nu va chema insotitorul pentru a-i aprinde sau a-i stinge lumina sau pentru a-i deschide si inchide fereastra. Ne descurcam singuri. Insotitorului ne adresam cu apelativul " Domnule " fara alt titlu. Cind coborim ii vom lasa o mica suma. Te prezinti in vagonul-lis ? Numai cind descoperim ca interesul este de ambele parti. In toate celelalte cazuri , un salut cordial si o urare de sfirsit bun de calatorie sunt suficiente. Este valabil si pentru tovarasul de calatorie intilnit in vagonul restaurant sau in compartiment. Un salut si , eventual , o stringere de mina la plecare sunt suficiente. La coborirea din tren aruncam sticlele goale si eventualele resturi de mincare , in cosul de gunoi si nu pe geam. Sa le lasam pe masa sau pe banca este total nepoliticos.
Pe un vapor se respecta acelesi reguli. Daca facem o calatorie la bordul unui transatlantic se intelege ca drumul e destul de lung si in acest caz e admis sa te prezinti comesenilor si vecinilor de cabina ca si tuturor persoanelor cu care ai de-a face. Cind suferim de rau de mare , e bine sa evitam salile comune si sa ne retragem pe punte sau in cabina proprie. Raul de mare este o calamitate impotriva careia omul este practic neputincios , mai ales daca nu-l ajuta nici medicamentele. E dezagreabil sa ne plingem prea mult de asta , mai ales in fata persoanelor , care , neresimtindu-l , nu ne inteleg.
Calatorii unui avion trebuie sa se supuna strict recomandarilor de bord. Ne punem centura la decolare si aterizare , mestecam chewing-gum-ul oferit de stewardeza , si ne straduim sa nu ne concentram gindul la ultima catastrofa aeriana vazuta la televizor. Regulile referitoare la masa si la comportamentul general ramin valabile si aici. Daca avem rau de aer , stwardeza ne inmineaza cornete speciale de hirtie pe care le ia dupa ce au fost folosite. E recomandabil ca sticlele si paharele sa nu fie prea pline , deoarece orice lichid cauta o iesire la altitudinile mari si e posibil sao gaseasca pe haina dumneavoastra ! Flirtul cu stwardezele este de domeniul literaturii ieftine. Calatorul care vrea sa treaca drept bine crescut va alege un alt loc pentru a trece drept un Don Juan.

ODATA AJUNS LA CAPATUL CALATORIEI

Prima regula consta in acordarea unui deosebit respect total fata de obiceiurile , oamenii si institutiile tarii care ne primeste. In unele tari , de exemplu , o femeie nu trebuie sa intre intr-o biserica cu umerii descoperiti , in pantaloni si , cu atit mai mult , in short. Un barbat va evita si el sa apara intr-o tinuta neglijenta. Pentru un indigen , oricare ar fi el , un strain este reprezentantul tipic al tarii sale. Mai ales cind este dezagreabil ! Si dezagreabil esti imediat ce nu tii cont de obiceiurile locurilor , imediat ce consideri tara respectiva ca o sucursala a patriei tale , imediat ce vorbesti prea tare sau cinti pe strada , sau atunci cind arborezi o tinuta de papuas si critici tot ce intilnesti in cale. Concluzia e logica : acest roman , acest francez se poarta prost , deci toti romanii , francezii sunt prost crescuti ! Inainte de a protesta , sa ne gindim ca pentru noi orice american este un domn care poarta ochelari cu rame de aur , fumeaza tigari de foi groase , bea lapte acru cu friptura si distribuie cu nemiluita dolari !
Sa calatoresti nu inseamna sa trimiti duzine de carti postale si sa aduci cu tine retete culinare sau , mai exact , nu e numai atit. Este , inainte de toate , efortul pe care trebuie sa-l faci pentru a te dezvolta , pentru a intelege modul de gindire al persoanelor pe care le descoperi. Dar cit este de dificil sa-ti lasi acasa toate obiceiurile mai ales cind esti sclavul lor timp de 24 de ore pe zi ! Cit de greu este cel mai mic efort pentru a te adapta la un alt mod de viata. Totusi numai cu acest pret vom vedea ceea ce este de vazut intr-o tara straina.

CUM NE COMPORTAM ÎN VIATA PROFESIONALA SI OFICIALA

CUM NE COMPORTAM ÎN VIATA PROFESIONALA SI OFICIALA. SA GASESTI O SLUJBA DAR SA O SI PASTREZI!

Normele de conduita în viata profesionala sau oficiala sunt aceleasi ca în viata sociala sau particulara. Nu exista decât o forma de a sti sa te porti frumos. Se poate însa ca în anumite profesiuni, sa existe o serie de reguli speciale necesare a completa aceste norme generale.

Sa retinem mai întâi ca arta de a trai, aplicata la viata profesionala, nu e numai cel mai bun mijloc de a facilita relatiile umane ci si cel mai bun mod de a evolua, de a ajunge cineva. Daca oricum o parte importanta din viata noastra ne-o petrecem la serviciu s-o facem onorabil si cu placere.



DACA AVEM ÎN VEDERE O SCHIMBARE DE SITUATIE
SCRISOAREA



Mai întâi ne oferim serviciile printr-o scrisoare care trebuie sa ne caracterizeze. Se utilizeaza hârtie de scrisori obisnuita pe care ne scriem numele. Locul si data, strada si numarul si eventual numarul de telefon vor figura în dreapta, la aceeasi înaltime cu numele. Pe acelasi rând cu numele, dar în stânga, se va indica adresa firmei destinatare. Fiecare paragraf trebuie sa continue o idee noua. Scrisoarea va fi scrisa la masina sau de mâna, însa fara greseli. Ea va face asupra destinatarului o prima impresie favorabila. Mai bine rescriem textul decât sa-l trimitem cu greseli. Unele firme cer ca scrisoarea sa fie scrisa de mâna ca apeleaza la grafologi în vederea testarii candidatului.

Va sfatuim sa revedeti capitolul consacrat corespondentei în ceea ce priveste antetul si formulele de politete recomandate. Veti gasi acolo diferite modele de "Curriculum vitae". Se cade sa indicam pe scurt scolile absolvite, functiile ocupate, cunostintele speciale si aptitudinile personale, apoi mentionam referintele si conditiile de angajare mai ales în cazul în care sunt special cerute. Aceste puncte sunt obligatorii într-o scrisoare în care ne oferim serviciile.

Nu se alatura certificate, recomandari si diplome în original. De regula le enumeram, iar la întâlnire le aducem în fotocopii. Firmele care au simtul afacerilor stiu ca aceste documente au necesitat un efort special, au costat bani si ele le vor înapoia imediat, daca nu intentioneaza sa-l angajeze pe candidat.



LA INTERVIU



Daca primim o invitatie de a ne prezenta personal, ne pregatim cu grija pentru aceasta întrevedere. Vom fi corect tunsi si rasi, ne vom îmbraca decent. Femeile vor încerca sa arate cât mai bine nedepasind însa linia elegantei si a sobrietatii. Ne vom pregati actele ca sa le gasim usor, si ne vom feri sa intervenim inutil în discutie, mai ales ca sa ne laudam cu relatiile pe care le avem. Nu vorbim primii, ci asteptam sa ni se puna întrebari.

Daca directorul sau seful întreprinderii intra în încaperea în care îl asteptam, ne vom ridica, chiar si femeile. În biroul sefului nu ne asezam decit dupa ce am fost invitati si raspundem scurt si clar la întrebarile sale. Interlocutorul nostru se ridica, trebuie sa facem la fel chiar daca ni se pare ca n- am spus înca esentialul. Nu insistam sa mai obtinem o întrevedere prin telefon si cu atât mai mult nu ne vom prezenta a doua oara daca nu suntem clar invitati sau angajati în mod sigur. În celelalte cazuri asteptam raspunsul în scris. Daca angajarea a avut loc în cursul acestei întrevederi, multumim pentru încrederea acordata si promitem sa îndeplinim serviciul cu cât mai multa constiinciozitate. Apoi, parasim încaperea fara graba excesiva dar si fara sa întârziem în mod inutil.


DUPA ANGAJARE



În prima zi de munca e de datoria sefului firmei, sau a unui reprezentant al sau, sa-l prezinte pe noul angajat colegilor lui de munca. Acestia se vor stradui, macar gândindu-se la propriile lor începuturi în munca respectiva, sa usureze noului venit integrarea în echipa existenta. "Bobocul" trebuie sa pastreze în primele zile mult calm stiind ca, la început, se va vorbi despre el în toata întreprinderea. Îsi va aranja locul de munca cât mai placut si ordonat si se va stradui, înca de la început sa se fac util. Odata introdus, când ajunge sa-si cunoasca seful si colegii, cu bucuriile si necazurile lor, judeca singur ceea ce este permis sau interzis, de exemplu pauza de cafea sau posibilitatea de a aduce ceva de mâncare de acasa. Sa precizam, ca locul de munca nu este cel mai indicat pentru a da telefoane particulare, chiar daca ceilalti se comporta cu discretia necesara.

În relatiile noastre cu colegii ne vom pazi ca de foc sa participam la intrigi si "comploturi". Se poate sa-ti creezi aici noi relatii, sa ai simpatii sau antipatii, dar nu trebuie sa confunzi relatiile de serviciu cu cele de prietenie. Trebuie sa fim buni colegi cu toti cei cu care lucram. Un barbat se va stradui, în limita posibilului, sa-si mai ajute colegele caci, în ciuda emanciparii, functionarele ramân înainte de toate femei si trebuie sa fie tratate ca atare.

Camaraderia nu te împiedica în nici un fel sa ai idei si sa le propui superiorilor. Este un mijloc cinstit si normal de a avansa fara bârfe si intrigi. A te remarca muncind cinstit nu are nimic comun cu intrigile, cu legea junglei si delatiunea, metode prin care unii considera ca reusesc în viata. Profesionalismul, buna crestere si modestia nu te vor arunca în anonimat ci dimpotriva.


CÂND AI FOST AVANSAT



Cine se comporta corect si interesele sale coincid cu ale patronului, se dovedeste demn de încredere, va putea sa urce treptele vietii profesionale. Dar, când devii sef, la rândul tau, sunt sanse sa vezi lucrurile cu un alti ochi. Noul avansat va aprecia politetea patronilor sai, gentiletea, felul lor de a se scuza când au gresit si vor încerca sa se poarte în acelasi mod. Fata de fostii lui colegi se va purta la fel ca înainte si în nici un caz dându-si aere de "sef".

Un bun profesionist stie ca trebuie sa dea exemplu prin disciplina de serviciu. Daca a acceptat onorurile functiei, a acceptat în acelasi timp si obligatiile ei. Nu trebuie sa asteptam de el laude exagerate pentru ceea ce facem corect, dar suntem îndreptatiti sa-i pretindem sa nu ne faca reprosuri nesfârsite pentru o greseala întâmplatoare. Un sef corect va asculta toti solicitantii cu aceeasi atentie caci stie ca bunele manierele fac parte din obligatiile sale. Nu va face sa astepte inutil pe cei care doresc sa-i vorbeasca, dupa procedeul folosit de unii avocati, medici sau dentisti, care pentru a acredita iluzia unei clientele cu care nu mai stiu ce sa faca îi lasa pe solicitanti sa astepte la nesfârsit. Tocmai persoanele cele mai ocupate gasesc mai mult timp pentru a-i primi pe solicitanti. Ele stiu ca ai mereu ceva de învatat de la altii.

Adesea ora închiderii suna mai târziu pentru sef decât pentru subordonati, dar acesta trebuie sa-si aminteasca ca o zi de munca este de ajuns si ca nici o grija nu se va evapora daca o ia cu el acasa!


ÎN FATA AUTORITATILOR SI A TRIBUNALULUI



Autoritatile si tribunalul au în comun faptul ca intra în vietile particulare fara sa fie chemate. Aceasta constatare nu face mai agreabila vizita pe care trebuie sa o facem în aceste locuri. Revistele comice ar dispare rapid daca n-ar avea ca tema sacrosanta birocratie. Daca cel mai adesea aceste reviste exagereaza, nu este mai putin adevarat ca ghiseul separa doua lumi în care nu se vorbeste aceeasi limba. De o parte si de cealalta ar fi posibil sa se amelioreze aceasta stare de lucruri cu un minimum de cordialitate, de întelegere si de umor.

Am fost de curând la un notar despre care stiam ca este acru si antipatic. Pentru ca i-am vorbit clar si frumos iar problemele pe care le aveam erau foarte complicate, m-a invitat sa stau jos si mi-a oferit o ceasca de cafea!

Nu uitati când bateti la o usa sa asteptati mai întâi raspunsul care va permite sa intrati.

Daca esti convocat în fata unui tribunal este absolut necesara te duci, daca n-ai o problema majora care sa te împiedice. Martorul trebuie sa soseasca punctual având asupra lui convocarea. Asteapta în anticamera sa fie chemat si, bineînteles, îsi scoate palaria când intra în sala, dupa ce în prealabil si-a stins tigara. Inutil sa spunem ca trebuie sa-ti mentii depozitia respectând strictul adevar, caci cea mai mica inexactitate poate sa te coste foarte mult si sa fie pe deasupra cauza unor grave nedreptati. Fie ca suntem martori sau parte în proces, raspundem presedintelui sau, daca e cazul, avocatului, dar niciodata altor persoane. Ne adresam cu "Domnule judecator" sau "Domnule Presedinte" celui care prezideaza un tribunal sau cu "Maestre" daca este vorba de un avocat. În schimb, în prezenta altor puteri decât judiciare putem sa ne adresam cu "Domnule" daca nu-i cunoastem exact titlul.

CUM SA NE PURTAM CU PERSONALUL DE SERVICIU

CUM SA NE PURTAM CU PERSONALUL DE SERVICIU

Pe vremuri exista posibilitatea angajarii unui personal de serviciu permanent ce locuia in aceeasi casa cu stapinii si care primea cu timpul stautul de membru al familiei. Conditiile actuale fac imposibila aceasta situatie si ne multumim cu un personal angajat temporar - doamna care vede de copil cind suntem la serviciu , omul care ne bate covoarele , femeia care vine zilnic citeva ore , o data pe saptamina sau la doua saptamini. Ca sa gasesti o asemenea persoana de care sa fii multumit si sa fie si de incredere e foarte greu. Dar este si mai greu sa o pastrezi. Se cuvin citeva recomandari mai ales pentru tinerele casatorite , cele care neavind experienta risca sa fie coplesite de grijile casei , pe care pina acum nu le-au avut.
Azi , a avea un ajutor nu este un lux , ci o necesitate. Niciodata o intelectuala nu va putea face treburile casei tot atit de bine ca o persoana calificata sau , daca le va face , o va face pe riscul ei. In tinerete , ne imaginam ca putem face totul : serviciu , cumparaturi , mincare , spalat rufe , curatenie , si , in plus , sa ne ingrijim si sa ne educam copiii. Mentalitatea din societatea noastra pastreaza un respect aproape sacru pentru timpul liber al barbatului , timp in care acesta citeste ziarul sau dedezleaga cuvinte incrucisate. Oare se intreaba cineva cite casnicii se destrama din aceste motive ?
Femeia imbatrineste sau se acreste inainte de vreme , iar barbatul , satul de reprosuri , incepe sa vina mai rar pe acasa , pina nu mai vine deloc. Un ajutor intr-un menaj unde cei doi lucreaza va fi intotdeauna binevenit , pentru ca mamele , matusile , bunicile care se ofera sa-l dea au si ele grijile lor. Atentie , insa ! O femeie se angajeaza numai cu o recomandare din partea unei cunostinte in care avem incredere. Prima data cind va veni sa lucreze nu ne va fi prea utila pentru noi , pentru ca va trebui sa se familiarizeze cu casa.
Este total gresit sa-i oferim un pret mai mare decit cel obisnuit pretinzindu-i sa termine intr-o zi tot ce avem de facut. Nu va putea si nici nu va veni altadata. De aceea , cu o seara inainte de a face curatenie vom avea grija sa facem ordine in casa. Este pacat ca pe banii nostri , care de cele mai multe ori nu sunt multi , sa lasam pe cineva strain sa caute prin dulapuri si prin camerele copiilor rufele care urmeaza a fi spalate sau sa spele cesti si scrumiere. Abia acum vom sti precis ce are de facut si ce poate face a doua zi , chiar daca uneori va sta mai mult , iar alteori mai putin. Putem chiar sa-i facem o lista de treburi , pe care o va executa cu mai multa placere decit daca-i dam o indicatie vaga - faci curat. Pentru a avea o casa curata metoda este mereu aceeasi : aspirat , sters parchetul , praful si un lucru care trebuie facut temeinic - ori baia , ori bucataria , ori spalatul rufelor , ori spalatul geamurilor.
Sa incercam sa stabilim o ora fixa cind incepem si sa nu uitam sa fim politicosi. O cafea , o prajitura , o gustare la ora zece , un prinz usor nu ne ruineaza , dar persoana care vine sa ne ejute , tratata cu prietenie , va reveni cu placere oricind o vom chema.
Este mai bine sa incuiem lucrurile de valoare sau banii , pentru ca vom fi obsedati ca am fost furati , chiar daca pierdem noi insine bratara la care tineam atit de mult. Sa nu exageram si sa incuiem tot , cum ar fi de exemplu mincarea. Este un gest care ne dezonoreaza. Sa ne ferim sa facem confidente , iar daca le facem sa nu ne miram ca stie tot orasul ce se petrece in casa noastra. Lucrurile stau putin altfel cind persoana angajata vine zilnic. Nu vom mai stringe paturile , nu vom spala cestile si paharele , ci ne vom exprima clar dorintele pentru ziua respectiva. Daca nu procedam astfel , riscam ca avind un invitat sa gasim casa intoarsa pe dos , in plina curatenie generala.
Si un ultim sfat - nu faceti observatii pe un ton ridicat la sfirsitul unei zile de munca , chiar daca sunt justificate. Le veti face cu proxima ocazie si vor fi mult mai bine primite.

DE LA PRIMA INTILNIRE PINA LA NUNTA DE AUR

DE LA PRIMA INTILNIRE PINA LA NUNTA DE AUR
SIMPATIE, FLIRT, PRIETENIE, DRAGOSTE SI CASATORIE

Daca prima parte a acestei carti a fost scrisa relativ usor , fiind vorba despre norme de conduita stabilita si acceptate de-a lungul timpului , capitolele urmatoare sunt exterm de dificile pentru ca se refera la viata si personalitatea tinerilor si adolescentilor , fiinte fragile si vulnerabile pe care poti din neatentie sa le ranesti foarte usor. Exista o colectie intreaga de butade referitoare la aceasta tema , atit de delicata , ca de exemplu : " sfaturile sunt cerute pentru a nu fi urmate "; " cei virstnici ii sfatuiesc pe cei tineri pentru ca nu mai pot gresi ei insisi ... " s.a.
Tentant ar fi sa renuntam la acest capitol si sa trecem direct la modul in care se redacteaza invitatiile de nunta sau botez , pentru ca este un teren sigur.
Dar nu o vom face , cu toate ca in epoca noastra s-au modificat enorm conceptiile despre viata , si despre relatiile dintre sexe , iar libertatiile de manifestare ale tinerilor sunt aproape totale. Un adolescent la saisprezece ani cunoaste mai multe fete decit bunicul lui intr-o viata ! Totusi niste norme generale pot fi inca formulate fara teama de ridicol.
Vom incepe cu regulile pe care ar trebui sa le respecte intii cei mari. Tinerii au nevoie sa fie ajutati sa-si gaseasca un mod de comportament firesc , sa-si dobindeasca un echilibru pe care nu-l pot avea deocamdata , datorita lipsei de experienta.
Prima atitudine gresita dar des intilnita a adultului - parinte , ruda , prieten - este de a nu se amesteca in nici un fel in viata adolescentului , ci de a-i lasa o mare libertate. Este o atitudine foarte comoda dar cind viata tinarului esueaza lamentabil , raspunsul omului matur va fi prompt : " am avut incredere in tine , te-am lasat sa faci ce vrei , ai avut libertate totala ! " Cita cruzime inconstienta contine aceasta replica din partea celui care si-a vazut linistit de treburi , sau a fost doar derutat de platosa de teribilism cu care tinarul si-a aparat spaimele , nelinistile , framintarile si disperarile inerente virstei.
Cealalta atitudine la fel de gresita este cea a parintelui " closca " ! Cei mari au uitat sau nu accepta ca odrasla lor nu mai are cinci ani ci cincisprezece si o infirmizeaza nelasind-o sa ia nici o decizie.
Sa ne amintim de propia nostra adolescenta si de cita nevoie aveam de libertate , dar si de un sfat - cind eram la virsta copiilor nostri. Vom constata din nou ca nimic nu e nou sub soare , chiar daca suntem tentati sa ne idilizam comportamentul din tinerete prin fraze de tipul : " Pe vremea mea ... ".
Ca in toate situatiile din viata se impune tact , rabdare , intelegere. Sa stam de vorba cu cei tineri de cite ori suntem rugati , sa nu le dam sfaturi decit daca ne sunt cerute si sa nu facem crize de nervi daca nu sunt urmate cu sfintenie ! Mai ales prieteniile , flirturile , primele iubiri din viata tinarului constituie domenii tabu pentru cei maturi. Sa nu intram cu bocancii in sufletele copiilor !
Daca aceasta regula , de a respecta si de a menaja personalitatea adolescentului nu s-a " demodat " nici purtarea civilizata a tinerilor nu a devenit " anacronica ".
In decursul ultimilor decenii relatiile dintre adolescentii de ambele sexe a cunoscut o evolutie rapida in comparatie cu statutul rigid pe care il aveau tinerii de la inceputul secolului. Actuala generatie beneficiaza de scoli mixte , tabere la care participa si baieti si fete , discoteci, viata sportiva si multe altele. Se fac conostinte rapid si se uita la fel de repede.
In urma unui test pe care l-am facut la un liceu , o intrebare revenea cu o mare frecventa. Cum sa procedezi ca sa cunosti pe cineva care iti place si nu este nimeni prin preajma care sa-ti faca acest serviciu? In acest domeniu , pentru acesta virsta codul manierelor elegante este foarte ... tolerant. In medii apropiate - scoli , tabere , sali de sport , discoteci , reuniuni dansante etc - atit baiatul cit si fata pot schimba citeva vorbe , pot sa se prezinte singuri , pot lega rapid o prietenie. Exista o singura interdictie - a nu insista si a nu plictisi pe cea sau cel pe care l-ai cunoscut , daca simti sau intuiesti ca simpatia nu-ti este impartasita. Demnitatea ta de om te va determina sa renunti si ... sa suferi in tacere. La aceasta virsta ranile se vindeca usor. Vei intilni in mod sigur o alta fiinta care va fi mai receptiva la sentimentele tale. Usor de spus , greu de urmat ! Totusi incercati ...
Cu totul altfel stau lucrurile cind dorim sa cunoastem pe cineva in locuri publice - strazi , gari , autobuze , metrouri , trenuri etc. In aceste cazuri se recomanda maximum de prudenta. Nu este numai nepoliticos sa faci cunostinta pe strada ci si periculos ! Daca acceptati riscurile o faceti pe propria dumneavostra raspundere. Nu va lasati convinsi de povestea matusii care si-a cunoscut sotul in tramvai si traiesc fericiti. Au avut noroc , s-ar putea sa nu-l aveti si dumneavostra !
Noul cod al bunelor maniere in aceste conditii a facut sa dispara un numar mare de interdictii de pe vremuri, care astazi ni se par absurde. Nici un parinte alta data nu ar fi acceptat ca fiica lui sa plece , de exemplu , intr-o tabara mixta la munte sau la mare , chiar daca profesorul ce conducea tabara i-ar fi inspirat o incredere totala. Ar fi fost de neconceput ! Dar nu strica nimanui , ci dimpotriva , ca si astazi tinerii sa vorbeasca politicos intre ei si cu cei din jur , fara brutalitati de limbaj sau de comportament. Nimeni nu ne va convinge ca un tinar si cu atit mai mult o tinara care injura ca la usa cortului , sunt oameni ai zilelor noastre , adica moderni ! Vor fi in mod cert taxati ( catalogati , apreciati ) drept ceea ce sunt – niste indivizi grosolani , fara educatie ! Daca vorbesc urit din teribilism , din " spirit de gasca " cu timpul vor renunta. Mai grav este daca asa se vorbeste in familie. In acest caz tinerii ar trebui sa-i " educe " ei pe cei mari si va fi greu.
Curtea care se facea altadata indelung si care era o obligatie din partea tinarului dadea vietii un anume farmec si romantism. Chiar daca in scoli se fac ore de sexologie , chiar daca tinerii sunt pregatiti cu toate mijloacele moderne de contraceptie , si sunt invatati sa se apere de Sida , delicatetea si parfumul unic al primelor manifestari de dragoste nu ar trebui sa dispara din viata lor. Argumentul este simplu : sunt unice si irepetabile. Minunatul film suedez " N-au dansat decit o vara " ar trebui programat si reprogramat pentru a se bucura de el toate generatiile.
Simpatia este chiar dragoste ? Desigur , nu ! Flirtul nu este condamnabil din punctul de vedere al bunelor maniere. El este specific unei anumite virste. A zimbi , a face mici daruri , a invita o fata la cinema , a-i darui o floare , nu are in sine nimic rau. A raspunde acestor invitatii este firesc. de aici se poate naste o prietenie durbila sau o mare iubire. Dar si aici apare o interdictie. A flirta , a cocheta , a face " ochi dulci " se potriveste - cum am spus - tinerilor. Dupa o anumita virsta , cind tinarul a devenit matur , are o familie , chiar si copii , " obiceiul " de a cocheta cu oricine in orice moment , devine suparator. Domnul care depaseste pragul bunelor maniere - ce recomanda doar un suris , o stringere de mina , sau un compliment – este insuportabil. El iti va retine mina mai mult decit este necesar , va insista sa-i dai numarul de telefon , va dori sa obtina o intilnire si toate aceste gesturi le va face uneori chiar sub ochii sotiei - ce va suferi in tacere. Un astfel de domn este ori prost crescut ori bolnav. Dar nici " cochetele " , femeile ce se cred fatale si irezistibile , nu sunt agreate intr-o societate de oameni bine crescuti. Astfel de persoane vor fi tratate cu indiferenta si raceala , alta solutie nu exista.
In zilele noastre idealul feminin pare sa se apropie din punct de vedere fizic de cel din antichitatea greaca. Sunt admirate fetele cu silueta , sanatoase , sportive. Au succes cele independente material , bune camarade in scoli , servicii , in vacante. Dar asta nu inseamna ca fetele au voie sa-si uite feminitatea , pentru ca astfel au foarte putine sanse de a fi apreciate de barbati. Feminitatea presupune delicatete si nu agresiune provocatoare. O doamna , nu este cea care poarta verigheta ci cea care isi merita numele. Cuvintul " doamna " in acest context are o semnificatie similara cu cea pe care o atribuim si tinarului bine crescut de domn. O fata de saisprezece ani se poate purta ca o " doamna " , fara sa renunte la candoarea si nevinovatia inerenta virstei , precum si o femeie in toata firea poate fi catalogata drept prost crescuta daca nu a invatat sa se poarte civilizat , la timpul potrivit. Doamna te si nasti dar si devii !
Adolescentele ar trebui sa-si ia citeva masuri de precautie pentru a fi respectate si ocrotite in societate asa cum merita gratia si fragilitatea lor. Iata un singur exemplu : nu trebuie sa-si dea fotografia cu atit mai mult cu dedicatie unui baiat pe care nu-l cunoaste foarte bine. Nu , draga tinara cititoare , nu sunt vorbe demodate ! Sunt exact adaptate la viata contemporana pentru ca ati fi uimita daca ati vedea cum unii tineri fac sa circule intre ei aceasta dovada de simpatie si daca ati mai auzi si tonul sau cuvintele cu care le comenteaza ! Nu este vorba despre o regula de eticheta , ca cea despre felul de a minca de exemplu , ci de o masura de aparare a candorii impotriva grosolaniei , ceea ce este un lucru foarte diferit.
O problema delicata , ivita din situatia financiara de cele mai multe ori egala dintre baieti si fete , este cea a cheltuielilor comune : biletul de cinema , nota la cofetarie sau restaurant , excursii etc. Prestigiul masculin cere ca barbatul sa plateasca fara comentarii toate aceste cheltuieli , mai ales cind are un venit personal , dar cu niste precizari ce tin de domeniul bunei cresteri : tinarul va fi onorat si va uita imediat cheltuiala facuta , iar tinara nu va abuza afisind pretentii extravagante si costisitoare , chiar daca este invitata de o persoana cu posibilitati materiale deosebite. Zgircenia la barbati ca si lacomia la femei produc o impresie mai mult decit dezagreabila. Dar este totusi admis , cind te vezi foarte des sau chiar zilnic, la virsta cind n-ai inca un venit personal , sa poti discuta deschis , o data pentru totdeauna , problema cheltuielilor. Daca te opresti la solutia cheltuielilor separate , modalitatile trebuiesc sa fie stabilite cu foarte multa grija. Chiar daca esti cel mai sarac dintre studenti nu e placut sa vezi cum prietena ta plateste nota sub ochii chelnerului. Se discuta in prealabil iar daca ai nevoie de un imprumut il faci inainte de intrarea in restaurant. Chiar daca se impart apoi cheltuielile - plateste baiatul. Se va evita in orice caz scena penibila a celor doua miini care agita cite o bancnota in acelasi timp si se lupta pentru a plati consumatia.
In zilele noastre logodna este mult putin oficiala si nu creeaza aceleasi obligatii ca alta data. La inceputul acestui secol , doi indragostiti a caror logodna n-avusese inca loc , nu puteau sa se vada , decit in prezenta parintilor sau a unei terte persoane. Rareori puteau sa iasa singuri in lume si era exclus , de exemplu , sa-si petreaca vacanta impreuna.
Tinerii de astazi locuiesc in orase , in camere inchiriate sau la camine in comun cu colegi de virsta lor. Despartiti de parintilor au , in consecinta , infinit mai putine restrictii in comportament , ca de exemplu , de a cere permisiunea de a le prezenta pe cineva , lucru ce altadata era strict necesar. Se intimpla sa cunoastem pe cineva de multa vreme , sa trecem drept logoditi in ochii colegilor , in timp ce binecuvintarile parintilor , sunt inca in stare de proiect indepartat. Uneori , din diferite motive o casatorie se face inainte de a ne fi gindit la logodna , dar inca nu este o regula generala. In clasele instarite si mijlocii , mai eles , logodna este inca un eveniment indelung chibzuit si pe care nu-l tratezi cu superficialitate. Altadata , logodna nu se rupea decit rar , si dintr-un motiv intr-adevar foarte serios. Se ajungea astfel ca dupa un schimb de cadouri rituale si dupa scurgerea unui interval anume , sa se oficieze casatoria chiar in ciuda , uneori , a unor neintelegeri dintre logodnici , neintelegeri ce se amplificau de-a lungul unei intregii vieti. Cu orice risc , in majoritatea cazurilor , nu se rupea o logodna fara ca fata in special , sa nu ramina dezonorata pe veci. Astazi , este infinit mai bine sa rupi o logodna decit sa faci o casatorie proasta. Desigur , ruptura logodnei implica si consecinte de ordin sentimental , financiar , familial sau social dar importanta reala a acestor consecinte este mult mai mica decit traiul in comun a doua fiinte sortite sa nu se poata suferi o viata. Un logodnic dezamagit , o logodnica inselata nu trebuie niciodata sa uriteasca amintirea unor zile totusi luminoase si frumoase. Un om binecrescut nu comenteaza cu nimeni motivele care l-au silit sa se desparta de prietena sau prietenul sau.
Din fericire , nu se intimpla la fel cu toate primele iubiri si , majoritatea dintre ele , se termina , cu logodne si casatorii. Si intr-o buna zi un cuplu inlocuieste pe cei doi logodnici fara ca ei sa fie mai putin indragostiti , dar , avind , poate , ceva mai multa maturitate si mai multa responsabilitate fata de viata. Nu ii vom mai vedea plimbindu-se strins inlantuiti pe strada sau prin parcuri ci doar tinindu-se de mina pentru ca vor intelege ca farmecul si tandretea sentimentelor nu le exteriorizezi in public. Nu se vor mai imbratisa la fiecare colt da strada , ca si cum ar fi singuri pe lume dindu-si seama ca ei sunt mai degraba inconjurati de curiosi si de persoane gata sa birfeasca. Au renuntat sa utilizeze in alta parte decit la ei acasa micile porecle tandre de care intregul anturaj se amuza copios. Nu se mai fac asteptati cite o jumatate de ora pe strada , au renuntat sa creada cuvintele duse de colo-colo de colegi pe seama partenerului , vorbe ce ii faceau sa se certe la infinit. Sunt impreuna si nu se mai ocupa decit de ei insisi pentru a incerca sa ramina , in ciuda gelosilor si a curiosilor , un cuplu unit. Tinarul cuplu afla , invata ca dragostea nu se hraneste cu aer ci se creeaza si se recreeaza , in mod neincetat prin mici gesturi de fiecare zi. Sotul ca si sotia trebuiesc recuceriti mereu - iata un adevar care sta la baza casatoriilor reusite pe care le admiram. Cuplul nostru intelege repede ca surisul si buna dispozitie sunt indispensabile pentru a duce o viata in comun. Toti avem momente de indispozitie sau de suparare dar problema este sa stii sa-l faci pe celalalt sa le uite. Daca ai reusit - o va face si el altadata in situatii similare. Sa manifesti acasa o indispozitie continua , sa adopti o tinuta mai mult decit neglijenta , sa lasi sa treaca sarbatorile si aniversarile , fara sa le transformi in adevarate evenimente sunt in aparenta lucruri marunte , dar ele vor duce in mod sigur la disparitia minunatei , mistuitoarei iubiri de altadata.
Casatoria trebuie sa creeze o intimitate fara ascunzisuri si fara minciuni. Dar sinceritatea nu justifica gesturile brutale sau nervoase si nici cuvintele grosolane. Un barbat casatorit nu ar trebui sa cunoasca niciodata micile secrete cosmetice ale sotiei sale , iar aceasta ar trebui sa-si astepte sotul ca pe un posibil admirator ce ar surprinde-o la bucatarie , cu un sort cochet asortat la unul din tricourile pe care le poarta numai in casa ! O batrinete fericita in comun nu este un dar al zeilor ci este rezultatul unor ani indelungi de respect , de stima si de dragoste.

AVEM UN COPIL ! IATA O PROBLEMA CU
ADEVARAT SERIOASA

Aparitia pe lume a unui copil intr-o familie este un prilej de mare bucurie. Dar sa ai copii inseamna in acelasi timp sa-ti asumi o mare raspundere in ceea ce priveste delicata misiune de a-l educa si creste. Copilul poarta in germeni toate potentialitatile vietii sale de adult , pe cele bune si pe cele rele. Primii sai ani de viata vor fi decisivi pentru intregul sau destin. Ca sa educi un copil trebuie sa fii tu insuti educat si cind spunem educat nu ne referim la faptul ca stim sa salutam , sa mincam correct sau ca avem studii superioare , ci la acea arta de a sti sa cresti un copil. Exista copii prost crescuti , proveniti din mediile cele mai rafinate si copii cu un comportament de invidiat , crescuti in familii dintre cele mai modeste.
Nu putem aprofunda aici aceasta problema vitala , exista multa literatura de specialitate , incit ne vom opri numai asupra citorva reguli , usor de retinut dar foarte greu de aplicat consecvent.
Cind trebuie inceputa educatia copilului ? Cu 25 de ani inaintea nasterii lui , raspunde un psiholog , rostind un adevar esential. Cind trebuie un copil invatat sa asculte muzica simfonica ? este intrebata mama unui adolescent cu comportare deosebit de placuta ; din ziua in care se naste ! inainte de culcare ii puneam un disc cu muzica clasica , mai tirziu nu putea adormi fara ea , iar acum asculta cind vrea. Am ales citeve raspunsuri dintr-o infinitate posibila : de ce citeste copilul , de ce iubeste florile si animalele , de ce nu minte , etc , etc ; pentru ca si noi facem la fel ar fi raspunsul parintilor. Dar exista din pacate si numeroase exemple de copii care nu-si imita deloc parintii. Noi citim , el nu , noi muncim , ii dam tot ce ii trebuie si el are note proaste , noi nu bem , nu fumam si el e toata ziua prin baruri. Sa fie clar , copilul mic nu este vinovat ! Au intervenit greseli de educatie. Prima greseala provine din excesiva si interminabila morala facuta copiilor , fara o legatura convingatoare cu comportamentul parintilor. Copii sunt dispusi sa-si imite parintii in ceea ce fac nu in ceea ce spun ! De la virste fragede cei mici isi fac idoli din parinti , feriti-va sa-i dezamagiti. Ginditi-va numai la ce crunta deziluzie il supuneti cind fiind ceva mai mare va realiza ca doar el nu are voie sa minta , doar el trebuie sa se spele seara pe dinti , doar el este obligat sa vorbeasca frumos. Daca parintele nu face toate aceste lucruri pe care le pretinde copilului sa fim convinsi ca nu poate fi vorba de educatie.
Prin natura lui copilul este egoist si astfel apare cealalta greseala grava in educatia data de parinti chiar cu o comportare exemplara - toleranta , ingaduinta , rasfatul. Demult am auzit o trista istorie care mi-a dat de gindit toata viata. Bunica mea a avut multi copii. Dar copilul preferat era o fetita de cinci ani , un inger cu bucle blonde si ochi albastri pe care o adorau toti ai casei. Dupa o boala grea , in convalescenta , fetitei i se recomandase un regim foarte sever. Bunica mea nu a rezistat rugamintilor copilului de a-i da o prajitura calda scoasa atunci din cuptor. Pina seara fetita a murit ... Este vorba de o dragoste si o mila prost intelese de catre adult. Cind ne este mila de copil sa ne gindim intotdeauna la consecinte. Il vom trimite la scoala chiar daca afara ploua cu galeata , nu-l vom scuti de orele de educatie fizica si nu ne vom certa mereu cu profesorii pentru ca ii dau note proaste. Notele se iau nu se dau!
Deprinderile muncii intelctuale si fizice se cultiva la copil inca de la virste fragede. Celui mic ii este lene sa citeasca , si atunci adultul va recurge la un mic siretlic : ii va citi el si va lasa intentionat povestea neterminata in momentul cel mai interesant. Ii va da in grija mici treburi in casa pe care le va face la inceput din curiozitate iar apoi din obisnuinta.
Pedagogia moderna este in general impotriva pedepselor, in special impotriva celor corporale. Totusi daca ne hotarim , dupa ce ne gindim indelung si nu prada nervilor si furiei oarbe , sa-l pedepsim , atunci sa o si facem. Un alt principiu de educatie sever spune sa nu ameninti niciodata un copil ca il arunci pe geam , pentru ca daca ai spus-o , arunca-l !
S-au facut teste care au demonstrat ca intr-o casa in care este o atmosfera incarcata de cearta si ura florilor de interior nu le merge bine. De ce ar reactiona un sugar altfel ? Nu trebuie sa ni se impuna , ci sa intelegem ca numai o atmosfera calma este favorabila dezvoltarii normale a unui om. Bunicile , matusile sunt nepretuite intr-o casa cu un copil , de ce nu le-am trece cu vederea micile slabiciuni datorate virstei si ne iritam in mod inutil provocind scandaluri interminabile ?
Daca din anumite motive il rogi pe copil sa spuna o singura minciuna , de exemplu , sa raspunda la telefon ca nu esti acasa , el va descoperi imediat in asta un mijloc comod de a iesi din orice incurcatura. Si cum vor proceda parintii pentru a-l convinge ca exista minciuni conventionale premise si altele grave , nepermise ? Adevarul este pentru copii absolut. Ce devine absolutul daca sunt doua feluri de adevar ? Sau cum sa inveti un copil sa se poarte corect la masa cind noi insine mestecam zgomotos , cum sa-l invatam sa fie punctual cind noi suntem vesnic in intirziere ?
Revenim la arta de a trai. Si in acest domeniu exemplul parintilor este deosebit de important. Prin natura sa copilul nu este politicos. Este un mic egoist caruia experienta nu i-a demonstrat inca necesitatea bunelor maniere , acestea fiind de natura sociala. Copilul considera ca bunele maniere formeaza un sistem inventat de adulti pentru a-I face lui viata amara. Cind i se cere pentru a suta oara sa salute , sa intinda mina , sa taca , si vede ca cei mari neglijeaza toate aceste reguli , sa nu ne mire ca aceste observatii devin vorbe goale.
Este important ca inca de cind copilul incepe sa vorbeasca sa fie ajutat sa se exprime normal. Trebuie sa-l corectam in permanenta si sa nu acceptam cuvintele stilcite , sub pretextul ca sunt dragute. Obiceiul de a numi totul in jur prin diminutive sau onomatopee - ciinele este ham-ham , pisica - miau , vaca - muu , etc. va obliga copilul la virsta scolara sa mai invete o limba , si va risca sa devina ridicol intre colegii crescuti de parinti cu mai multa minte decit noi.
Nu numai in domeniul vocabularului este importanta respectarea personalitatii in devenire a copilului. De exemplu ordinele date fara sens , fara alt scop decit de a stabili autoritatea parintilor , sunt imediat percepute ca atare de copii si executate in consecinta ! Sa-l opresti sa se joace numai pentru ca asa ai tu chef , este o ofensa adusa sufletului delicat al copilului , iar sa repeti deseori aceasta interdictie va duce la o revolta justificata din partea lui care il va inrai de mic.
Unui copil trebuie sa i se multumeasca dupa ce a fost rugat sa faca un serviciu oarecare. Daca parintii neglijeaza aceasta datorie , copilul nu va intirzia sa conchida ca politetea se imparte in mod ciudat in aceasta lume si nu se va indragosti niciodata cu adevarat de magicele cuvinte : Te rog frumos ! , Multumesc mult ! Si cit de greu ii va fi fara ele in viata !
Pentru a patrunde in inteligenta si inima unui micut cea mai buna cale este aceea de a ne imagina noi insine ca fiind de virsta lui. Aceast efort ne va permite sa intelegem problemele ce il framinta , sa avem rabdare fata de nevoia lui neincetata de a pune intrebari , de a motive sfaturile pe care i le dam mereu. Chiar si noi , maturii , avem nevoie de cineva in fata caruia sa ne deschidem sufletul , el de ce nu ar avea ?
Ca toate operele intr-adevar mari , educatia este dificila dar plina de satisfactii. Daca n-am fost noi insine tipul copilului model , sau chiar daca am fost , n-avem dreptul sa luam in tragic micile pozne si traznai inerente copilariei. Trebuie , dimpotriva , sa ne gindim ca ele caracterizeaza , aceasta virsta. Bineinteles vom lua masuri daca obrazniciile vor merge prea departe , dar , chiar si in acest caz , vom face apel la intelegerea si la bunavointa pustiului, metoda infinit mai eficienta decit cea dictatoriala. O explicatie in citeva cuvinte este in aceasta situatie mai potrivita , decit o criza de nervi. Dar sa nu insistam daca nu l-am convins din prima incercare , ci sa revenim alta data cu alte argumente. In loc sa tipam permanent - Nu pune mina ! - mult mai practic ar fi sa-i indepartam din cale obiectele pe care nu are voie sa le atinga - de exemplu , o cratita cu apa clocotita sau o statueta valoroasa. Parintii care se preocupa de viitorul copiilor lor nu le permit niciodata sa treaca usor peste problemele ce tin de cinste , onoare , curaj sau onoarea celorlalti. Inca de la virsta scolara se disting foarte bine cei care dau din coate fara scrupule , cei care se imping cu tot dinadinsul in fata , cei care practica delatiunea , cei care lingusesc , defecte grave care se vor amplifica in timpul vietii. Sa le observam la timp si sa le corectam cu tact.
O problema delicata sunt banii si nu numai pentru cei mici ci si pentru adulti. Cum mai toti avem bani putini ar fi bine ca si cel mai mic din casa sa stie ca anumite lucruri sunt mai pretioase decit valorile materiale si nu pot fi obtinute cu bani. Dati-i exemplul casei incendiate , situatie in care dispare tot ce ai strins o viata iar omul s-a salvat numai cu ce avea in minte si o poate lua oricind de la capat.
Dar copilul traieste in societate , tentatiile sunt mari , unii colegi au haine si jucarii frumoase , maninca numai lucruri bune , vin la scoala cu masina , etc. Cum sa-l faci sa inteleaga aceasta nedreptate : ca altii au tot ce-si doresc si el nu ! Cum sa-l convingi ca in lumea asta banii nu sunt totul si ca exista lucruri infinit mai pretioase decit ei ? Incercati sa-i vorbiti despre Onasis , unul dintre cei mai bogati oameni din lume , care a murit invins de cancer ca cel mai sarac cersetor , va intelege cit de pretioasa este sanatatea ; sau despre tiganii care desi sunt plini de bani , traiesc in mizerie si nu-i respecta nimeni. Sau dati-i ce exemple vreti numai sa-l convingeti ca a trai frumos nu este sinonim cu a avea bani. Si in acest domeniu , ca si in altele , exista din partea parintilor , care ei insisi nu stiu sa traiasca frumos , adica normal , doua comportamente diferite , nocive amindoua dezvoltarii normale a copilului atunci cind se depaseste o anumita limita. Sa fim bine intelesi , daca cei virstnici nu stiu sa-si chibzuiasca bine veniturile , si orice suma de bani ar avea nu va fi niciodata suficienta , atunci nici tinerii nu vor sti ce sa faca cu banii in viata. Daca ai o barca vrei un yaht , daca ai un yaht vrei un vapor , daca il ai vrei un transatlantic s.a.m.d. Este foarte bine sa-ti doresti mereu ceva , nu aici este problema , important este sa poti sa obtii ceea iti ce doresti cu mijloace cinstite. Si mai ales sa sti sa stabilesti ordinea prioritatilor in a obtine ceva.
Prima atitudine gresita la care ne refeream este a parintilor care nu ofera copiilor nici macar strictul necesar lamentindu-se permanent ca nu au de unde. Copilul va intelege, va fi de buna credinta , va renunta la orice pretentie. Dar daca tot l-am introdus in probleme care nu il privesc , va protesta la un moment dat impotriva vitrinei cu bibelouri pentru care se fac atitea sacrificii si pe care el le detesta sau va observa ca se dau prea multi bani pe bautura sau la coaforul mamei , iar el nu are bani nici de o carte.
Celalalt comportament , la fel de des intilnit , este cel al parintelui martir , victima : nu am avut noi ( sau am avut , nu conteaza motivatia ) sa aiba el , sa nu-i lipseasca nimic , doar pentru el muncim. Daca in primul caz riscurile deformarii caracterului sunt mai mici , pentru ca de obicei cel frustrat se ambitioneaza sa aiba cit mai repede propriile sale venituri , in cel de-al doilea caz urmarile sunt foarte grave. Cind copilul stie ca i se cuvine totul , cind are totul , cind cei mari trudesc din greu pentru a obtine bani ca sa-i satisfaca toate mofturile nu mai au timp sa-l si educe. Nu mai au putere nici sa stea de vorba omeneste cu el , si ramas singur pustiul isi va chinui mintea cu ce sa le mai ceara , si ce sa-si mai doreasca. Este infinit mai placut sa pretinda decit sa " restituie " , adica sa invete macar bine la scoala. Astfel de situatii au intotdeauna un final dramatic deoarece parintii care au sacrificat totul se vor simti nedreptatiti , deorece nimeni nu le va rasplati sacrificiile facute , iar copii spre marea lor surprindere , ajunsi adulti le vor face reprosuri : " eu eram copil , te-ai luat dupa mintea mea sa-mi cumperi calculator cind eu nu stiam bine tabla inmultirii ?! cu banii dati pe trenuletele scumpe pe care mi le-ai luat cind eram mic puteai sa-mi platesti un profesor de franceza sau orice alta limba straina si realizam ceva in viata ", etc , etc. Parintii se vor apara la rindul lor spunind ca ei au incercat sa-i invete cit mai multe lucruri si pian si vioara si tenis si limbi straine si matematica dar " nu s-a prins nimic de el ". In aceste familii nu va domni pacea niciodata. Banii nu sunt necesari decit cind nu-i ai. Deci sa chibzuim bine ce facem cu ei ca sa nu ne amarasca viata ci s-o faca agreabila. Cind vom intelege oare o data pentru totdeauna ca nu este vina copilului ca a ajuns un neispravit , ci numai a noastra ? Ne referim bineinteles la copii inzestrati normal.
Revenim la viata in familie.Trebuie sa-i invatam pe copii cum sa se imbrace , cum sa manince si ca toate acestea sunt tot atit de importante pentru ei ca pentru toata lumea. Parintii trebuie sa aiba grija ca lingura sa fie dusa la gura cu virful inainte , ca tacimurile sa fie tinute in mod corect , ca inghititurile sa fie mici , gura inchisa in timpul mestecarii , buzele sterse dupa ce se bea , etc. Copii nu trebuie sa se joace cu mincarea , nu trebuie sa-i intrerupa pa adulti , trebuie sa treaca in general neobservati. S-a renuntat la obiceiul de a li se da sa manince in camera lor , dar asta nu le da dreptul sa tulbure mesele familiale. Este important sa luam masuri in plus cind luam copii la restaurant sau intr-un loc public , ceea ce , la drept vorbind , nu e chiar indicat , caci risca sa produca necazuri. De altfel nici pentru ei nu este chiar o placere pentru ca nu poti cere unui copil , chiar perfect educat , sa cunoasca toate subtilitatile mesei si exista mereu riscul sa greseasca putin. La fel , in situatia invitatiei la cineva acasa. Daca nu e vorba de o invitatie la prieteni foarte buni sau daca pustii nu au cel putin 15 ani vom evita sa-I luam cu noi. Petrecerile pentru copii sint situatii speciale. La astfel de vizite ii vom conduce si la dorinta gazdei ii vom lasa singuri sau vom ramine cu ei. La ora fixata , tot de gazda , vom veni sa-i luam fara a intirzia.
Un pedagog cunoscut spunea ca decit sa ai un copil mai bine nu ai niciunul ! Familiile cu doi sau cu mai multi copii obtin deobicei un climat mult mai favorabil educatiei , prin ceea ce numim camaraderie , atenuare a egoismului si dorinta de a fi de folos celorlalti. Dar daca parintii cu mai multi copii au bucurii mai mari , deasemeni au si obligatii mai mari. In primul rind de a fi drepti cu fiecare , de a nu avea preferinte , apoi , de a avea grija ca niciunul dintre copii sa nu aiba asupra celorlalti o influenta periculoasa , ceea ce ar aduce prejudicii vietii comune. Sa-ti petreci copilaria printre frati si surori inseamna sa treci printr-o scoala inalta de camaraderie si fair - play. Retineti un principiu " sfint " de educatie : intr-o casa cu trei membrii de familie - tata , mama si un copil - o ciorba se imparte in trei ; intr-o casa cu zece membrii , se imparte ... in zece s.a.m.d. Trebuie deci sa-i obisnuim pe copii inca din primii ani , nu numai sa-si revendice drepturile ci sa aiba grija si de ceilalti. Apropos de aceste griji fata de ceilalti , e momentul sa spunem ca prima grija fata de un copil este sa-i dam un prenume posibil. Aceasta alegere implica mai multe responsabilitati decit s-ar parea. Copilul isi va purta numele si cind nu va mai fi copil. Sa evitam deci tot ce tine de moda , tot ce este prea sofisticat , ceea ce se distinge prin originalitate. E totusi infinit mai usor sa te plimbi prin viata cind te numesti Elena sau Maria decit daca te cheama Sue Ellen sau Pamela. Cum va suna : Sue Ellen Popescu ?! Nu botezati copii cu diminutive ! Este ridicol sa auzi Doamna ministru Suzanica Popescu. Daca nu v-am convins rasfoiti intr-o zi cartea de telefon !

PROBLEME LEGATE DE GENERATII SAU
CONFLICTUL INTRE GENERATII

De la bun inceput trebuie sa precizam ca ideal si sanatos este ca fiecare generatie sa locuiasca separat. Sau mai plastic exprimat , tinerii cind devind independenti material fata de parinti , trebuie " sa-si ia zborul ". Dar acolo unde din motive obiective , sa zicem criza de locuinte , traiesc impreuna parinti si copii , bunici si nepoti , soacre , nurori si gineri , intr-un cuvint , persoane apartinind unor generatii diferite , micile conflicte sint inevitabile si uneori devin chiar foarte grave. E important totusi ca " razboiul " inerent dintre generatii sa fie suportabil. Natura umana face ca tinerii sa fie caracterizati prin nerabdare , iar batrinii prin experienta. Conflictele se nasc de aici. Fiecare crede ca are dreptate. Dar cu umor si cu indulgenta de ambele parti intelegerea care nu trebuie sa lipseasca dintr-o casa va fi posibila.
Atita vreme cit copii sunt mici , deciziile parintilor au caracter de lege. Daca , atunci cind se fac mari si traiesc sub acelasi acoperis cu adultii , nu mai avem de a face o relatie de subordonare. Consecintele acestei stari de lucruri , se vad inca din clipa cind un cuplu tinar se muta spre a trai cu parintii unuia sau altuia dintre soti. Respectul , politetea , dragostea exista , dar exista si viata cotidiana cu micile ei frecusuri neincetate. Trebuie ca cei in virsta sa se convinga de un lucru : amintirea repetata a vremurilor de altadata nu va rezolva problemele vremurilor actuale. Ar face mai bine sa-si aminteasca ca si tineretea lor a fost lipsita de griji , pe care le lasau pe seama parintilor , si atunci ar adopta o atitudine mai normala decit cea a regretelor , a proastei dispozitii si a permanentelor reprosuri.
O familie numeroasa va incerca sa elimine toate motivele ce pot genera certuri nesfirsite. Nu se va lasa la intimplare problema cheltuielilor curente. Cei tineri au in mod cert bani mai putini si nevoi mai mari. Ei vor si o mincare buna si haine frumoase si vacante placute ; vor sa mearga in vizite si sa-si primeasca prietenii ; vor sa mearga la spectacole si sa-si cumpere carti sau discuri. Si cite nu mai vor ... . Plata telefonului , a luminii , a chiriei sau a reparatiilor din casa ii plictiseste si ii irita.
Un adevar acceptat de catre toata lumea este legat de faptul ca noi romanii nu stim sa ne crestem copiii , ca nu-i pregatim pentru viata. Povestile cu copii unor oameni foarte bogati din alte tari care isi lasa fii si fiicele sa cistige un ban cinstit vinzind ziare sau distribuind lapte pentru a avea propiile lor resurse financiare , nu sunt inventii ale unor ziaristi dornici de senzational.
Daca suntem din cale afara de ingaduitori cu pretentiile adolescentului dindu-i bani pentru tigari scumpe , discoteci costisitoare , haine elegante , aparate sofisticate etc. sa nu ne miram ca atunci cind va munci din greu intr-un serviciu va fi extrem de nemultumit cu salariul pe care-l primeste. Va constata cu uimire ca banii de buzunar pe care ii avea fara nici un efort , sunt acum mult mai putini de cind munceste cinstit ... si va fi nefericit. Vina o vor avea tot parintii.
Revenind la traiul in comun , normal este sa stabilim inca de la inceput obligatiile materiale ce revin fiecarei familii. Un caiet de socoteli tinut zilnic de persoana care face menajul ( mama , nora , bunica , matusa etc.) este indispensabil. De asemenea , vor exista plicuri pe care se va scrie : lumina , telefon , chirie , intretinere - si unde se vor pune chitantele si banii necesari pentru luna in curs. O politete elementara cere ca tinerii sa-si plateasca in mod corect partea ce le revine si sa intrebe cu cit trebuie sa contribuie cind a intervenit o cheltuiala suplimentara. Parintii pot la rindul lor sa-i mai ... ierte , sa-i mai ajute , dar aceste gesturi nu sunt obligatorii si cei mari nu o vor mai face daca nu li se multumeste de fiecare data.
O casa este condusa de obicei de catre o singura persoana pe care o numim gospodina sau stapina casei. Chiar daca aceasta este foarte muncitoare , organizata , econoama si amabila sa nu o transformam intr-o sclava sau , mai frumos spus , intr-o Samanta sau Mary Poppins ! Politetea nu este o haina pe care o imbraci la zile festive cind iesi in lume ! Vom avea grija ca si noi si copii nostri , pe care ii lasam in grija acestei persoane ce munceste incredibil de mult , sa aprecieze efortul pe care ea il face.
- Sa nu-i reprosam ca oul nu este fiert cum ne place , ca piinea este prea prajita , ca detestam spanacul , ca mincarea e nesarata , ca bluza nu e bine calcata etc , etc. Ne abtinem de la oricefel de observatii ; daca nu ne place ceva sa ne facem singuri. Sa nu uitam ca observatia este o prima forma de pedeapsa.
- Sa intrebam zilnic cu ce putem fi de folos si sa facem ceea ce ni s-a cerut.
- Sa gindim ceva mai modern si sa vedem ce i se intimpla baiatului sau barbatului din casa daca isi spala in fiecare seara sosetele si freaca aragazul sau faianta din bucatarie. Chiar daca acesta este foarte ocupat , are o functie importanta , sta toata ziua cu nasul in carti s-ar putea sa nu ... moara facind aceste treburi marunte ce-i sunt de un imens ajutor mamei sau sotiei sale.
Pe de alta parte nici stapina casei nu are dreptul sa-si terorizeze familia lamentindu-se permanent , trimitindu-I dupa cele mai fanteziste cumparaturi cind i se nazare , sau sa-i tortureze pe cei din casa , obositi si preocupato de problemele lor , cu siciitoarea intrebare : ce mincam miine ? Se poate discuta cel mult menu-ul unei mese festive sau a mesei de Duminica.
O recomandare utila pentru gospodine - nu va propuneti intr-o zi mai mult decit puteti face. De exemplu , in ziua in care faceti piata nu gatiti decit lucruri usoare. Nu va faceti din munca fizica un drog. Prejudecatile ca treaba nu se termina niciodata sau ca munca nu omoara pe nimeni sunt false. Sa ne facem in fiecare zi o lista de treburi si cumparaturi taind cu satisfactie tot ce am realizat in ziua respectiva. Iar ce ne depaseste sa cada in sarcina celor din jur. Explicati-le acest lucru atunci cind stati de vorba linistit si nu prin tipete si reprosuri cind treburile se aglomereaza din cauza lipsei dumneavoastra de organizare.
Cind te straduiesti sa traiesti in pace si cind nu iti disputi folosirea baii , a bucatariei si a dependintelor , principalele motive de conflicte se estompeaza. Cind apare un conflict oarecare trebuie sa ne gindim cum sa-l aplanam , de fapt acesta este secretul unei vieti agreabile in comun. Nimic n-o impiedica pe fiica cea mare , care este studenta , sa se ofere din cind in cind , sa-i citeasca ziarul matusii mioape , dar nici pe aceasta sa aiba din cind in cind grija de copii. Exista o multime de mijloace pentru a transforma o casa in care locuiesc mai multi , intr-un loc agreabil , unde sa se vina cu placere. Cu doua conditii : sa se delimiteze strict treburile ce revin fiecaruia si sa se lase la usa nervii acumulati la serviciu sau in oras. Un zimbet o vorba buna sau o floare fac minuni intr-o casa. Dar atentie : aceste gesturi sunt obligatorii zilnic nu numai de Paste sau de Craciun.

COMPORTAMENTUL CIVILIZAT IN VIATA DE ZI CU ZI !

COMPORTAMENTUL CIVILIZAT IN VIATA DE ZI CU ZI !

Dupa aceasta calatorie prin labirintul pe care se pare ca-l creeaza respectarea cu strictete a regulilor unei comportari civilizate , s-ar parea ca am ajuns impreuna la capatul drumului. Nu este asa ! Viata de zi cu zi va supune unui examen permanent. Va puteti numi un om civilizat daca regulile despre care am vorbit nu au devenit pentru dumneavoastra a doua natura. Sa stiti cum si cind sa salutati , sa va imbracati corect in orice imprejurare , sa puteti sustine o conversatie in orice cerc pe care-l frecventati , sa stiti sa va descurcati la cea mai sofisticata reuniune sau in cel mai elegant restaurant – sunt tot atitea petre de incercare. Dupa cum am vazut , nici in familie si nici printre cunostinte greselile dumneavoastra nu vor fi tolerate. Mai devreme sau mai tirziu vor fi sanctionate fara mila , iar cercul dumneavoastra de prieteni se va restringe.
Ce e de facut ? Daca pentru inceput totul ar parea o corvoada , cu timpul , veti gasi o placere in a va detasa de acest sentiment siciitor. Convingerii ca trebuie sa va supuneti regulilor bunelor maniere ii va lua locul naturaletea gesturilor dumneavoastra. Asa cum am mai spus , nu exista doua feluri de politete. Daca veti privi strazile pe care le strabateti zilnic , magazinele , oamenii cu care calatoriti in autobuz sau metrou , veti fi uluiti de comportamentul acelora care trec drept bine crescuti , dar nu sunt de fapt , pentru ca nu se controleaza in permanenta.
Domnul care stie sa salute reverentios si sa manince elegant , da din coate , facindu-si loc cu brutalitate cind coboara din autobuz. Un altul care nu uita niciodata sa-si stearga picioarele la intrare , odata aflat la volan va strabate nepasator baltile , stropind toti pietonii intilniti in cale. Doamna care pentru nimic in lume nu ar pune zahar in cafea decit cu clestisorul , nu se sfieste sa pipaie citeva piini pina alege una care i se pare mai proaspata. O alta , pedanta , maniaca in privinte curateniei la ea acasa , nu ezita sa arunce pa strada o coaja de banana sau sa-si goleasca buzunarele de biletele de tramvai adunate cu timpul.
Unii isi fac un obicei din a aduna scrumiere sitacimuri din restaurante sau hoteluri , considerindu-le " suveniruri ".Ne intrebam cum pot sa se comporte astfel niste oameni respectabili , la curent cu bunele maniere. Explicatia este una singura - nu sunt cu adevarat niste oameni binecrescuti. Nimic pe lume nu este bine facut daca se face din obligatie sau de frica. Acasa , teama de ridicol , de observatiile malitioase ale celor din jur ne determina sa ne controlam gesturile si afirmatiile. Adesea , dupa cum am vazut , anonimatul ne da in sfirsit " libertatea " de a face orice vrem. Singurul martor care ne-ar putea sanctiona este propria noastra constiinta. Sa ne amintim de Buratino ! Constiinta este cea care ii spune de fiecare data ca a gresit si tot eail indreapta pe drumul cel bun. Daca ne-am imagina ca o camera invizibila de luat vederi ne surprinde cind suntem tentati sa gresim , ne-am controla cuvintele si gesturile. Am scapa astfel de multe intimplari neplacute de care ne izbim zi de zi si care ne fac viata imposibila.

CUM NE IMBRACAM ?

CUM NE IMBRACAM ?

" Haina face pe om " sau " nu haina face pe om ". Ambele dictoane sunt discutabile. Dar independent de adevarul lor haina trebuie conceputa in asa fel incit sa puna in valoare personalitatea unei femei. Poti sa copiezi aproape identic modelele aparute in revistele de moda fara a deveni eleganta. Adevarata eleganta se obtine dintr-un acord perfect intre haina , imprejurare si personalitatea celui care o poarta. Este un al saselea simt care le spune unor femei cum sa poarte o rochie de doi bani ca pe un model de la o mare casa de moda. Un aforism demn de retinut in acest domeniu suna astfel : " mai degraba putin mai simplu decit un pic prea incarcat ". E de preferat sa vii la un cocteil cu un taior bine croit , decit cu o rochie de seara la o banala invitatie la o cafea.
Pentru barbati , mai mult decit pentru femei , putem exprima aceasta prima regula : " sa nu cauti sa epatezi ". Dar si femeile trebuie sa dea dovada de tact. Nu te imbraci din cauza cuiva , si inca mai putin , pentru a face in ciuda cuiva. Te imbraci pentru tine ! Sa fii elegant nu inseamna sa te preocupi de pretul si numarul toaletelor , ci de calitate , de croiala , de posibilitatea de a le armoniza cu alte haine din garderoba ta si de a le alege astfel incit sa nu se demodeze. O persoana cu gust nu poarta culori prea tipatoare si aplica legile elementare ale esteticii. Daca ai tenul palid , galbenul si verdele te fac livid. Daca nu esti zvelta trebuie sa eviti creturile si cutele , sa te feresti de dungile orizontale daca nu esti inalta , de cele verticale , daca este foarte inalta. Cind am depasit o anumit virsta si un anumit numar de kilograme , trebuie sa ne gindim bine daca sa purtam in vacanta pantaloni sau short. Fiecare perioada a vietii are farmecul ei. Tineretea isi poate permite indrazneli interzise la maturitate. Un om neglijent imbracat poate fi un om cumsecade , dar foarte rar ai timpul si dorinta sa ghicesti fondul sau de aur ascuns in spatele aparentelor. Daca ne gindim la viata noastra profesionala si sociala , la plimbarile noastre pe strada , vom recunoaste ca simpatia ne este trezita de acele persoane care fac o prima impresie favorabila. Acest adevar ne va convinge sa acordam o atentie deosebita problemei vestimentare. Haina cea mai veche trebuie si poate sa fie ingrijita. Pentru tinuta vestimentara ca si pentru corp prima regula este curatenia. O pereche de pantofi pingelita de trei ori este de preferat unei perechi noi nelustruite sau care se afla intr-un total dezacord cu haina. La fel pentru costumul barbatesc. Nu e la indemina oricui sa aiba in sifonier zece costume. Dar oricine poate purta un costum curat si periat cu grija.
Eleganta depinde mult de detalii si accesorii. Un guler de camasa curat si bine calcat , o cravata asortata ridica valoarea unui costum chiar si mai modest.
In anumite imprejurari , tinuta este obligatorie. Daca nu avem costumul cerut si nu-l putem inchiria , e mai bine sa renuntam la invitatia respectiva. Cind mijloacele financiare ne sunt limitate , e de preferat sa cumparam putine haine , dar de buna calitate.
Mai ales pentru femei este important sa-si gaseasca si sa-si pastreze un stil care sa le avantajeaze.
Femeile care se imbraca bine si pe care le admiram va pot marturisi ca au invatat cu greu acest lucru. Prima regula ( lege ) este legata de calitatea si comoditatea pamtofilor si a posetei. Aceste doua piese de baza vor trebui sa fie neaparat de foarte buna calitate. Vom observa ca o poseta cu cit este mai simpla , mai comoda si cu accesorii frumoase costa mai mult ! O poseta moale , din piele foarte buna tine cam 10 ani si - ciudat - nici nu se demodeaza ! Faceti cu inima usoara aceasta investitie. Rochiile , bluzele , fustele , tricourile pot fi si ieftine si reusite. Pantofii , posetele , cordoanele , manusile - niciodata. Invatati unde trebuie sa faceti economii in materie de imbracaminte ! Poti sa porti cea mai scumpa si mai eleganta toaleta , dar daca ai o poseta urita si demodata de plastic veti fi catalogata ca prost imbracata. Va rog sa ma credetei !
Treptat , la garderoba de baza se pot adauga cu masura citeva elemente noi pentru a fi in pas cu moda. Sa facem un efort de vointa si sa nu cedam tentatiei de a cumpara si purta lucruri frumoase pe care le-am admirat la o prietena sau intr-o revista de moda. Rar ne va sta bine cu ele.
Sa incercam sa ne cream o rezerva de bani si sa ne cumparam haine numai cind gasim ceva ca vom purta cu placere. Nu cumparati haine numai pentru ca sunt ieftine. Este o risipa si nu o economie !
Cel putin de doua ori pe an sa facem o severa triere a garderobei eliminind lucrurile pe care nu le-am purtat deloc , care nu ne stau bine sau care s-au invechit. Le facem cadou ! Un dulap ticsit de haine nu ne va ajuta deloc sa fim elegante. Este mai bine sa avem trei bluze impecabile , decit sase de o calitate indoielnica. Renuntati la obiceiul de a va schimba zilnic din cap pina in picioare , imbracind fara discernamint haine care nu va avantajeaza , numai de dragul de a va schimba. Ideea este sa purtati ceea ce va sta bine , chiar daca reveniti des la aceeasi tinuta. Feriti-va sa va afisati cu lucruri mereu noi , cumparate la intimplare , crezind ca astfel sunteti elegante.
Arta de a ne imbraca , presupune si arta de a allege acesoriile. Un taior gri neutru va parea foarte elegant daca va fi completat cu incaltaminte neagra , cu poseta si cu manusile asortate. Dimpotriva , acesoriile prost alese pot strica efectul celei mai elgante haine. Sa nu credeti cumva ca deveniti o femeie " chic " daca va straduiti sa va cumparati posetute de diverse culori asortate - la tot atitia pantofiori - ieftine si urite. Este suficient sa aveti o poseta neagra , incapatoare , de buna calitate , din piele. Va va scoate din incurcatura si vara si iarna.
In acelasi timp , vom avea grija sa alegem cu atentie podoabele potrivite. Oricit de tentante ar fi , bijuteriile autentice nu se poarta decit in situatii deosebite. A-ti pune la git un sirag de perle dimineata , la ora 7 , nu este o dovada de bun gust. Dimpotriva ! Chiar daca avem multe bijuterii veritabile , nu trebuie sa le etalam pe toate o data. O vom alege numai pe cea care se potriveste cu toaleta noastra.
Atentie ! Nu se poarta aur cu argint in acelasi timp. In timpul zilei este de preferat sa recurgem la acele imitatii simple cu un design frumos , evitind sticla colorata , strasurile , cu un cuvint , tot ce este strident , incarcat.
Femeile , ca femeile ! Dar barbatii ? Un barbat elegant n-ar trebui sa poarte nimic altceva in afara de verigheta si de ceas - eventual un ac de cravata , seara. Preferinta unora pentru bratari si lanturi groase , din aur sau argint , cu sau fara amulete , pentru cercei chiar reprezinta o optiune pentru un anumit mod de viata. Sa speram ca ceasta moda va trece si ca nu ne vom intoarce la viata tribala purtind cu totii cercei in nas.

CE PURTAM ? SI MAI ALES , CIND ?

Tinuta de fiecare zi

Pentru femei : tinuta sport sau eleganta - fusta si pulover sau bluza si taior , tocuri joase , coafura simpla , manusi asortate , bijuterii discrete ( niciodata diamante sau strsuri dimineata sau dupa-amiaza ) , palton cu croiala clasica si , eventual cu guler de blana , geanta din piele , mijlocie sau mare. Trebuie sa domneasca simplitatea , fara pantofi de lac , fara mantouri de blana , fara tocuri inalte la pantaloni.
Pentru barbati : costum , pulover si pantaloni in culori discrete , manusi din piele asortate , uneori palarie , incaltaminte neagra sau maro , niciodata galbene sau maro la un costum bleumarin inchis , palton cu croiala sport , trench coat sau jacheta trei sferturi.
Citeva reguli de baza : un costum uni cere fie o camasa uni si o cravata cu model discret , fie o camasa cu dungi care cere o cravata uni. Niciodata nu se pune o cravata sport ( in carouri ) la un costum de oras sau la o haina petrecuta. Seara se poarta costum gri inchis , albastru inchis sau negru. Camasa alba se potriveste cu toate costumele.
Sport , calatorii , plimbari : comoditatea nu trebuie sa treaca niciodata inaintea obiceiurilor locului. Astfel , riscati sa nu puteti intra intr-o biserica daca purtati sort sau tricou foarte decoltat - tinuta considerata indecenta.
Femei : fusta larga sau pantaloni , ciorapi nu prea fini , incaltaminte solida , cu toc jos.
Barbati : sacou sport si pantalon lung sau cunoscutul trening , camasa cu mineca scurta , incaltaminte solida sau daca dorim un pantalon golf , dar nu cu sosete scurte care sa lase piciorul gol.

Invitatii si vizite

Femei : taior elegant , sau rochie cu jacheta , manusi din piele la culoare sau contrastante , incaltminte eleganta , ciorapi foarte fini , poseta din piele.
Barbati : costum de culoare inchisa , camasa alba sau cu dungi ( numai ziua ) , cravata cu desen discret , sosete si incaltaminte de culoare inchisa.
Coctail-party.

Femei : taior negru de catifea , de lina sau de matase sau rochie de coctail , de preferat cu palarie.
Barbati : tinuta de oras de culoare inchisa.
Teatru , concerte.
Femei : tinuta de oras sau de dupa-amiaza. O tinuta foarte eleganta este recomandabila numai pentru reprezentatiile de gala sau premiere. Ce intelegem prin foarte eleganta ? La un taior se poate asorta o palarie. La o rochie decoltata - manusi luni - poseta de seara. La o tinuta normala – rochie de matase naturala de pilda - un jal frumos cu ciucuri , etc.
Barbati : tinuta de oras de culoare inchisa , pentru premiere frac ( este alcatuit dintr-o haina de ceremonie , neagra , scurta in fata pina in talie , neincheiata la piept si terminata la spate cu doua cozi lungi si inguste si dintr-un pantalon din aceeasi stofa , fara manseta ) sau smoking , niciodata tinuta sport.
Baluri.

Femei : rochie de seara sau de coctail sau rochie de bal ( fara palarie ) , manusi lungi , blanuri , bijuterii discrete , incaltaminte de bal , argintie sau aurie.
Barbati : pentru balurile desfasurate intr-un cerc restrins se recomanda costumul elegant , inchis la culoare , care se poarta cu camasa alba , cravata gri - argintie , ciorapi si patonfi negri. Este permis si smockingul ( costum de gala , cu o croiala speciala si cu revere de matase neagra ) la care se potriveste o camasa alba , cu guler si mansete apretate , vesta neagra , pantaloni fara mansete , ciorapi negri de matase si pantofi negri de lac.
La balurile in aer liber , din timpul zilei , smokingul este alb. La cele foarte pretentioase , smockingul se poarta cu vesta alba cu nasturi de sidef , camasa alba cu plastron guler si mansete apretate , papion , pantaloni cu paspoal de matase , fara manseta , sosete negre si pantofi negri de lac.
Botezul.

Femei : nu se recomanda tinuta de seara ci tinuta de oras.
Barbati : tinuta eleganta de oras sau , in cazurile ultraelegante , un costum de ceremonie ( stresemann ) compus din haina neagra , fara revere , la unul sau doua rinduri de nasturi si pantaloni in dungi negre sau gri , fara manseta , la care se asorteaza o camsa cu guler si mansete apretate , cravata gri - argintie sau papion , sosete negre si pantofi negri. La botez nu se potriveste smockingul.
Casatoria

Logodnica : rochie de nunta , alba , traditionala coronita cu flori de lamiita sau de portocali ( o femeie care se recasatoreste inlocuieste coronita de flori cu o diadema ) , pantofi albi , ciorapi albi , manusi din piele alba , fina , bijuterii foarte simple ( nu perle despre care se zice ca aduc lacrimi ). In functie de imprejurari este potrivit si un taior in culori pastelate , cu o croiala simpla.
Logodnicul si ceilalti barbati : dimineata vor purta un costum foarte elegant cunoscut sub denumirea de " cutaway " care comporta o jacheta neagra cu colturi rotunjite , pantaloni in dungi , negru cu gri , vesta neagra sau gri - argintiu , camasa cu guler si mansete tari , papion gri. Dupa amiaza aceasta tinuta este inlocuit de frac cu vesta alba ( nicioadata de smocking ). Daca ceremonia este mai intima costum inchis , stresemann , niciodata smoking.
Vizite de condoleante : costum inchis atit pentru femei cit si pentru barbati. Daca vizita are un caracter oficial , barbatii vor purta costume " cutaway ".
Inmormintarile : imbracaminte de ocazie de culoare inchisa , dar fara insemne de doliu pentru persoanele care nu sunt rude. Tinuta oficiala la barbati este " cutaway " , dar vesta si papionul sunt negre. Dupa imprejurari , acesta poarta si fracul la care se cere vesta neagra. Rudele si cei foarte apropiati se imbraca obligatoriu in negru. Nu trebuie sa lipseasca din tinuta lor cocarda de doliu.

BUNELE MANIERE LA MASA

BUNELE MANIERE LA MASA
- PIATRA DE INCERCARE A EDUCATIEI -



Inca din cele mai vechi timpuri , masa s-a desfasorat dupa un anumit ritual. Desi era diferit de la tara la tara acesta a impus acele reguli care constituie astazi criterii importante in aprecierea unei persoane bine crescute.

Fara indoiala , masa pe care o oferim sau cea la care suntem invitati a devenit un prilej pentru intilniri importante si discutii interesante. Din fastuoasele mese de pe vremea romanilor sau din timpul Renasterii - daca ar fi sa ne referim numai la acele epoci care ne infierbinta si astazi imaginatia - transpare in zilele noastre obiceiul de a ne onora invitatii cu o masa elegant aranjata , impecabila. Privind inapoi , putem spune ca s-a renuntat , in general , la opulenta si lux ostentativ. Azi nu se mai bea din pocale de aur care poarta semnatura lui Benvenuto Cellini , de pilda. In schimb , a minca din farfurii de portelan de buna calitate si a bea din pahare de cristal a devenit un lucru obisnuit. In mod firesc , comportamentul mesenilor a cistigat in rafinament prin respectarea unor norme impuse de codul manierelor elegante.

Exista astazi tendinta de a adopta modul de viata modern in totala contradictie cu cel clasic. Ne deplasam in goana dintr-un loc intr-altul si de cele mai multa ori masa noastra este frugala. Pregatirea mesei si spalatul vaselor ne-ar rapi un timp pretios. Tindem spre simplitate si comoditate , renuntind la tot ceea ce ar incarca in mod inutil existenta noastra. S-ar parea ca ne contrazicem. Dar indiferent ca optam pentru un serviciu de masa din portelan de Sevres sau pentru unul din sticla incasabila , respectarea unor reguli este obligatorie, incepind cu pregatirea casei , aranjarea mesei si terminind cu felul in care mincam fructele.


CUM ARANJAM MASA



Masa familiala , cea de toate zilele trebuie sa fie si ea apetisanta si ingrijita , ca si cea festiva. Un vechi dicton spune ca " omul inteligent se hraneste cu ochii ". E de preferat o farfurie de faianta , intacta , uneia de portelan ciobit , chiar daca aceasta a fost cindva foarte frumoasa. E de preferat fata de masa din in , apretata , uneia dintr-o tesatura scumpa , dar acoperita de pete. Se intelege de la sine , ca in zilele de sarbatoare ne vom ocupa in mod deosebit de aranjarea mesei. Pentru mese festive , fata de masa si servetelele vor fi si ele festive , de o albeata imaculata , iar pentru reuniuni intime se pot folosi fetele de masa colorate. O fata de masa trebuie sa fie destul de mare ca sa ascunda , pe cit posibil , picioarele masei. In nici un caz nu vom folosi fete de masa din material plastic , chiar daca imita perfect cea mai sofisticata tesatura. E bine sa asezam sub fata de masa un molton subtire care protejeaza furnirul mesei. Trebuie sa asiguram un anumit spatiu pentru fiecare invitat , chiar si pentru cei foarte bine educati care stiu sa-si tina coatele pe linga corp. Ca musafirii sa se simta comfortabil , acest spatiu trebuie sa fie de cel putin 50 cm.

CUM ARANJAM MASA?

Atit masa familiala cit si cea festiva sunt asezate la fel , dar difera numarul farfuriilor , al tacimurilor si al paharelor in functie de felurile de mincare. Fiecare farfurie va fi dublata de o alta care se aseaza dedesubt , pentru serviciu , si care utilizata doar pentru a pune pe ea farfuria din care mincam. La mesele de fiecare zi ne putem lipsi de cea de-a doua farfurie.

O masa festiva se prezinta , de obicei , astfel : farfuria pentru primul fel este asezata deasupra farfuriei de serviciu. Pe ea se pune servetul frumos impaturit. Chiflele sau feliile de piine se pun in doua-trei cosulete speciale , repartizate simetric. Locul furculitelor este la stinga farfuriei. Aliniate de la dreapta spre stinga in ordinea utilizarii lor , acestea se aseaza cu dintii in sus. La dreapta , se pun cutitele , cu partea taioasa spre farfurie , tot in ordinea utilizarii - cel mai indepartat este pentru primul fel de mincare , adica pentru peste iar in fata farfuriei sta lingura de supa cu curbura in su s si uneori lingurita de desert ( daca e loc pe masa ). Nu vom aseza niciodata alaturi mai mult de trei cutite si de trei furculite. Restul tacimurilor - linguritele de tort , furculitele mici pentru baclava sau pentru fructe nu se pun pe masa ci pe o masuta de serviciu sau pe un bufet , pentru a fi la indemina.

Aceste reguli nu sunt batute in cuie. Numarul tacimurilor si asezarea lor difera in functie de menu-ul servit la masa. In desenele prezentate veti gasi solutiile la care trebuie sa recurgeti.

La toate mesele cit de cit solemne este obiceiul sa se schimbe tacimurile dupa fiecare fel de mincare. La o masa mai putin pretentioasa nu vom schimba tacimurile decit daca avem peste. In general vom folosi patru farfurii : farfuria pentru antreuri , farfuria de supa , farfuria intinsa sifarfuria de desert. Bolurile ( castronasele ) pentru supa limpede ( consome ) nu se pun de la inceput pe masa ci se aduc odata cu supiera. Tacimurile se pot pune si pe suportul destinat lor care va fi asezat la dreapta farfuriilor. Pe suport vom aseza , in dreapta , cutitul , cu partea taioasa spre farfurie , si in stinga lui furculita cu dintii in jos. Lingura si linguritele pentru desert vor fi asezate in fata farfuriei. Daca utilizam suportul de tacimuri vom pune servetelul la stinga , direct pe fata de masa. Tot in fata farfuriilor , spre drapta , este si locul paharelor. Trei tipuri de pahare sunt obligatorii : de tuica , de vin ( paharul de vin rosu e ceva mai mic decit cel de vin alb ) si de apa. Retineti ca ele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu. Nu improvizati - e o nota proasta - si va recomandam sa nu dati mese festive daca nu puteti. Dupa folosire , paharele de tuica se iau de pe masa. Nu va bagati degetele in ele. Folositi neaparat o tava in acest scop. Va va scuti de drumuri inutile.

Bauturile aperitive se servesc intotdeauna inainte de masa. Paharele speciale se gasesc pe o masa separata , pe o tava , si fiecare invitat se serveste cu ce-i place. E bine ca sortimentul de aperitive sa fie variat. Sticlele stau si ele la indemina , pe o alta tava. Sampania si coniacul nu se servesc decit la sfirsitul mesei. Va prezentam alaturat diverse tipuri de pahare , sticle si cani.

Sticlele de vin si apa vor fi dispuse simetric pe masa , la indemina barbatilor care fac oficiul de a servi bauturile. Pentru a nu pata fata de masa , sticlele se pun pe o tavita sau pe farfurioare speciale. Apele minerale se servesc in sticlele lor originale ca si vinurile straine.

Decorarea masei depinde de marimea ei , de rangul musafirilor si de imprejurari. Aproape indispensabile , florile si luminarile vor incinta privirea. Florile trebuie puse in vaze joase ca sa nu-i impiedice pe meseni sa se vada.

Nu vom pune pe masa decit ceea ce poate servi la o intrebuintare imediata. Exceptie fac solnitele si recipientele pentru piper care vor trebui sa fie suficiente ( una pentru circa trei - patru persoane ). Vom avea grija ca acestea sa nu fie infundate sau umede. O gospodina atenta pune in recipientul respectiv citeva graunte de orez. Daca nu folosim recipiente cu capac perforat , celelalte trebuie sa fie insotite de lingurite pentru ca nimeni sa nu fie silit sa se foloseasc de propiul cutit , ceea ce ar fi o greseala.

Sa retinem deci ca untdelemnul , otetul , mustarul , smintina etc. se vor aduce doar daca cineva le cere. O gazda atenta le are pregatite si le ofera. Pentru sosuri se foloseste o sosiera. Atentie : sosul nu se pune nici pe friptura dar nici pe piure sau pe alte garnituri ( macaroane , sote de legume etc ) deoarece e iestetic. Sosul se pune in farfurie si se moaie in el bucatelele de carne taiate perind. Nu se amesteca tot ce avem in farfurie de la inceput cu toate ca este gustos dar " pasta " obtinuta este imposibil de privit. Vom explica acest lucru adolescentilor care au ramas cu acest obicei de cind erau mici si li se " passa "mincarea. Odata intrebuintata sosiera va fi luata de pe masa.

Salata se serveste in castronele separate , pentru fiecare invitat in parte. Cind friptura este taiata la masa , gazda trebuie sa aiba la indemina tacimuri speciale. E de preferat insa ca acxesta operatie sa fie facuta in prealabil, iar friptura sa fie prezentata felii , pe frunze de salata. In multe tari salata se maninca separat dupa friptura.

Scobitorile nu-si au locul pe masa pentru ca nu se folosesc in public.

Argintaria este obligatorie ? In cazul unor mese festive , da. Pentru mesele obisnuite exista tacimuri de otel inoxidabil care sunt frumoase si usor de intretinut. E adevarat ca argintaria confera mesei eleganta , dar sa nu uitam ca trebuie sa straluceasca de curatenie. Ca tot ce este pretios , argintaria cere o ingrijire speciala , iar daca nu avem timp pentru asa ceva e preferabil sa renuntam la ea.

Ca mesele festive sa nu ne sperie prin dificultatile ce la creaza , este necesar un exercitiu indelungat. Sa-l facem in cadrul meselor de Duminica , imaginindu-ne ca avem invitat cel putin un ministru , chiar daca suntem doar in familie. Va fi o placere ! Cu acest prilej , vom pune o fata de masa deosebita , tacimurile si vesela pe care nu le folosim zilnic si vom pregati o mincare speciala. Este obligatoriu ca toti membrii familiei sa respecte aceasta masa , fiind punctuali , ajutind sau , daca se plimba dimineata , aducind o floare sau cumparind un desert special (fructe ,prajituri ). Repetam : masa de Duminica e sfinta.
COMPORTAMENTUL IN TIMPUL MESEI



Regulile generale ale unei tinute corecte si pe care le-am definit intr-un capitol precedent sunt valabile si la masa. Stam drept , dar nu intepeniti. Nu punem picioarele nici sub scaun , dar nici prea departe in fata , pentru a nu-i incomoda pe vecini. Nu ne agatam de scaun. Pozitia miinilor are o mare importanta la masa. In nici un caz bratele si mai ales coatele nu trebuie sa stea pe masa. Nu tinem cu miinile farfuria din care mincam. Pozitia corecta , de repaos , este cea cu bratele lipite de corp si cu incheieturile miinilor sprijinite de marginea mesei. Aceasta tinuta se schimba cind mincam , pastrindu-ne insa coatele lipite de trunchi.

Ne vom verifica tinuta inainte de a intra in sufragerie , spalindu-ne miinile in prealabil. Eventualele retusuri necesare dupa masa se vor face numai in baie ca de exemplu improspatarea rujului , sau aranjarea parului. Daca nu avem o baie curata , nu invitam musafiri !

Nu trebuie sa mincam niciodata grabit sau nervos. Este nu numai o regula de politete , ci si o prescriptie medicala. Mai grave sunt discutiile neplacute din timpul mesei. Sa le evitam si sa ne impunem sa fim calmi. Si asa , viata noastra este destul de stresata. Sa ne bucuram de prilejul pe care ni-l ofera o masa impreuna cu familia.

Sa nu bem si nu vorbim cu gura plina. Este o regula care ar trebui sa fie destul de cunoscuta si n-am reveni asupra ei daca n-ar fi incalcata zilnic. Oamenii care incearca sa manince si sa povesteasca in acelasi timp fac o impresie dezagrabila. Trebuie sa fim atenti ca buzele sa fie mereu inchise in timpul mestecatului. Este de prost gust sa tinem degetul mic usor ridicat cind mincam sau cind bem. Daca avem ciini sau pisici , acesti n-au ce cauta in sufragerie oricit de mult i-am iubi. Este nu numai o lipsa de respect fata de musafiri , ci si prilej de incidente nedorite.

Un obicei prost , specific romanilor , de care acestia nu se pot debarasa , este acela de a-i obliga pe musafiri sa manince mai mult decit vor. Repetati si invatati formulele : " Da , va rog " , " Nu , multumesc " , " Yes , please " , " No , thank you " . Sa ne gindim bine cind le rostim. Sunt gazde la noi si chiar in alte tari care ne iau in serios. Daca ne imginam ca este de bun gust sa refuzam a doua felie de tort cu toate ca am mai minca o portie , riscam sa raminem fara ea , deoarece a doua oara nu ni se mai ofera daca am spus " Nu , multumesc ". Masa se transforma intr-un adevarat calvar cind inimoasa gospodina repeta insistent : " Dar mai luati o sarmaluta , sunt delicioase ! " Nu ne asezam la o masa ca sa mincam pe saturate. Se poate cere sau lua dintr-un fel care ne-a placut in mod deosebit sau se poate refuza o mincare care ne face rau sau nu ne place. Politicos este sa acceptam sa gustam din felul respectiv , pentru a nu jigni gazda. Tot de politete tine si tactul gazdei de a oferi mincare suficienta - nici prea multa , nici prea putina - fara a-si lauda excesiv preparatele culinare. Musafirii o pot face , cu moderatie insa , spre incintarea gospodinei , dar nu strigind peste masa si nici cerind in acel moment reteta. Cu atit mai mult nu este cazul sa se comenteze asupra procurarii dificile a unui produs.

Masa trebuie sa decurga firesc , fara ostentatie. Am putea spune ca aceasta e o norma ideala , greu de atins , la care trebuie sa contribuie si invitatii daca simt ca gazda este in impas datorita tineretii sau a lipsei de experienta. Cu discretie , cu tact ei pot trece peste momentele penibile ivite din te miri ce. Nu vor cere un antinevralgic si un pahar cu apa in momentul in care gazda este foarte preocupata sa nu i se raceasca gustarile calde. Nu vor cere ketchup , piper , smintina sau alte ingrediente daca nu le sunt oferite , pentru ca s-ar putea ca ele sa lipseasca si gazda sa se simta jenata.

Sa manincam asa cum gateste gospodina ! Obligatia ei este sa guste in prealabil din toate bucatele si sa le condimenteze moderat , iar a musafirului sa le accepte ca atare. E foarte neplacut sa dam sfaturi culinare in functie de preferintele noastre. Fie ca e o masa festiva , fie ca este una obisnuita , efortul gospodinei trebuie rasplatit cu o remarca de genul : " Delicioasa supa ! " , " Ce frumos arata salata ! ", " Ce bine miroase friptura ! ".

Ne vom abtine de la orice discutii sau observatii dezagreabile. Copilului cu care am venit ii vom face observatii acasa , ca si sotului care a depasit numarul de pahare. Ne vom impune sa nu stam cu ochii atintiti asupra membrilor de familie cu care am fost invitati , aruncindu-le priviri ucigatoare cind gresesc ceva. Educatia nu se face in acel moment , caci atmosfera va deveni insuportabila pentru toti.


MASA E SERVITA !



Viata profesionala poate sa modifice o ordine pe care o credeam stabilita odata pentru totdeauna. Astfel , pe masura ce pauza de prinz se micsoreaza , masa devine mai frugala si tinde sa fie inlocuita cu masa de seara. La aceasta contribuie si distanta din ce in ce mai mare dintre domiciliu si locul de munca. De obicei avem musafiri la masa de seara. Dam mai jos regulile pentru o masa pretentioasa. Ocazia , rangul musafirilor sau situatia noastra financiara permit unele simplificari. Oricum nu suntem obligati sa desfasuram un lux peste posibilitatile noastre. Pledam pentru moderatie si simplitate care nu exclud rafinamentul.

Chiar si in familiile cele mai modeste o anumita rezerva trebuie prevazuta pentru a face fata surprizelor de ultima ora. De asemeni , se va prevedea un fel de mincare pentru a fi inlocuit in cazul cind unii dintre musafiri nu-l suporta , din motive medicale eventual , pe cel oferit anterior. Persoanele condamnate de medicul lor la o dieta severa , de fapt , ar trebui sa nu accepte invitatii decit de la prieteni foarte apropiati care le cunosc regimul.

1 - Antreurile : se compun in mod obisnuit din feluri de mincare reci , picante , peste , mezeluriri si salate diverse. Se pot servi si antreuri calde : ficatei de pui , diferite placinte , pizza , sufleuri , pateuri. Antreurile reci pot fi combinate cu cele calde , insa multa atentie - daca incarcam masa cu antreuri greu de digerat ( salata de vinete , ciuperci cu maioneza etc ) si in continuare avem mai multe feluri de mincare , plus tort , plus baclava , plus inghetata , riscam fie ca musafirii nostri sa faca o indigesti serioasa , fie sa luam mincarurile de pe masa neatinse. Ne gindim inainte de a chema musafiri cit am putea sa mincam noi insine intr-o vizita , fara sa ne imbolnavim ! Tacimul : un serviciu pentru antreuri sau servicii obijnuite de masa de dimensiune mijlocie. Vinuri albe demiseci si rose.

2 - Consome-ul : se serveste o supa limpede in ceasca , cu o lingura de supa mai degraba mica. Daca n-am oferit antreuri , vom putea inlocui supa cu o ciorba care va fi servita in farfurie cu o lingura obisnuita. Se aduce castronul cu supa ( supiera ) si se ia de pe masa dupa golire. La aceste feluri nu e nevoie de bauturi.

3 - Pestii sau crustaceele : exista pentru peste un tacim special. Se recomanda vinuri albe , seci , spumoase si spumante. Cu cit pestele este mai gras cu atit vinul trebuie sa fie mai acid ( cum sunt cele din podgoriile Ardealului si Moldovei ).Cu stridii se poate servi chiar o sampanie seaca.

4 - Felul principal , felul de rezistenta : tacim normal. De regula acesta este o friptura sau un preparat din carne. Indiferent daca servim o friptura de porc , de miel , de pasare , din vinat sau una care trebuie sa fie in singe antricot sau muschi de vaca - se impune un vin rosu. La carnea alba se recomanda vinuri rosii usoare , iar la carnea rosie mai tari si mai puternice ; la vinat vinuri rosii seci, vechi , de calitate superioara. Vom evita sa aducem pe masa curcanul , purcelul , muschiul , intregi , chiar daca este foarte decorativ. Obiceiul este nepractic. Friptura se portioneaza in bucatarie si se aranjeaza pe un platou pe care il vom orna in mod deosebit. De pilda , vom pune carnea pe citeva foi de salata proaspata , iar deasupra vom aranja citeva frunze de patrunjel. Garniturile vor fi puse in castroane separate , iar pentru salate este ideal sa avem castronase mici rotunde sau patrate pentru fiecare musafir.

5 - Brinzeturile : lista poate fi infinita ; ceea ce trebuie retinut e ca brinzeturile se aduc la masa pe un platou frumos din lemn. Tacimul : cutite mici pentru intinsul untului si taiatul brinzei. Toate brinzeturile pun in evidenta buchetul vinurilor. Nu se aduc alte soiuri ci raminem la ultimul vin servit , deci vinul rosu. Exceptie face telemeaua de oi , la care se pot servi vinuri rose si chiar albe , din aceeasi zona de unde provine brinza.

6 - Desertul : pentru prajituri se foloseste un tacim special lingurite , cutite si furculite mici. Acum se recomanda vinuri dulci si semidulci , parfumate (Murfatlar, Pietroasele , Tirnave , Alba-Iulia ). Nu se servesc vinuri la deserturile din ciocolata.

7 - Fructe proaspete : sunt prezentate intotdeauna cu un cutit si o furculita speciale. Argintaria coexista in acest domeniu cu materiale noi , inoxidabile. Nu se servesc vinuri.

8 - Cafeaua si lichiorurile : cafeaua pretinde lingurite mici , cafeaua Mocca un serviciu mic de argint sau , eventual , argintat. Pentru doamne se vor servi lichioruri , iar pentru domni , cognac.

9 - Alegerea vinului potrivit fiecarui fel este o adevarata arta.

Este domeniul stapinului casei care , daca nu se pricepe trebuie sa se lase condus de un specialist , prieten sau negustor de incredere. Bauturile aperitive , cherry sau coctail , se servesc la temperatura pivnitei , 10 - 12 grade. O sampanie sau un spumos sec servit ca aperitiv nu trebuie sa depaseasca 8 sau 10 grade. Fiecere regiune are vinurile sale speciale a caror prezentare si temperatura ideala le sunt proprii. De asemeni , vom alege paharele potrivite pentru fiecare tip de vin. Pahar rotunjit sau cu picior scurt pentru vinurile albe , pahar cu picior inalt pentru vinurile rosii. Cupa pentru sampanie si spumos. Vinurile rosii vor fi servite la temperatura pivnitei daca sunt usoare si la temperatura camerei daca sunt mai tari. Vinurile trebuiesc racite treptat si nu brutal si , mai ales , nu trebuie sa fie asezate linga o sursa de caldura ceea ce risca sa le altereze. Trebuie sa le aducem in camera cel putin cu o jumatate de zi inainte. La vinurile tip Tamiioasa se deschide dopul in perioada incalzirii la temperatura camerei , oxidarea adaugind un parfum placut buchetului natural. Daca n-avem timp sa le aducem la temperatura camerei treptat , ramine solutia decantarii vinurilor , varsind foarte usor , intr-o carafa ce a fost in prealabil incalzita , si cu suficienta precautie ca rezidurile de pe fundul sticlei sa nu-l tulbure. Vinuriledulci , sampania dulce , sunt servite foarte reci.

Berea nu va fi niciodata oferita la o reuniune citde cit festiva. Ea insoteste totusi foarte bine in intimitate anumite specialitati regionale. Se serveste foarte rece in pahare mari fara picior sau in halbe. In mod exceptional , adevarata Pils , nemteasca , este servita in pahare speciale cu picior scurt. Un mic carton circular nu trebuie sa lipseasca niciodata de sub un pahar de bere.

Apa naturala sau minerala este servita intotdeauna foarte rece in pahare obisnuite.

Tuica de fructe cu simbure este servita rece. Tuica de vin , coniacul si diferitele brandy-uri sunt servite la temperatura incaperii le fel ce si tuica de fructe de tip whisky. In acest caz , nu vor lipsi de pe masa cuburile de gheata puse intr-un vas special sau improvizat dintr-o compotiera eleganta de sticla. Sa evitam sa imitam arta barmanilor de prost gust si sa inmuiem paharul in zahar pentru a oferi un cocteil. Este agreabil , dar neadmis de bunul gust sa incalzim in palma miinii paharul special numit Napoleon.

Lichiorurile si vinurile lichioroase , Malaga , Cabernet , Madera , Porto , muscaturile se servesc la temperatura camerei , in pahar special , mai mic si jos. Whiskiul se serveste intr-un pahar special numit tumbler , scurt cu fundul gros.

Toate vinurile se servesc in sticle , in afara cazului decantarii , si aceasta se va face la masa. Daca tragem vinul obisnuit din butoi il servim in carafe. In anii deosebit de buni pentru vinuri , vestiti ca atare , se servesc in cos. Sampania in galeata cu gheata - frapiera. Dopul se scoate la masa , dar trebuie sa taiem capsula cu cutitul , pina cind reusim sa scoatem dopul. Sampania se desfunda in galeata ei si este usor sa nu facem din aceasta deschidere o scena de comedie , lasind sa iasa putin gazul carbonic.

Am vorbit despre asortarea felurilor de mincare cu vinurile. Iata citeva regului suplimentare :

• nu se serveste niciodata un vin dulceag intre alte doua vinuri albe sau rosii , seci. De exemplu nu se serveste Porto daca s-a servit un vin alb la antreuri ;

• trebuie sa servim vinurile albe seci inaintea celor rosii;

• vinurile albe foarte dulci , in schimb , se servesc dupa cele rosii;

• ordinea este totdeauna crescatoare : mai intii vinurile slabe , apoi cele tari;

• mai intii vinul nou apoi cel vechi;

• vinurile tip Sampanie sau spumante pot fi servite dupa sau inaintea celor nespumante dar , niciodata intre ele.

Pentru a servi vinurile , acasa ca si la restaurant , gazda ia inainte intr-un pahar un esantion si-l gusta pentru a-si da acordul. Daca serveste el insusi o va face cu mina dreapta si cu eticheta in partea din fata ; nu se apuca niciodata o sticla de git. Nu se umple un pahar pina sus ci doua treimi , cel mult trei sferturi. Sticla de vin este tinuta in mod obisnuit iar bratul trebuie sa fie intins. Gitul sticlei este normal sa fie la o distanta de circa 5 centrimetri de gura paharului si poate urca pina la 15 centimetri daca servim un vin ce straluceste si poate sa faca , asa numita stea , apreciata de cunoscatori. Vinurile rosii , in schimb , si mai ales soiurile deosebite servite in cos trebuie sa fie turnate aproape de pahar , foarte incetisor , pentru a nu amesteca vinul , ceea ce ar fi nociv buchetului si parfumului sau. Si , in plus , acest fel de a servi are avantajul ca nu ameninta albeata fetei de masa. Nu se ridica deasupra mesei , in timpul servirii , decit cupele de sampanie , cele de spumos ramin pe masa. Paharele de bere le tinem usor inclinate cind turnam , astfel nu vor face o spuma exagerata.

Coniacul si bauturile de tip tuica sint intotdeauna servite pe tavi de metal sau de lemn. Cu exceptia apei cu care ne servim dupa voie , bauturile si vinurile , mai ales , sint totdeauna servite de stapinul casei , de catre ceilalti barbati sau de catre personalul de serviciu. Doamnele trebuie sa se abtina de la " self service " si , mai ales , de la tentativele de a ajunge la o sticla asezata departe de ele. Gazda trebuie sa fie avizata daca s-a intimplat ceva neprevazut la bucatarie pentru a putea sa asorteze vinurile la meniul de rezerva. Sotia trebuie sa cunoasca ordinea in care vor fi servite vinurile pentru a putea sa asorteze la ele paharele asezate dinainte. Pentru asezarea paharelor pe o masa sa pastreaza aceleasi reguli ca si pentru tacimuri : in ordinea utilizarii lor , de la dreapta la stinga , paharul de apa in axtremitatea stinga sau , daca preferam , in dreapta dar , in orice caz , in afara rindului. Paharele de sampanie ,de obicei utiltizate la sfirsitul mesei , pot fi asezate in spatele celorlalte sau se aduc separat pe tava.

Felul in care stam la masa si mincam tine de educatie. Distanta mare dintre corp si farfurie sta la originea tutror greselilor care se comit la masa. Daca scaunul e prea departe de masa este inerent sa ne patam oricit de atenti am fi. Trebuie sa ne asezam in asa fel incit capul sa fie aplecat putin deasupra marginii mesei. Daca am presupune ca un ecran este asezat intre masa si noi n-avem dreptul sa-l atingem decit cu fata , nu cu umerii sau cu tot bustul. In masura posibilului , partea de sus a corpului nu trebuie sa se miste cind ducem ceva la gura , aplecam numai capul. Atentie la coate ! Cum am mai spus trebuie sa stea lipite pe cit posibil de corp. Sa nu exageram si sa intepenim intr-o pozitie nefireasca.

Lingura si cutitul sunt tinute intotdeauna in mina dreapta. Nu exista nici o exceptie de la aceasta regula. Furculita este tinuta in mina stinga cind utilizam cutitul in acelasi timp cu ea. O vom trece in dreapta cind terminam de taiat cite o bucata de friptura , de pilda.

La sfirsitul unui fel de mincare , in farfuria care trebuie luata , punem paralel cutitul si furculita , cu dintii in jos. In timp ce mincam tinem tacimul deasupra farfuriei , fara sa-l ridicam prea mult in aer mai ales fara sa gesticulam cu el.

Lingura se tine ca un creion , intre degetul mare si cel aratator , si o dirjam cu ajutorul celui mijlociu si al incheieturii miinii.

Cutitul se tine intre degetul mare si cel mijlociu , iar aratatorul se sprijina pe spatele minerului. In nici un caz nu se pune aratatorul pe spatele lamei.

Cind folosim furculita o intoarcem cu dintii in jos , pentru a o putea infige in bucata pe care o ducem la gura. Brinza se maninca cu furculita , nu cu cutitul. Daca un invitat maninca astfel , " oferiti-i o baioneta " spunea cu umor Pastorel Teodoreanu.

Daca un tacim ne scapa pe jos din neatentie , cerem altul. Nu-l stergem sau nu suflam in el spunind : " Nu-i nimic ". Cind bem , pastram tacimul in farfurie : furculita la stinga , cu dintii in sus , si cutitul la dreapta , cu lama sub curbura furculitei. Daca farfuria este goala si punem tacimurile incrucisate , este semn ca dorim sa mai fim serviti din felul respectiv.

La masa trebuie evitate orice zgomote : plescaitul , sorbitul , ciocnitul tacimurilor de vesela , oftaturile , etc. Indepartarea resturilor ramase intre dinti nu se face la masa , in prezenta tuturor. Retrageti-va la baie !

La inceputul mesei punem servetul pe genunchi , fara a-l desfasura in totalitate. Ne servim de el cu discretie tamponindu-ne gura. Este absolut interzis sa-l innodam in jurul gitului sau sa-l fixam in decolteu sau in gulerul camasii. La sfirsitul mesei servetul se aseaza linga farfurie , fara a-l impaturi ca la inceput. Daca adoptam o pozitie corceta la masa , nu este nevoie sa intindem servetul pe genunchi. Este un punct de vedere care cistiga teren si vi-l recomandam cu caldura.

Cind mesenii sunt numerosi nu se ureaza “Pofta buna ! ". Un ecou multiplicat cu douazeci ar crea un vacarm nejustificat. Pentru a incepe sa mincam si sa bem asteptam ca stapina casei , respectiv stapinul casei sa dea tonul. Mincarea este servita de gazda , de un personal calificat sau , pur si simplu , platoul cu mincare trece din mina in mina. Gazda se serveste sau este servita ultima. Sa evitam sa ne umplem pina la refuz farfuria. De asemenea , cind mincam , sa nu ne taiem bucati prea mari dar nici prea mici , ca sa nu cada din furculita. Sa nu ne grabim sa taiem toata bucata de carne de la inceput , ca sa scapam de grija. Cream o impresie dezagreabila.

Marginea farfuriei trebuie sa ramina curata oricare ar fi felul de mincare servit. O farfurie nu trebuie sa aiba un aspect urit nici dupa ce am terminat de mincat. Asta nu inseamna insa ca avem voie sa sorbim din supa , ducind farfuria la gura , si nici ca putem folosi piinea pentru a sterge sosul. Cind ni se ofera un platou , trebuie sa luam intotdeauna bucata cea mai apropriata de noi. Piinea taiata in felii sau chifle este adusa la masa in cosulete speciale. Daca mai dorim piine si cosuletul este mai departe rugam pecel din dreptul lui sa ne dea si noua niste piine. Persoana respectiva ne va oferi tot cosuletul. Nu ni se va da cu mina nici felia de piine nici chifla dorita. Obiceiul considerat elegant altadata de a lua piinea cu mina nu mai este la moda. A-ti infige furculita intr-o chifla este chiar caraghios. Ne servim cu cite o felie sau o chifla , fara a le taia cu cutitul. Rupem cite o bucata din ele folosind ambele miini. Sa ne ferim de prostul obicei de a face cocoloase pentru a ne calma nervii.

Gazda trebuie sa aiba grija si de cei care nu beau bauturi alcoolice , oferindu-le sucuri de fructe si apa minerala.

Dupa ce s-a asigurat ca toti invitatii au terminat de mincat , gazda este prima care se ridica , semn ca masa a luat sfirsit. Chiar daca mai avem o inghititura in farfurie sau o gura de vin in pahar , vom face si noi acelasi lucru - ne ridicam de la masa. Daca am terminat de mincat inaintea celorlalti nu avem voie sa ne sculam de la masa.

In salon , unde se bea cafeaua trebuie sa asteptam invitatia gazdei pentru a fuma.

Micile accidente care pot surveni in timpul mesei – un pahar spart , o lingura scapata , o pata pe haina vecinului -trebuiesc rezolvate cu tact , fara multa tevatura , tot de catre gazda. Se cuvine ca cel care a spart un vas de valoare de exemplu sa incerce sa-l inlocuiasca , daca este posibil.
SITUATII SPECIALE LA MASA



Dupa atitea sfaturi de care trebuie sa tinem seama - de la aranjarea mesei pina la ce si cum mincam – astfel incit sa putem fi considerati bine crescuti , educati , iata ca abordam subiectul " situatiilor generala " care par a face exceptie de la regula. In realitate ele sunt tot niste reguli pe care trebuie sa le cunoastem.

Se maninca cu mina : biscuitii , fursecurile , strugurii , ciresele , caisele etc.

Daca-i oferi cuiva un cutit , o furculita sau o lingura , le oferi cu minerul.

Personalul de serviciu va aduce tacimul cerut pe un platou sau pe un servet.

Daca vi se cere sarea sau piperul le veti pasa peste masa sau prin fata vecinului , nu prin spatele lui. Veti evita sa cereti solnita unui comesean pe deasupra mesei , la o distanta prea mare. O cereti vecinului iar apoi se da din mina in mina , asa cum am mai spus.

De obicei , cind dam mese acasa , nu exista personal de serviciu. In acest caz , platoul cu mincare trece din mina in mina , de la gazda spre dreapta. Doamnele se servesc primele , apoi domnii , iar gazda ultima - cind platoul a revenit la ea. Intre timp , stapinul casei toarna vinul , tot spre dreapta. Paharele nu vor fi umplute pina sus. Sticla nu se da din mina in mina.

Supa se serveste tot spre dreapta. La fel se procedeaza si cind stringem masa.

Cind un platou ajunge la noi ne servim cu lingura tinuta in dreapta si ne ajutam cu furculita tinuta in stinga. Numai chelnerii servesc cu ambele tacimuri tinute intr-o singura mina. Nu ne servim din platou cu tacimurile noastre !

Paharele nu se ciocnesc efectiv , se ridica numai pina la nivelul ochilor in timp ce se rostestc urarile consacrate: " Noroc ! " , " La multi ani ! ". Se ridica numai paharul cu vin , tuica , etc , nu cele cu apa , cu sucuri de fructe sau cu bauturi calde. Tinem toasturi sau discursuri numai la mesele festive. Sa nu plictisim asistenta cu discursuri lungi ! Cind le plasam ? Intotdeauna la sfirsitul felului principal cind musafirilor nu le mai este foame si sunt dispusi sa le asculte. La sfirsitul toastului , cel care l-a rostit ridica paharul in directia celui caruia i s-a adresat , iar musafirii ii urmeaza exemplul. Nici acum nu se ciocnesc paharele. Se obisnuieste ca cel omagiat sa raspunda prin citeva cuvinte. Pentru a nu incetini ritmul mesei , o va face putin mai tirziu. Daca este vorba despre o doamna , aceasta raspunde foarte scurt , imediat , fara sa se ridice in mod obligatoriu.

Nu se amesteca vinul cu apa. Apa si vinul sunt doua bauturi pretioase. Ele au valoarea lor numai baute separat. La noi exista totusi obiceiul de a bea sprit. Dar va recomandam s-o faceti numai in familie.



CITEVA CAPCANE



Piinea si sandvisurile. Se maninca in mod diferit. Felia de piine se rupe pe masura ce manincam, in timp ce sandvisiurile mari se taie cu cutitul si se maninca cu furculita. Sandvisiurile mici se maninca cu mina. Pentru a intinde untul se utilizeaza un cutit special , nu cel obisnuit. Nu se ia untul direct din untiera ci se pune o bucatica pe ofarfurie. Apoi , se unge piinea rupta in prealabil , tinind-o deasupra farfuriei.

Dulceata si mierea nu se maninca direct din borcam. Fiecare isi ia pe farfurie atit cit doreste , servindu-se de lingurita adusa la masa in acest scop.

Mezelurile de toate felurile , taiate in prealabil in felii , sunt curatate de coaja cu furculita si cu cutitul in propia noastra farfurie.

Ouale fierte in coaja se maninca dintr-un paharel-suport , cel mai adesea fixat pe o farfurioara. Se sparge virful , se indeparteaza partea de sus cu lingurita , se pun cojile in suport , sub ou , si apoi , dupa ce l-am mincat spargem si coaja.

Cartofii nu se taie cu cutitul si nu se zdrobesc cu furculita in farfurie. O exceptie : cartofii fierti in coaja se inteapa cu furculita si se curata cu cutitul.

Supele sunt servite in ceasca si se maninca cu o ligura de supa ( model mic ). Daca suntem intre prieteni putem bea prima jumatate a cestii , care este limpede. Apoi folosim lingura. Ciorbele se maninca cu lingura. Nu se raceste o supa prea calda suflind in ea. Asteptam sa se raceasca. In nici un caz nu aplecam farfuria pentru a lua ultima inghititura. Nu se inmoaie niciodata piinea in supa si nici in sos. Dupa ce am mincat , nu stergem farfuria cu o bucata de piine.

Sparanghelul se maninca in patru feluri :

1. Se apuca partea mai groasa cu un servet si se maninca din parte opusa.

2. Se prinde de la mijloc cu furculita tinuta in mina dreapta si se maninca mai intii partea subtire. Pentru ca e foarte fraged ne ajutam cu o a doua furculita tinuta in mina stinga.

3. Se apuca de partea groasa cu mina ( pe masa se afla obligatoriu un bol cu apa ) si se sustine cu furculita tinuta in mina stinga.

4. Cu o singura furculita tinuta in mina dreapta , daca sparanghelul e foarte mic. Am observat ca nu se foloseste nicioadata cutitul.

Salata si andivele - Se maninca gata taiate si preparate. Daca bucatelel sunt foarte mari se taie cu cutitul. Nu se duc la gura bucati mari. Nu este o greseala sa cerem otet , lamiie , sere , piper , untdelemn daca ni se par fade. Dar sa nu exageram cerind toate cele de mai sus. Salata si andivele se maninca cit mai aproape de starea lor naturala. In Franta salata se maninca la sfirsit , separat.

Cind se ofera in castroane castraveciorii si gogosarii se iau cu furculita proprie si se taie in farfurie pe masura ce se maninca. La fel ce friptura. Gogonelele se pot lua cu mina pentru a nu face un " dus " comesenilor cu sucul ce pote tisni din belsug. In farfurie se taie cu atentie ( din acelsi motiv ) cu cutitul tinut in mina dreapta si furculita in stinga. Nu se musca din muraturi.

Conopida - se taie cu furculita ; nu se foloseste cutitul.

Chiftelele , sarmalele , ruladele se taie cu furculita.

Pestele nu se maninca la fel ca friptura. Nu se taie cu un cutit normal. Tacimul de peste este alcatuit dintr-un cutit de o forma speciala si o furculita mai mica. Cutitul se foloseste doar la transare , dezosare si ca ajutor la mincat. Odata operatia terminata ( desfacerea in doua si indepartarea sirei spinarii ) cutitul nu se mai foloseste la taiat. Fiind foarte moale , furculita este suficienta. Oasele pe care le avem in gura se pun pe furculita apropiata de buze sau , in cazuri extreme , le putem scoate cu ajutorul a doua degete. Pentru pestele din conserva ne slujim de furculita , tinuta in dreapta , ajutindu-ne cu o bucata de piine , tinuta in stinga. Mincatul pestelui cere o arta speciala. Inainte de a iesi in lume intrebati si apoi exersati acasa

Crustaceele - Daca nu stim cum se maninca stridii , le putem refuza ! Dar exista niste reguli care se invata. Se deschide scoica daca este inchisa , cu lama unui cutit (de peste sau obisnuit ). Se scot intestinele si branhiile (au o culoare mai inchisa ) cu ajutorul furculitei. Se scoate apoi stridia din scoica desprinzind-o din articulatie. Se pune in farfurie si maninca cu lamiie , sare , piper.

Crevetii ca si racii : se sevresc de obicei fara carapace. Daca masa e mai putin festiva crevetii se curata cu mina , respectiv se rupe capul , cu care ocazie ies si intestinele , apoi se curata din carapace. La crabi , languste si homari se rup cu mina articulatiilr si apoi cu un cleste special se sparg oasele si se scoate cranea din cosul pieptului , din picioare si coada. Carnea acestor crustacee se maninca cu piine prajita si unt. Este necesar ca pe masa sa existe un bol cu apa pentru clatirea degetelor.

Icrele de Manciuria si icrele negre. Se aduc pe un platou rondele mici de piine prajita , unse cu unt si deasupra icrele. Daca se ofera in castronase ne vom pune in farfurie cu lingurita de serviciu o cantitate rezonabila si ne vom face sanvisuri mici. In cazul icrelor obisnuite le putem unge pe o felie mai mare de piine , dupa dupa care o vom taia cu cutitul tinut in mina dreapta si furculita in mina stinga. Procedam la fel cu toate sandvisurile mari. Taiem ( ca la friptura ) doua trei bucatele si le mincam cu furculita tinuta in mina dreapta. Putem minca icrele si luindu-ne in farfurie o portie din care , cu ajutorul cutitului ne ungem bucati mici de piine rupta cu mina. La fel se maninca si antreurile reci mai putin consistente ( salata de vinete , pestele cu maioneza etc ).

Carnea de pasare nu se maninca cu mina. Cum am mai spus , carnea se aduce gata transata la masa.

Spaghetti : din castronul adus la masa , va serviti cu o portie rezonabila , apoi le manincati rasucindu-le cu furculita , sau dupa moda italiana va ajutati cu lingura. Lingura se tine in mina stinga , iar spaghetele se ruleaza cu furculita. Gazda trebuie sa aleaga spaghete nu prea lungi pentru a nu ne chinui sa le ducem la gura.

Orezul : se maninca cu furculita , ajutindu-ne cu cutitul.

Cafeaua , ceaiul , cacaoa cu lapte : nu se lasa niciodata lingura in ceasca din care bem. Ea se pune pe farfurioara care ramine pe masa , alaturi de ceasca. Degetul mic nu se tine ridicat cind duceti ceasca la gura. Cind beti cafea turceasca sau filtru ridicati farfurioara cu mina stinga in timp ce ducem ceasca la buze cu dreapta. Bineinteles fara lingurita. Nu beti niciodata cafea , chiar daca nu aveti musafiri , fara a pune o farfurioara sub ceasca.

Prajituri , torturi : se iau cu mina daca sunt uscate , cu lingurita sau cu furculita daca sunt cu crema sau frisca.

Pere si mere : le taiem cu cutitul de fructe in patru parti pe care le curatam de coaja una cite una , ajutindu-ne de furculita. Se taie apoi in bucati pe care le mincam cu furculita. Este admis ca sferturile pe care le lasam cu coaja sa fie mincate cu mina. E necesar sa ne clatim degetele. Daca para este prea zemoasa nu o mincam cu mina. Daca nu va pasa de eticheta , puteti sa muscati din mar.

Fragii si capsunile : se maninca cu mina daca au codita , daca nu au se dau lingurite , mai ales cind sunt servite cu frisca.

Strugurii , visinele si ciresele : se maninca cu mina , bob cu bob. Simburii si coditele de cirese si de visine se pun pe farfurie. Strugurii se maninca cu simburi si pielita.

Piersicile : se tin cu mina stinga pentru a le taia in doua. Separam simburele de fruct si-l curatam de coaja. Se maninca fructul cu cutitul si furculita.

Prunele si caisele : le deschidem cu mina , scoatem simburele si mincam fiecare jumatate.

Portocalele , mandarinele , clementinele : le taiem coaja in forma de stea , scoatem fructul si-l separam in felii pe care le mincam cu mina. Nu este indicat sa ne servim de tacimul de fructe decit intr-o ocazie deosebita.

Bananele : se curata cu cutitul si se maninca cu mina sau , daca sint prea moi , cu cutitul si furculita.

Pepenii si ananasul : sunt serviti in felii si se maninca cu furculita in afara de cazul exceptional in care ananasul este foarte dur si justifica folosirea cutitului. In Grecia ni se recomanda sa curatam pepenele de coaja si sa-l servim intr-un castron mare , taiat in cuburi mici ; se maninca cu furculita.

Grape-fruit-ul : este servit taiat in doua si se maninca cu lingurita. In prealabil , se separa cu cutitul pulpa de coaja pentru a evita ca sucul sa tisneasca atunci cind il mincam.

Kiwi : se taie in doua , iar miezul se maninca cu lingurita.

In concluzie : la masa fructele se maninca numai cu ajutorul cutitului , furculitei sau linguritei. Muscam cu pofta din ele numai cind suntem in livada.
DIFERITE TIPURI DE MESE FESTIVE



1. Receptia este o intrunire oficiala , organizata de obicei pentru un distins oaspete , ca de exemplu o pertecere data inaintea sau dupa deschiderea unui muzeu , sau dupa un spectacol artistic , sau cu ocazia unei aniversari. De asemenea poate fi oferita de ambasade , cu prilejul sarbatoririi zilei nationale , de ministere , cu ocazia numirii unui nou ministru etc. Invitatiile sunt obligatoriu scrise , specificindu-se ora , care se va respecta cu strictete. De regula incepe la orele 20.00 , sau daca este dupa un spectacol , de la 22.30. Tinuta este de mare gala , foarte eleganta.

La aceste petreceri , invitatii vor fi primiti diferit. Daca musafirul este singur , un portar sau stapinul casei , sau unul dintre cei apropiati lui ii va lua paltonul , inainte de a-l ruga sa intre in salon. Acest gest nu il va face niciodata stapina casei. Daca soseste un cuplu , acesta se poarta ca la restaurant. Barbatul si nu personalul casei o ajuta pe doamna. Cind apar amfitrionul si sotia sa , il saluta pe cel sosit si-l prezinta , daca este cazul , invitatilor.

Apoi urmeaza o perioada scurta de conversatie cind cunostintele discuta impreuna , necunoscutii intra in contact cu ceilalti , in timp ce se bea fie un vermut , dulce sau sec , cu sau fara gin , un aperitiv de marca sau un sherry si se servesc sticksuri , alune , fistic , masline , moment cu care se incepe crearea unei ambiante placute. E permis sa fumezi doar dupa ce ai cerut voie.

Iata venind , insotit de sotia sa , invitatul de onoare. Stapina casei il prezinta , si ambianta s-a mai incalzit. Citeva minute mai tirziu se anunta ca masa e servita. Stapina casei da semnalul de a se trec la masa si fiecare invitat ofera bratul partenerei din aceasta seara. Amfitrionul , cu invitata de onoare la brat , trece primul pragul sufragerie si este urmat , intr-o ordine indiferenta de invitati , cupluri , in timp ce musafirul de onoare , dind bratul stapinei casei , incheie cortegiul. Daca exista barbati singuri , ei vor intra ultimii. O clipa mai tirziu musafirii sunt in picioare , in spatele scaunelor. Gazda da semnalul de a lua loc si fiecare cavaler isi ajuta intii partenera sa se aseze. Masa poate sa inceapa.

Chelnerul ofera platoul prin partea dreapta , urmind ca invitatii sa se serveasca singuri. Ei pot fi insa si serviti. Debarasatul se face prin partea stinga.

Ordinea in care platoul este prezentat invitatilor este foarte importanta si nu sufera nici o derogare : intii este servita invitata asezata in dreapta amfitrionului , apoi celelalte doamne , ultima servita fiind amfitrioana. Apoi sunt serviti barnatii incepind cu invitatul de onoare de la dreapta stapinei casei. Ultimul servit este amfitrionul. Cind toti invitatii au sfirsit de mincat , numai stapina casei are dreptul sa dea semnalul sfirsitului mesei. Fiecare conviv se inclina usor la dreapta sau la stinga , spre vecina sa si se paraseste sufrageria pe cupluri , in ordinea in care s-a intrat. Daca nu s-a intrat in sala pe cupluri , doamnele parasesc sala primele si barbatii le urmeaza in salon putin mai tirziu , pentru a le da timpul sa-si corecteze tinuta. In salon sau in fumoar cuplurile reunite pentru o ora sau doua la masa , se desfac si fiecare este liber atunci sa-si aleaga partenerii dupa bunul plac. Este ocazia pe care o va utiliza un invitat bine crescut pentru a felicita gazda pentru masa caci , cu exceptia meselor intime nu vorbim despre ceea ce mincam atita timp cit suntem la masa. Anumite delicii inca ne mai asteapta : lichioruri , cafea , coniac , tigari si tigari de foi. Cafeaua este servita de catre stapina casei , in cazul cind nu are o fiica sau de catre personal. Femeile nu trebuie sa ofere tigari ci amfitrionul sau fiul sau si in nici un caz personalul de serviciu.

Cum procedeaza un " fumator bine crescut " :

* cind este invitat undeva , renunta la tigarile sale obisnuite ( Carpati - fara filtru ) si isi cumpara un pachet de tigari fine.

* nu-si aprinde tigara decit daca gazda a dat tonul , daca nu , cere voie. Daca i se raspunde delicat ( fiind de fata copii sau oameni bolnavi ) " vom deschide geamul " – se va abtine sa fumeze.

* domnii pot oferi foc doamnelor sculindu-se in picioare , dar doamnele intre ele isi ofera chibritul sau bricheta.

* sacrumul se pune numai in scrumiere , daca nu sunt pe masa le veti cere gazdei. Nu folositi drept scrumiera orice obiect va cade sub mina si nu va confectionati scrumiere din hirtie sau servetele.

* daca sunteti fumator si v-ati uitata pachetul acasa gasiti o alta solutie decit cea a " tapatului ". Puteti iesi din casa discret pentru a va cumpara discret , fara a anunta toata adunarea.

* daca va este oferita o tigare si o acceptati , sunteti obligat sa o aprindeti pe loc. Nu o veti pune nici pe masa , nici in poseta si nici ... dupa ureche !

* cind faceti o vizita chiar neprotocolara intr-o casa in care stiti ca se fumeaza , politetea va obliga sa intrebati totusi gazda daca va da voie sa va aprindeti o tigara. S-ar putea sa se fi lasat de curind si sa va roage sa nu-i puneti vointa la incercare

* nu se fumeaza pe strada

* nu se intra in magazine cu tigara aprinsa

* in unele tari , in Germania de pilda , unde oamenii sunt foarte grijulii fata de sanatatea lor , nu se fumeaza in casa. Veti intreba unde se poate fuma si vi se va indica un anumit loc. Nu incercati sa-l descoperiti singur fumind de exemplu ... in baie ! Pentru a bea cafeaua ne asezam sau raminem in picioare. Daca alegem cel de-al doilea caz se tine farfurioara cu mina stinga si ceasca cu dreapta in timp ce lichiorurile sunt asezate pe o masuta , fiecare pahar avind un disc de protectie sub picior. Cafeaua trebuie sa fie fierbinte , alcoolurile urmeaza regula pe care am enuntat-o , lichiorurile sint la temperatura camerei. Aceasta ora care urmeaza masa este consacrata conversatiei.

Daca un artist cunoscut se gaseste printre invitati si se ofera se cinte va fi ascultat cu placere. Dar nu se cuvine sa-l rugam. Este un lucru pe care un amfitrion nu trebuie sa si-l permita , caci cea mai buna masa nu este suficienta pentru a plati recitalul unui mare artist al carui onorariu , de obicei , este infinit mai mare !

Plecarea la ora potrivita este obligatorie in cazul receptiilor. Invitatul multumeste amfitrionului gasind citeva cuvinte potrivite in acest scop. Se da obligatoriu un telefon de multumire , nu mai tirziu de o zi.

2. Cocktail-party este o reuniune improvizata ce poate incepe oricind dupa ora 17 si se termina la ora 21. Invitatii sosesc si pleaca cind doresc caci se discuta , de obicei , in picioare. Se intimpla sa se danseze. Se servesc fursecuri sau alte prajituri si , bineinteles , coctailuri oricit de variate. Se pot oferi ceea ce se numeste " asiette anglais " - farfurie cu sandvisuri asortate. Nu este obligatoriu sa-i cunosti pe ceilalti musafiri , ci doar sa-i saluti pe stapinii casei care te-au invitat. Tinuta feminina eleganta - rochie de coctail , eventual cu palarie , tinuta masculina – de oras.

3. Five o clock tea -ul are loc - se intelege - la ora 5. Se va evita cacaoa sau ciocolata. Se va oferi ceai cu prajituri , tort sau fursecuri , iar ca bauturi coniac si rom ce se pot turna si in ceai. Este mai mult o reuniune pentru doamne.

4. Dineul este o masa obisnuita ( de seara ) , fara ceremonie , cu doua , trei feluri urmate de ceai sau cafea. Daca avem feluri reci pot fi si ele servite. Importanta mesei de seara depinde de cea a celei de la prinz si poate sa varieze , caci o masa de prinz copioasa o micsoreaza pe cea de seara si invers. Astfel , olandezii , dar si alti europeni fac din cina masa principala caci se hranesc cu sandviciuri la celelalte doua.

Tinuta de oras sau , mai rar , de seara dar urmind regula : fara maro dupa ora sase.

Dupa-amiaza , invitatia la o ceasca de cafea presupune mai mult decit cafeaua care o motiveaza : alcooluri , lichioruri , dulciuri , masline , uneori vinuri dulci sau sampanie. Tinuta de oras de culoare inchisa.

5. Petrecerile pentru copii sunt , de obicei , legate de aniversare. Ele necesita o gustare consistenta si tort , produse de patiserie , fructe , frisca , puddinguri , sucuri. Se vor organiza jocuri distractive. Daca sunt copii mai mici este important ca una dintre doamne sa se ocupe de ei si sa fie mereu prezenta. Ne vom preocupa deasemeni sa-i conducem pe copii acasa. Tinuta - haine de duminica , dar nu in culori prea delicate deoarece se vor juca si se vor murdari.

In ritmul vietii noastre cotidiene , invitatiile pe care le primim cel mai des sunt cele pentru masa de prinz. Prinzul este o masa calda cu trei sau cinci feluri de mincare obisnuita , fara nimic deosebit. Cum dispunem de putin timp , la prinz exactitatea este obligatorie , mai mult decit la alte ore. Nu ezitati sa intrebati , dupa ce ati acceptat invitatia : "Deci cum ramine , la unu si jumatate sau la doua ?".

Pentru zilele festive mincarurile servite la masa de prinz pot fi mult mai variate si mai abundente. Tinuta este de oras , pentru zilele obisnuite si eleganta pentru ocazii.